Iarna, oriunde...
Iarna, oriunde te afli în lume, stai o
secundă și orele numeri, dulce lumină
simțind între umeri: soarele roș de
câmpie ce-apune.
Gândul gândește mai vechile spuneri, goluri
prin care-ai trecut prind să sune. freamătă
aurul și se depune, prins în adânc de
străvechi suprapuneri.
Singuri o vreme sub zodii fugare, ori
împreună pe-nalta cărare, cum ne mai
știe întâiul temei.
Sufletul nostru e-aceiași ninsoare câtă
cu crengile noaptea-s în stare albă-n
văzduh să o țină doi tei.
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.