Destinul... unui vers...

Versuri scrise la lumina lunii
se pierd în negura strălucirilor de-o clipă...
ale lumii...

Idei dezbrăcate de sens
se-nghesuie-ntr-un vers...

Respiră timpul regăsit, într-o dugheană,
şi-alunecă din peniţa ce-nchide o geană...

Reconstruiesc utopica răzvrătire a unui gând
ce vrea să zboare spre un univers plăpând...
al vremii...

poezie de Viviana Milivoievici (2016)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgii...

Aş vrea să pot atinge
nemărginirea cerului
din ochii tăi...
Să mă pierd într-un
univers de vise
ale unei lumi eterne...

poezie de Viviana Milivoievici (2015)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis... la malul mării...

Răsare-n ochi
speranţa
unui zbor
în visul
nemuririi...

Cu degete subţiri
atingem versuri
înşirate-n
cărţi eterne...

Şi gândul
zboară
spre liniştea
cuvântului
şoptit
la malul mării...

poezie de Viviana Milivoievici (3 februarie 2016)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picături de-nţelepciune...

În oglinda dimineţii
se scaldă picături
de-nţelepciune
revărsate din
negura nopţii...

Le-adunăm în
căuşul gândurilor
şi le dăm aripi
spre soare...

Şi strigă în sufletul
îngerilor din
marea de stele...

poezie de Viviana Milivoievici (1 februarie 2016)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubim suflete...

Iubim suflete ale existenţei pure
într-o lume moartă
a celor căzuţi,
ce plăpând se înalţă
în umbre ubicue.
Şi-aprind candela uitării
pe meleagurile aducerilor-aminte,
când liniştea cântă
în singurătate.

poezie de Viviana Milivoievici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răvăşiri

Mă pierd cu fiecare zi,
Mă pierd în noapte...
Mă pierd în gând, ce ne desparte,
Mă pierd, oi putrezi...

Mă pierd din timp ce am,
Mă pierd de bani...
Mă pierd prieteni şi duşmani,
Mă pierd de neam.

Mă pierd de mamă şi de tată,
Mă pierd printre copii născuţi,
Mă pierd între neprevăzuţi...
Mă pierd fără să ştiu, deodată.

Mă pierd de foşti colegi,
Mă pierd de şcoli,
Mă pierd de atâtea boli...
Mă pierd, fără-de-legi.

Mă pierd de bucurii avute,
Mă pierd de şansă,
Mă pierd cu mintea-n transă...
Mă pierd pe neştiute.

Mă pierd că nu mai am valoare,
Mă pierd de bani, de tinereţe...
Mă pierd de viaţă, să mă-nveţe;
Mă pierd de la frumos, splendoare...

Mă pierd însingurat,
Mă pierd de mine,
Mă pierd de tot ce intervine...
Mă pierd, neexplicat.

Mă pierd în fiecare clipă,
Mă pierd într-o uzură...
Mă pierd, mă pierd, spre căzătură;
Mă pierd spre criptă.

Câştigu-l-am printr-o pasenţă
Printre atâţi nevruţi de-a naşte;
Sunt norocosul viu, de Paşte...
Sunt un câştig... prin excelenţă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtună...

Corabia vieţii
ne poartă
pe valuri
de mătase
spre portul
speranţei
unui vis
aparte...

Şi prin furtuni
de gânduri
ne apropiem
de maluri,
să ne pictăm
pe pânza clipei
nenumărate idealuri...

poezie de Viviana Milivoievici (6 februarie 2016)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din negura vremii se-adună

Din negura vremii se-adună
amintiri care-mi vorbesc,
Despre ce-am lăsat în urmă
şi ce vreau să mai clădesc.
Ca-n istoria din carte,
cronologic, am avut
De evenimente parte,
în timpul care-a trecut.
Acuma stau faţă în faţă
cu prezentul şi trecutul.
Istoria de azi mă-învaţă
care-n viitor mi-e scutul.
Nici prezentul, nici trecutul
nu mai mă pot însoţi.
Viitoru-i azimutul
către care pot privi.
Spre el mă îndrept acum.
Prin negură am răzbit.
Prezentul e doar un drum
de pe care am pornit.
Venit din negura vremii
şi din ce trăiesc acum,
Vreau să primesc botezul iernii
la poalele unui gorun.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi de înger...

Privirea ta îmi colorează dimineaţa,
într-un parfum de mărgăritare
pure ca lacrimile unui înger
căzute pe umerii goi...

poezie de Viviana Milivoievici (2015)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte... în tăcere...

Pe chip
adunăm tăcere
şi căutăm
răspunsuri
în umbra
ce-acoperă
luna...

Cuvinte
ferecate-n
lanţuri
se zbat
deasupra
norilor...

Au obosit...
Şi tac...
Se pierd
în depărtarea
zărilor,...
prin umbrele
eterne...

poezie de Viviana Milivoievici (9 februarie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acrostih...

Iubind îngerii căzuţi,
Urmăm un destin aleatoriu.
Bifurcăm meandrele sufletului şi
Inima în mii de scântei.
Renunţăm la necuvintele care
Enumeră visele într-o lume
Analfabetă!

acrostih de Viviana Milivoievici (2015)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cap de pod

Mă aflam la capul unui pod
Nu ştiam ce s-a-ntâmplat cu mine
Carul vremii dacă trece, vine
Înapoi de la un anti-pod?

Şi nici dacă după moarte, viaţa
Va porni spre alte începuturi
Genele în somn dacă le scuturi
Se derulează invers dimineaţa

Că e destul să deschizi ochii
Colbul lumii să ţi-l ştergi din mers
Şi murmurând un singur vers
Să te trezeşti în ţara Mamei Dochii

Şi-acolo la intrare stă un sfinx
Care-ţi pune-o singură-ntrebare
Şi cine dă răspunsul, poa' să zboare
În spaţii eterate într-adins

Mă aflam la capul unui pod
Între două universuri paralele
Ieşind dintr-unul, nu ştiam că ele
Se mişcă-n sens contrar după un cod

Gulfstreamul purtând apele calde
Înspre nord, părea că s-ar fi rupt
un echilibru. Iar pe dedesubt
Ape reci vin ţărmuri să le scalde

Părăseam materia şi lestul
Dincolo pătrunde numai zborul
Eu eram şi gând dar şi fiorul
Fără recuzita şi tot restul

M-a prins seara la un cap de pod
Rebus poate sau doar paradox
Aşteptând ca submarinul Dox
Fluturii de mâine în exod.

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

O geană

O geană de lumină
Străbate din oglindă
Unui univers parabolic
Purpurie sau străvezie
Trece oportună prin vid
Fosforescentă sau străcojie
Până la proba de foc
Ideală sau din fotoni
Cu iz de aventură
Ondulatorie şi crepusculară
Speranţă de viaţă
Energie vibrantă
De origine angelică
Fără egal în univers.

poezie de David Boia (7 februarie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

copiii din mine

În pântecul minţii
Săgeţi îmi ascut
Coarde-mpletesc
Arcuri întind până pleznesc
Marsupiu mi-e viaţa
Şi-mi ţintesc copiii…
Copiii mei nenăscuţi încă
În fire
Neaduşi în simţire
Decât de
Idee.
Un arc cu săgeata pe coardă
Întinsă la maxim
Răbdarea se zbate
Cu mâna o trag de ureche
În vârf are-oţel
În coadă o pană
Să zboare ar vrea spre zarea ce-a făr’
de pereche.
Lacrima-mi disperată
Se agaţă de-o geană.
Mintea mi-e pântec
Viaţa marsupiu în care mă cresc
Şi-odată cu mine pe ei
Copiii din mine
Ce mi nasc deocamdată-n idei.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescăruşul

în jur nemărginirea
rece, crudă, sfidătoare
în faţa clipei nesfârşite
eu căutam să îmbrac privirea
cu versul cald, duios
cu vorba lungă, dulce
ca zborul unui pescăruş
rănit de margine de ape
azi vântul sună a durere
arzând tristeţea clipei trecătoare
lumina din cuvânt
se-aşterne lin
pe sufletu-mi plăpând
în geamăt lung, prelung
pe întinse mări
acolo dincolo de zare
sunt pescăruşul alb
în zbor spre înalturi
ducându-mi ruga-n univers
cu un vers, cu o pană sângerândă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culorile magiei de sărbători

Era totul în jur, graţios, plin de culoare şi de magie.
Copii strigau unii la alţii,
Cuprinzând lumina albastră a frumoasei zări.
Erau deschişi luminii copilăriei, vibrând în noua colecţie.
Tu, erai parte din mine,

Aş vrea ca timpul meu să fie adesea luminat
Să fie atât de frumos deschis,
Creat spre a discerne intre frumos si luminos
Spre a aduce lumina în suflete şi fericire
E totul relaxant, luminat,
Şi tot ce văd, mă adânceşte
Nu mai ating luminile
Ci doar visez, să nu pierd tot
Să nu pierd lumina sau natura...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Clădesc gând peste gând
să fac pod la tine să ajung
să fi singura din univers
ce păşeste spre etern
sfinţind al meu vers

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre sute de dorinţe...

Cu paşi uşori, sub cerul înstelat,
Îmi doresc ca tu să fii lângă mine,
Şi totul armonios să se îmbine,
M-aş simţi desigur încântat.

Doar o clipă de visare,
Ce mi-aş dori ceva mai mult?
Aş vrea să mă pierd în contemplare,
Privindu-te să rămân tăcut.

În ochii tăi căprui, doar o clipă,
Să-mi odihnesc privirea,
Şi să nu-mi fie frică,
Că nu le voi citi fericirea.

Nu m-aş mulţumi să-ţi scriu un vers,
Poeme–ntregi aş vrea să-ţi scriu,
Să-ţi dăruiesc o stea din univers,
Tu să fii fericită şi eu la fel să fiu.

Moldova Noua 25 Martie 1967

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

după poezia cu acelaşi titlu, de Irina Rambu

Timpul nebun aleargă în neştire,
Timpul consumă poveşti de iubire
Timpul curge încet la închisoare
Timpul zboară de eşti în Baleare.

Timpul este în Univers stăpân,
Timpul ia tot ce e rău sau e bun
Timpul de poţi să-l întorci o clipă,
Timpul, oh timpul, ce grea ispită.

Timpul e viaţă şi timpul e moarte
Timpul e un drum spre eternitate,
Timpul e haos şi timpul e-o stare,
Timpul calcă totu-n picioare!

poezie de Alex Dospian (iulie 2021)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muguri de vers

mă simt frumoasa din pădurea adormită
iele mă trezesc să mă cheme la dans
pentru sănătatea inimii am dat şi mită
iar pentru nemurire am plătit în avans.

pe-o pagină de univers pun sufletul meu
lumini mă ospetesc cu muguri de vers
alintul blând al lunii l-am simţit mereu
ferită nopţile de îngerul pervers.

o pagină de univers închiriez stingheră
tandreţea soarelui, s-o simt în piept
să schimbe în spectacol viaţa austeră
amprentând pământul cu pasul înţelept.

versuri mă hrănesc cu roade speciale
întinsă-s ca o coardă în sfere vitale.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revendicare

Vai, ce poem am scris, dar ce păcat!
Nu-l pot reţine-o clipă, să-l alint,
Nu vrea să se întoarcă-n labirint,
Preferă cititorul siderat,

Iar eu mă simt de parcă l-am trădat...
Aş fi putut să-l cresc mai mult, în gând,
Să nu ajungă-n lume mic, plăpând?
Scriindu-l, lumii l-am abandonat,

Vai, ce poem am scris, dar ce păcat!
Ce îmi rămâne-acuma de făcut?
Să scriu un alt poem, ca substitut,
Şi să-l invit în lacrimi, la scăldat?

Să-l învelesc cu sufletu-mi curat
În loc să-l vând pe treizeci de arginţi,
Şi-n locul unei vieţi fără părinţi,
Să-i fiu în gând şi-n vise devotat?

Vai, ce poem am scris, dar ce păcat!
Nu-l pot reţine-o clipă, să-l alint,
Nu vrea să se întoarcă-n labirint,
Un alt părinte l-a revendicat...

poezie de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat. Ediţia a II-a (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!