Revendicare

Vai, ce poem am scris, dar ce păcat!
Nu-l pot reţine-o clipă, să-l alint,
Nu vrea să se întoarcă-n labirint,
Preferă cititorul siderat,

Iar eu mă simt de parcă l-am trădat...
Aş fi putut să-l cresc mai mult, în gând,
Să nu ajungă-n lume mic, plăpând?
Scriindu-l, lumii l-am abandonat,

Vai, ce poem am scris, dar ce păcat!
Ce îmi rămâne-acuma de făcut?
Să scriu un alt poem, ca substitut,
Şi să-l invit în lacrimi, la scăldat?

Să-l învelesc cu sufletu-mi curat
În loc să-l vând pe treizeci de arginţi,
Şi-n locul unei vieţi fără părinţi,
Să-i fiu în gând şi-n vise devotat?

Vai, ce poem am scris, dar ce păcat!
Nu-l pot reţine-o clipă, să-l alint,
Nu vrea să se întoarcă-n labirint,
Un alt părinte l-a revendicat...

poezie de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat. Ediţia a II-a (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem rătăcit

Am pierdut un poem, nu ştiu unde l-am pus,
Era dragoste-n el dar acum s-a ascuns,
Îl tot caut de zor, de-l găseşti, să mi-l dai
Aş fi vrut să-l recit, lângă mine să stai.

Hai... adu-mi-l te rog, am uitat tot ce-am scris,
Ce e-n el nu mai ştiu, le aştern ca prin vis
Şi de n-am să-l găsesc părţi, din viaţă-am pierdut,
Ascunsesem în el doar iubiri din trecut.

Nu aş vrea să le pierd chiar de altele vin,
Cele care au fost, n-au contat mai puţin,
Amintiri ce-am avut nu mai am fără el,
Îmi dispare trecutul, nu rămâne la fel.

Am pierdut un poem, poate-un alt am să scriu,
Tu ce faci? L-ai găsit? Ştiu că este târziu...
Chiar nu vrei să te laşi până nu-l vei găsi?
Înţeleg... dacă-l ai... poţi la mine veni.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem şi... poezie

Mi-a năzărit aşa... pe la o vreme,
Că n-ar fi rău să scriu şi eu poeme.
Când toţi o fac... ce-aşa mare dilemă?
Zis şi făcut, am căutat o temă,

M-am informat în piaţă ce se scrie
Şi-am început să zgâri pe hârtie.
N-am mai ieşit în parc şi nici la tata
Şi-n două luni poemul a fost gata.

L-am tot citit de sus şi până jos,
Am încercat să-l recitesc pe dos,
I-am ajustat şi virgule, şi semne
Să nu-l scap în poemele nedemne.

Am pus în el puterea mea şi harul
Şi n-am scăpat din ochi dicţionarul.
Iar din dorinţa de-a-mi fi totul clar
L-am dus şi-ntr-un cenaclu literar.

Aici, s-a început cu destrămarea;
Că... s-a mai scris de chestia cu marea,
Că strofa aia, despre rândunici,
Ar trebui doar două rânduri mici.

Despre iubire s-ar fi scris destul,
De toamnă, cititorul e sătul.
Pe-aia cu trenu'a zis-o Toparceanu
(Se tot scurta poemul meu, sarmanu').

Mai taie-aici, e dincolo prea plin,
Iar la sfârşit să-l ajustăm puţin;
E prea-nşirat şi stă să se destrame
(Sărman poem "crescut" de-atâtea mame).

L-am tot sucit şi luat cu binişorul
Că nu mai ştim nici cine-i autorul.
Acum, e minunat... firar să fie,
Dar nu mai e poem, e-o biată poezie.

Dar cel puţin ideea o avem,
Nu tot ce-i poezie... e poem.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucas: De ce nu poate fi numit joc, dacă lumea nu-l vede?
Keith: O să-ţi spun de ce. Când eram copil, tata m-a dus în Raleigh să-l văd pe David Thompson jucând. Aveam 9 ani. Nu-mi păsa de baschet. Dar când Thompson a intrat pe teren, era atât de tânăr, de iute şi de graţios, că am fost fascinat. Nu mi-am putut lua ochii de la el decât mult mai târziu. L-am privit pe tata; avea lacrimi în ochi. 14.000 de străini şi tata plângea pentru că Thompson era atât de frumos. A jucat atât de poetic, că ne-a făcut să ne simţim implicaţi. Ai un dar, Luke, şi e păcat să nu-l arăţi oamenilor, să-l ascunzi în parc. E mare păcat. Uite de-aia nu poate fi numit joc.

replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulg de stele

A căzut un fulg de nea
Şi, din zborul lui tăcut,
L-am oprit în palma mea
Să-l admir şi să-l sărut.

Era gingaş, era mic,
Iar căldura palmei mele
L-a schimbat îndată-n "pic"
Şi în lacrimă din stele.

N-am putut să-l mai privesc
Căci mi s-a prelins pe mână
Şi din cer dumnezeiesc
Ar fi devenit ţărână.

Dar eu l-am oprit din zbor
Căci vroiam să-l pun în piept
Însă plânsul său uşor
M-a făcut să mai aştept.

Trebuia să-l las să cadă,
Poate e trimis din stele,
Ca un sol, ce vrea să vadă,
Dacă am bune sau rele.

Dar în neştiinţa-mi crasă
L-am ucis şi l-a durut:
Cred că se-ntorcea acasă
Cineva de mult pierdut.

poezie de Mihu Eugenia (2 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Recheamă clepsidra, rătăcită prin nisip,
Şi adu-o timpului să scrie- al meu poem,
Cu lacrimi din al stropilor imens,
Neînceput, neconvertit şi nici boem.
Vorbeşte-i ceasului despre iubirea noastră
Şi cere rătăcirii iertăciune,
Să simţi nisipul cum te frige, parcă,
Şi-ai vrea să crezi, că toate-s o minune.
Sorbeşte-mă din cupa nesfîrşită-
Clepsidră, ce e de tăcut mister,
Pătrunde-mă cu şoapta nerostită,
Să zuruie nisipul efemer.
Şi cînd Poemul va fi pe sfîrşite,
Să-l prinzi c-o floare-busuioc,
Să-l recitim în clipe fericite
Şi să uităm de timp şi nenoroc.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa-i un poem...

Viaţa-i un poem magnific,
un poem codificat,
până-ajung să-l decodific
aflu că s-a terminat.

epigramă de Ioan Hapca din Gânduri şi reflecţiuni
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem Nazteca

Condeiul am să-l bag în buzunar
Pe fila lumii să plec hoinar...
Lăsând în urmă, poemele cărare
Spre muntele ce se vede-n zare.

Unde am să aştept cu o floare
Să apari poem de mirare!
Cu şoapte de metafore
Să dai lumii mele culoare.

Căci acum sunt conturul de tuş...
In lumea lui Gopo în rostogol
Un cerc de ochii fără tine gol
In vortex de nisip prea nesătul.

Ce lasă in urmă doar pietre
Cu numele tău scris Nazteca...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un poem

Într-un poem scris mai demult,
Ce seamănă cu o ninsoare,
Tu eşti un cântec oarecare
Şi uneori te mai ascult.

Într-un poem scris pe-nserat
Încerc petale să înşir
Ca într-un prelungit delir
La care-ncet am aderat.

Într-un poem fără accent,
Printr-o fereastră indigo
Ne ducem care încotro
Pentru c-aşa este prudent.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Probabil că poetului îi este cel mai mult teamă de dogmaticul care vrea să extragă mesajul unui poem, pe care să-l arunce apoi deoparte, decât de sentimentalul care declară "Oh, lăsaţi-mă să mă bucur de acest poem."

citat din Robert Penn Warren
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi trebuia să-l urmărească pe Generalul Hoffmann..., să-l încercuiască, să-l asedieze, să-l hărţuiască şi, în cele din urmă, să-l pună cu spatele la zidul unei mănăstiri, al unei biserici sau al unui cimitir şi să-l împuşte. "Foc!" N-avea altă soluţie. Era regula jocului. Recursul la Metodă.

Alejo Carpentier în Recursul la metodă (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căluţul meu

E trist căluţul meu de la o vreme
Citesc în ochii lui plini de blândeţe,
E tânăr şi-n putere, nu se teme,
Doar eu mă vait ajuns la bătrâneţe.

Grijă-am avut, l-am dus la potcovar,
Picioarele să-l ţină, să nu-l doară,
Nu s-a schimbat, ce-i fac e în zadar,
Nu-i bucuros de soarele de-afară.

N-am îndrăznit ca să-l lovesc vreodată
Chiar dac-a fost mai nărăvaş sau tânt
Eu l-am iertat de fiecare dată,
Nimeni pe lumea asta nu e sfânt.

L-am ţesălat pe coama-i mătăsoasă,
L-am întrebat de are vreo durere,
L-am mângâiat pe fruntea lui frumoasă
Şi mi-a răspuns cu lacrimi în tăcere:

-Mă bate gândul rău şi nu mi-e bine,
Mai stai, aş vrea cu tine să rămân,
Mi-e teamă c-ai să pleci de lângă mine,
N-aş vrea să mai cunosc un alt stăpân!

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darnic, dar zadarnic (pentru Maria)

Aştept să-nceapă-n viaţa mea
Ceva ce n-a mai început,
Şi nicio clipă n-aş mai vrea
Să se repete din trecut.

Mă tem de viitorul meu,
La fel de mult ca de prezent;
M-am săturat să-l văd mereu
Altfel, dar numai aparent.

Mă rog să-nceapă-n viaţa mea
O altă inimă să bată
Şi-n locul meu s-aştepte ea,
Crezând în clipa mult visată...

Căci unei jumătăţi de om,
Oricât ar fi de gură-cască,
Nu-i pică din acelaşi pom
Altfel de rod, fără să-l nască.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în genunchi

am scris acest poem suav
ca un arabesc de ceară topită
ca un fado neverosimil de trist
acest poem rotund şi incandescent
ca o lavă primordială şi neiertătoare
mistuind în cale zilele nopţile
am scris această poezie inefabilă
precum o pasăre-liră strecurându-se
printre gratiile coliviei
ca să înfrunte graţioasă şi nedrept de naivă
văzduhul de alabastru şi fier
am scris acest poem ca un suspin
ca un icnet ca un urlet ce sparge
vitraliile catedralelor în care fecioara
plânge în locul oamenilor
care nu au curajul să plângă
am scris aceste versuri imaculate
ca dimineţile în care noi eram copii
şi tu copac viguros în care
noi eram tineri şi tu arborele înţelepciunii
în care noi eram părinţi şi ne rugam la icoane
să ne dea putere şi vouă timp
am scris acest poem în lacrimi
în umilinţă şi rugăciune
pentru tine şi numai pentru tine
drept pentru care ia-mă de mână şi hai
să ne plimbăm pe mosfilmovskaia
când e seară şi ninge
eu să privesc în sus către îngeri
în timp ce tu îmi promiţi
că nu vei muri niciodată
tată

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hârtie igienică, pamperşi, detergenţi, crăpelniţă: iată cercul sacru al omului, pe care noi avem misiunea să-l descoperim, să-l înţelegem şi să-l definim, şi chiar mai mult, să-l înfrumuseţăm, să-l prefacem în cântec.

Milan Kundera în Identitatea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând pentru eternitate

O clipă să mai stai aş vrea
Din Cerul preaînalt
În gând să-mi dăruieşti o stea
Din tine, înger cald.

Să-mi fii în noapte Prometeu
În braţe să mă strângi
Să zbor cu tine-n Cer mereu
Tristeţea s-o alungi.

Poemul ochilor ce plâng
Să-l scrii pe pielea mea
Sărutu-n palme să îl strâng
Să simt suflarea ta.

Când dorul va striga în noapte
Cu sărutări să-l frângi
Să simt pe trup acele şoapte
În orele prea lungi.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În temniţă nu-l aruncaţi...

(Inspirată după poezia "Nu-l pedepsiţi" - Florin Tudoran)

În temniţă nu-l aruncaţi,
S-aibă apă şi mâncare...
Vă rog, mamelor să-l daţi,
Să-l taie, să-l frece cu sare.

Să-l ţină-n cuşcă, animalul!
Cu lanţuri la picior şi gât,
Sătul, să îşi ceară finalul,
Dar să nu scape cu atât!

Să îl jupoaie în reprize,
Fâşii, fâşii până la os,
Iar Alexandre şi Luize,
Să râdă la libidinos.

Să simtă şi el, ticălosul,
Chinul săpându-i adânc,
În carnea slută, şi mirosul,
De moarte şi de pământ.

Să i se dea în loc de hrană,
Bătăi cu biciul, ca-n trecut,
... Lovit de fiecare mamă,
Ce-şi are puiul scrum făcut.

Să-i fie smulse, câte unul,
Degete cu gust de sânge,
Să simtă din plin "nebunul",
Cum tot corpul i se frânge.

Să-i fie smulse, fără milă,
Mâinile, cu os cu tot,
Ca nici o altă copilă,
Să nu mai piară-n râul Olt.

În temniţă nu-l aruncaţi,
Căci puşcăria e prea blândă
Vă rog, mamelor să-l daţi,
Morţii, pe bucăţi să-l vândă...

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginaţia este principalul instrument al lucrării diavoleşti împotriva sufletului, fie în stare de veghe, fie în somn; prin ea diavolii îl hărţuiesc pe om, căutând nu numai să-l împingă în păcat sau să-i trezească şi să-i aţâţe patimile, ci şi să-l umple de tulburare în felurite chipuri, trezind în el mai ales tristeţe, nelinişte şi îngrijorare, amăgindu-l şi făcându-l să rătăcească din pricina nălucirilor, ajungând chiar să-l înrobească cu totul.

Jean Claude Larchet în Terapeutica bolilor spirituale (2001)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anticoronavirus...

Dragi părinţi, copii şi fraţi,
Coronavirus nu-l sfidaţi!
Casele dezinfectaţi,
Mâinile să le spălaţi,
Cugetul să-l curăţaţi,
Credinţa s-o înălţaţi,
Postul binecuvântaţi,
Fiţi uniţi şi depărtaţi,
Lui Dumnezeu vă rugaţi,
Pacea lumii invocaţi,
Preşedinţii fie fraţi,
Înţelepciuni urmaţi,
Corona poate mai are fraţi...
Şi nu-s chiar îndepărtaţi,
Iubiţi-vă mult şi iertaţi,
Raiul să-l reinstalaţi,
Moarte răului pledaţi,
Să trăim necenzuraţi,
Paştele să-l aşteptaţi,
Pământul să-l luminaţi,
Lui Cristos rugi înălţaţi,
Ca să fim din nou iertaţi
Şi cu toţi regeneraţi.

poezie de Valeria Mahok (23 martie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine vrea să-şi păstreze un prieten să ia aminte la aceasta: să-l cinstească în faţă, să-l laude în lipsă, să-l ajute la nevoie.

citat clasic din Luigi Pirandello
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căluţul meu

E trist căluţul meu de la o vreme,
Citesc în ochii lui plini de blândeţe,
E tânăr şi-n putere, nu se teme,
Doar eu mă vait ajuns la bătrâneţe.

Grij-am avut, l-am dus la potcovar:
Picioarele să-l ţină, să nu-l doară,
Nu s-a schimbat, ce-i fac e în zadar,
Nu-i bucuros de soarele de-afară.

L-am ţesălat pe coama-i mătăsoasă,
L-am întrebat de are vreo durere,
L-am mângâiat pe fruntea lui frumoasă
Şi mi-a răspuns cu lacrimi în tăcere:

- Mă bate gândul rău şi nu mi-e bine,
Mai stai, aş vrea cu tine să rămân,
Mi-e teamă c-ai să pleci de lângă mine,
N-aş vrea să mai cunosc un alt stăpân!

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!