Insula de vis
Pierde timpul acolo unde nu există timp
În albastrul catifelat dintre cer și mare,
Cufundă-te-n tăcerea pământească-n contratimp
Cu cântece de sirene și căluți-de-mare.
Pășește pe insula de vis cu vămi de abur,
Prieten al nimicului, dușman al ființei,
Mergi în căutarea graniței de albastru pur,
Lasă în urmă frigul tăios al necredinței.
Scufundă-te în imensele tale abisuri,
Savurează pe-ndelete golul din adâncuri,
Întinde mâna, apucă comorile din versuri
Dintre cobaltul și safirul mării de gânduri.
(Despre insulele Eolie- Italia)
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina-Maria Constantin. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.