Septembrie
Când pomii dau a doua oară-n floare și-și
trag mireasma parcă nu din lut ci chiar din
frăgezimea de-nceput, adu prinos zeiței
născătoare.
În simple meșteșuguri priceput, te-apleci
pe nicovala purtătoare, îngândurare pe
îngândurare, visându-ți ziua-n care te-ai
născut.
Cum luna albă-n cer adânc sporind te-află
cu capul către nord dormind, reamintindu-
ți golurile febrei,
din cumpăna cu brațele de-argint
învinse greul vieții tresărind
cu tot preaplinul dulcilor septembrii.
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Tu
Tu te-ai născut să-mi fii mie iubire
Eu câmp de maci, tu ploaia mea cu soare
Un curcubeu așezi pe-a mea înflorire
Ești roua mea- eu macul tău în floare!
Tu te-ai născut să-mi fii țărmul la care
Eu marea ta, mereu neliniștită
O îmbratișezi când vezi furtuni în zare
Iar eu imi aflu tihna fericită!
Tu te-ai născut să-mi fii mie lumină
Când mă trezesc cu năluciri în noapte
Mă învelești cu liniște deplină
Și mă adormi în dezmierdări și șoapte.
Tu te-ai născut să fii pământu-n care,
Eu am crescut și mi-am lăsat mireasma
De iasomie dulce, amețitoare,
Îndrăgostit de mine toată viața.
Tu te-ai născut să fii cel pentru care
Eu am rodit din dragoste copii!
Să fie peste apusuri- alinare
Și câmpului de maci- zorii de zi!
poezie de Angelina Nădejde (24 ianuarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.* * *
Ținem ca pe-o sărbătoare
Ziua-n care ne-am născut,
Semn că n-am prea priceput
Că-i mai mare ziua-n care
Priceput-am "de ce oare?"
poezie de Ioan Hapca din Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu existam când te-ai născut
Nu existam când te-ai născut,
Erai deja femeie când m-am născut.
Regreți că m-am născut târziu,
Regret ca te-ai născut devreme.
Nu existam când te-ai născut,
Erai deja femeie când m-am născut.
Mi-am dorit să fi fost născuți în aceeași zi,
Ne-am fi petrecut toată viața împreună.
Nu existai când m-am născut
Eram deja femeie când te-ai născut.
Eram atât de departe de tine,
Era atâta distanță între noi.
Nu existai când m-am născut
Eram deja femeie când te-ai născut.
Aș fi devenit o floare îmbrățișându-și fluturele,
Adormind în iarba înmiresmată noapte de noapte.
poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.
A înflorit vinul în cupe
Unde moarte nu cunoaște
cruciada albă de sare
se hrănește la întuneric
cu tot ce prinde pe picior greșit.
A înflorit vinul în cupe
cu întunericul uitate pe mese
când poeții vorbesc în somn.
Închină mai multă slavă
în cuvinte născătoare de rugă
pentru fiecare îngândurare viitoare.
Iar prin iertare drum își fac
până la porțile de răscruce
unde pasc mieii Domnului.
Cu taina învierii se naște
oastea pruncilor libertății
căutându-și scut de apărare
în cuvinte ascuțite pe tăișul sabiei.
Tot ce înseamnă durere și suferință
se înclină către viață
și nimeni nu mai rămâne
păgubit cu duhul,
ci furat de conștiință.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipă transcrisă
E vântul de câmpie care bate vuind prin două
straturi suprapuse, mai aspru-n pomii ou
trupuri descărnate și moale-n viitoarele
lor frunze.
În cuiburi de pământuri stau ascunse puterile
mereu nemăsurate, de-un zvon văratec în
adânc pătrunse, de dorul cerurilor înstelate.
Nu tu, cuvântul are întâlnire cu
presimțita lumii înflorire, să scrie
clipa-ncet și s-o rămână.
O, chiar și-acum de-ai fi numai rostire,
s-auzi izvoarele în răsărire
cu cea mai dulce apă de fântână.
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luceafăr de iarnă
Priveliștea sta să se nască,
se-ncercă o lumină albastră,
răsărea peste inima noastră luceafărul
rană cerească.
Și nici-o durere pe-ntinderea vastă,
sinele ținea adânc să-și cunoască,
dealul cu tine și zarea de iască nășteau
cristalin din propria-mi coastă.
Și totu-mi părea de demult cunoscut,
chiar viața cu viața prin care-am trecut
și fiece lucru sporind în oglindă.
Și raza ce-n timp unduind o aud,
de-aș prinde-o-ntr-o lupă de mugure crud,
ce-naltă-nflorire ar fi să se-aprindă.
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am văzut înflorind vinul în cupe
Unde moarte nu cunoaște
cruciada albă de sare
se hrănește la întâmplare
cu tot ce prinde pe picior greșit.
Am văzut înflorind vinul în cupe
cu întunericul uitate pe mese
când poeții vorbeau în somn.
Închinau mai multă slavă
în cuvinte născătoare de rugă
pentru fiecare îngândurare viitoare.
Iar cu iertare drum o să facă
până la porțile de răscruce
unde pasc mieii Domnului.
Cu taina învierii o să se nască
oastea pruncilor libertății
căutându-și scut de apărare
în cuvinte ascuțite pe tăișul sabiei.
Tot ce înseamnă durere și suferință
se va înclina către viață
și nimeni nu va mai rămâne
păgubit cu duhul,
ci furat de conștiință.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sisif pe orizontală
Să nu mă nasc a doua oară
să-mi placă ziua-n care m-am născut
să-mi fie pieptul Doamne o vioară
iubirea cu arcușul ei să-mi dea sărut
Să-mi placă locu-n care m-am născut
ca satul meu nimic nu-i mai frumos
să am Carpații-n brațe și pe scut
când merg spre fericire vai pe jos
Ca satul meu nimic nu-i mai frumos
să-mi fie pieptul Doamne o vioară
să-ntorc și fericirea chiar pe dos
să nu mă nasc a doua oară
Îmi place neamu-n care m-am născut
și dacă e nevoie o iau de la-nceput
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (18 ianuarie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu existam când te-ai născut
Nu existam când te-ai născut,
Erai deja femeie când m-am născut.
Regreți că m-am născut târziu,
Regret ca te-ai născut devreme.
Nu existam când te-ai născut,
Erai deja femeie când m-am născut.
Mi-am dorit să fi fost născuți în aceeași zi,
Ne-am fi petrecut toată viața împreună.
Nu existai când m-am născut
Eram deja femeie când te-ai născut.
Eram atât de departe de tine,
Era atâta distanță între noi.
Nu existai când m-am născut
Eram deja femeie când te-ai născut.
Aș fi devenit o floare îmbrățișându-și fluturele,
Adormind în iarba înmiresmată noapte de noapte.
Poezia a fost scrisă in jurul anului 1075, când poetul Su Shi își visa soția moartă. S-a căsătorit cu ea in 1054, cand ea avea cinsprezece ani. Din nefericire, a murit 11 ani mai târziu. Anul următor, a reînmormântat-o în cimitirul familiei din ținutul Sichuan și a plantat câțiva pini in jurul criptei.
poezie clasică de Su Shi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea alba, negrul soim
Cand ziua-n colturi amurgeste
Soimu-n ceruri se roteste
Si se-ntreaba de ce oare
Trista-i mica floare?
-Floare alba de cires
De ce-n frunze lacrimi lasi,
In petale de ce-ascunzi
Triste ganduri
ori nu vezi,
Ca in lume nimeni nu-i
Mai gingas ca ochii tai,
Nici mai pur ca fata ta
Fragezita-n bob de roua?
Nu-s ca tine-n lume doua!
-Mica floare ce-n mireasma
Ma rasfeti in dimineata
De ce-n frunze lacrimi lasi?
-Mandru soim, stapan pe cer,
Ce sub aripi prinzi pamantul
Lacrimile azi nu-mi pier
Caci intunecat mi-e gandul
Cum ti-e pana-abanos
Pe sub razele de soare.
Doru-i greu si dureros
Cum ti-e tipatul taios
Cand despici cerul in doua
In amurg sub Luna noua
Singuratic plin de dor
Te rotesti stapan pe cer.
Ziua-n colturi amurgeste,
Floarea alba, negrul soim,
Departarea ii uneste
De-i senin ori de e nor.
Dorurile lor nu pier,
Furisate-s printre frunze
Ori prin zarile confuze.
poezie de Livia Bataiosu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăiește în realitate
Omul născut într-o vreme
cu greul vieții în spate,
De-întuneric nu se teme.
Greul, cu binele-împarte.
Crede în lumina soarelui
când cerul e înnegurat.
Și-n bunătatea aproapelui,
chiar dacă el la înșelat.
Crede în loialitate
chiar dacă a fost trădat.
Trăiește-n realitate,
de trecut s-a lepădat.
Omul ca un mugur
tinde spre-înflorire.
Chiar dacă e singur
crede în iubire.
Dar cel mai mult el crede
în bunul Dumnezeu.
Chiar dacă nu-l vede
simte ajutorul său.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Spații
Pe munți, în înălțime, ninge poate și-
adulmeci, printre arbori, în zori
înmiresmările zăpezilor pe osul stâncilor
înfășurate.
La albul înspumat rotind ușor, cu-aripile
uneori nemișcate, parcă-ntr-un ou cu
virtuți mai curate stau vulturii în golurile
văilor.
Și-n fulguială ce frumos răsare
catargul munților de către mare,
veghetor înstelărilor sale.
Ascultă, când vântul bate mai tare
în această de mătase ninsoare, pământu-
mpins prin spații siderale.
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ce mă privește, eu până acum nu cunosc nimic mai îngrozitor decât o îngândurare de om bătrân pe o frunte de copil; nici blasfemia pe buzele unei fecioare nu e atât de monstruoasă.
Balzac în Femeia la treizeci de ani
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut (Priceasnă)
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Maica Sfântă a cerului
Bucuria Domnului
Ești mijlocitoarea noastră
Pentru noi roagă-te.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Maica celor oropsiți
Și pe pământ pedepsiți
Tu ne faci viața ușoară
Atunci când ne rugăm.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Maica fiului cel Sfânt
Soare în cer și pe pământ
Zorii toți ar fi apus
Fără de Iisus.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Toți îngerii duc în zbor
Vestea bucuriei lor
Că tu ești mărirea noastră
Maica tuturor.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
cântec, versuri de Valeria Mahok (25 august 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna, oriunde...
Iarna, oriunde te afli în lume, stai o
secundă și orele numeri, dulce lumină
simțind între umeri: soarele roș de
câmpie ce-apune.
Gândul gândește mai vechile spuneri, goluri
prin care-ai trecut prind să sune. freamătă
aurul și se depune, prins în adânc de
străvechi suprapuneri.
Singuri o vreme sub zodii fugare, ori
împreună pe-nalta cărare, cum ne mai
știe întâiul temei.
Sufletul nostru e-aceiași ninsoare câtă
cu crengile noaptea-s în stare albă-n
văzduh să o țină doi tei.
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astăzi
E ziua-n care
Mă rog la răsărit de soare
Și la copaci și frunze moarte
Din cap și pănă la picioare
Să-mi coase un veșmânt aparte!
E ziua-n care
Poeți din patru zări în umblet
Se-adun la poalele Nemirei
Să îmi ofere dar de suflet
Poeme în acordu' lirei..
E ziua-n care
Emoțiile mă inundă
Scăldându-mă în calde-arome,
Minutul părând o secundă
În ceasul cu bătăi molcome!
E ziua-n care
Răsfățul îmi e musafirul
Ce-a rătăcit prin lume-n cânt
Vorbind cu luna și zefirul
Despre cuvânt și simțământ!
E ziua-n care
Voi fura zâmbetele toate
Cu vraja versului din carte!
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adânc de suflet
De nopți în șir cu trudă și ardoare sculptează
vântul arborii în munți, mai reci, mai goi de
frunză, mai cărunți subt ploaia-ntoarsă aprig
în ninsoare.
Migala țesăturii de-o pătrunzi, vezi,
ager, cum se-alege din lucrare temeiul
înfloririi viitoare, în propria-i materie
ascuns.
Ce lin, ce drept, ce fără-nfumurare tind
lucrurile către concentrare, adăugate
lumii în tăcere.
În orice pas și-n orice confruntare adânc
de suflet și-nfrățită zare cu pacea văilor
uranifere.
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limpezire
Sunt zile-n care te trezești de parcă, ușor și pur
și-n toate limpezit, de-ai fost cumva al nopții
n-ai dormit decât un somn de pasăre pe
creangă.
Departe și-n rotire cumpănit cu trenul de
câmpie-n zarea seacă, pe firul invizibil ce
se-ncheagă, un pom în floare frusc
a izbucnit.
Plecarea ce se-ncearcă pe-nserate, cu aripi
mult mai lin desfășurate a tuturora-i sau
a nimănui.
Chiar oul proaspăt luat din cuiburi calde
se leapădă ușor de greutate și până-n casă
se preface-n pui.
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parcă, parcă...
Era-ntr-o vară (parcă joi)
și toate ne erau permise -
Gara de Nord, peronul, noi
sau era vineri, pare-mi-se.
În ochi ni se citea văpaia
în trenul plin de cetățeni
la clasa-a doua, spre Sinaia
sau parcă, parcă spre Bușteni.
Timidă nu spuneam nimic
când mi-atingeai câte o dată
cu buzele un deget mic,
sau parcă, parcă mâna toată.
Doar ciripeam: "Ah, suflețel!"
când mă priveai pe sub sprânceană.
am stat la single la hotel
sau parcă-n duplex la cabană -
Ultramodern... ce draperii!
cu mov în dungi și picățele
sub geamurile fumurii
sau parcă, parcă jaluzele.
Când în final pe canapea
ușor, ușor ne-am așezat
(ce bine te-asortai cu ea)
sau parcă, parcă era pat -
Tu mi-ai șoptit: "Ah, ce noroc
în ochii tăi să văd înaltul!"
și ne pupam așa cu foc...
sau parcă mă pupam cu altul.
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ispite
se nasc atâtea ispite
în noi și în lucruri
pământul încă visând
se trezește în rotunjimea fructelor
un gol mai mare-adică
între polii semințelor
adânc în sine strânse
oglinzile
la țărmul mării
au dat foc
luminii reflectate chiar de ele
și șarpele încolăcit
pe care lumea noastră stă
l-am auzit cum vine noaptea
spre sânii tai pocnind încet de lapte
poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!