Spune
Nu-ți mai scutura privirea
Ca de un sălbatec vis
Ce o clipă te-a închis
În alcov cu nemurirea!
Umple-ți ochiul de senin
Ce-n adânc privește marea
Care-n răni își toarnă sarea
Împlinirii din destin!
Dezvelește-ntr-un sfârșit
Sufletu-ți ca pe-o oglindă
Ce nu vrea să mă cuprindă
În ovalu-i înlemnit!
E doar viața și-un buchet
De dureri nevinovate
Ce trec peste mine, toate,
În pas lin, de menuet.
Nu mai tremura-n răcoarea
Nopților fără păcat
De lungi pătimiri în pat
Când iubirea-și da suflarea!
Spune-acel cuvânt ce poate
Să-ți aducă alinare
Și îți dă, te rog, iertare
Pentru dorurile toate!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (27 mai 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre sfârșit
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre nevinovăție
- poezii despre iertare
- poezii despre durere
- poezii despre dor
- poezii despre depășire
Citate similare
Iubire-n toate
Sunt zile-n care mori în mine
Și sunt un boț de carne flasc,
Sunt nopți ce strălucesc divine
Și-n care-n tine eu renasc.
Sunt zile când nu-mi curge-n vine
Vreun strop de viață stors în teasc ;
În roua nopților senine
Mai dau noi muguri unui vreasc.
În viața e și rău și bine,
Sunt nori de plumb și cer senin,
Însă iubirea-n toate ține
Mângâietor, sufletul plin.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (3 mai 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zile, poezii despre timp, poezii despre suflet, poezii despre rouă, poezii despre plumb, poezii despre nori sau poezii despre muguri
Nu, mamele nu plâng...
Cere-ți iertare azi, acum, cât se mai poate,
Cât lacrima-i din ochi mai pică pentru tine,
Cât sufletu-i cărunt mai vrea să-ți fie bine
Și zilele-i rămase... ți le-ar da ție toate.
Cere-ți iertare azi, acum, cât mai există...
Acum, când bătrânețea și viața o doboară
N-ai dreptul sâ te plângi câ mama ți-e povarâ,
N-ai dreptul, clipa asta, s-o faci sâ-i fie tristâ.
Nu, mamele nu plâng, nu aștepta să-ți ceară
O clipă de iubire... o merită oricum...
In resemnarea ei... își va vedea de drum
Prin plânsu-i fără lacrimi... ieșit pe dinafară.
Ea te-a purtat în pântec, te-a legănat în seară
Dureri și lacrimi multe... de tine a ascuns
Și ți-a zâmbit ș-atunci când sufletul i-a plâns,
Dar n-ar fi zis în veci că tu i-ai fost povară.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre plâns, poezii despre mamă, poezii despre seară, poezii despre păr cărunt, poezii despre iubire, poezii despre existență sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Iată cum trec
Și iată cum trec anii,
Privește cum se duc,
Lăsându-mă sărmanii
Stăpân în cuib de cuc...
Se-mprăștie pe dealuri,
Se spulberă-n văzduh,
Furați de idealuri
De trup fără de duh.
Mi-s pașii fără urmă
Și glasul fără cânt,
Zâmbirea mi se curmâ
La capăt de pământ
Și mi se uscă dorul
De vifor și stihii
Că, sugrumând amorul
Uitai mereu să vii.
Desprindă-se din soare
Un înger temerar,
S-aprind-o lumânare
În sufletu-mi amar
Când noaptea mă apasă
Din margini de nimic...
Că ești așa frumoasă
Eu nu o să-ți mai zic.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (10 noiembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre viscol, poezii despre muzică, poezii despre lumânări, poezii despre idealuri sau poezii despre frumusețe

Ce ești pentru mine
(dedicație pentru Vica Iovan)
Vezi?! Poate pentru unii ești o floare,
Dar pentru mine ești și cer și câmp,
Mă umpli cu lumini strălucitoare
În sufletu-ți, când poposesc și plâng.
Când ești un "X" pentru acei din juru-ți
Ce nu te-au cunoscut cu-adevărat,
Ești pentru mine dragostea divină
Și lumea ei cea fără de păcat.
Acum, când universu-ți aparține,
Vica, nu pot decât să-ți mulțumesc.
De-aceea tu ești totul pentru mine,
De-aceea, ca pe-un înger te privesc.
Ți-aș oferi din timpul meu puțin,
M-aș face pute între zi și noapte...
Tu ești paharul de lumină plin
Și-mi ești clipă de clipă, mai aproape.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre mulțumire sau poezii despre flori
Să te-ntâlnesc
În vii culori de curcubeu mi-e zugrăvită viața,
Pe cer îmi stă plutind, mereu, iubirea dimineața -
Un nor pufos, mai alb, mai gri ce-mi picură în gene,
Iar pace-n gândul c-o să vii, ușor mi se așterne.
Alerg ades, imaginar, de splina stă să-mi crape
Să-ți dau o inimă în dar, în piept de îți încape ;
În visu-acesta mă strecor în nopți dar șj în zile,
Deja îmi sângerează dor din tălpile umile.
Un zbucium fără fus orar și fără de cuvinte...
Fiece zi din calendar mi te coboară-n minte ;
Mai ieri, în ea eram doar eu, dar azi îmi stai în poală
Și gura-ți e tributul meu și ochii tăi de smoală.
Alerg să te-ntâlnesc mereu în prag de curcubee
Să-ți fiu în toate numai eu, tu unica-mi femeie.
Pe-o rază te coboară lin, zâmbindu-mi în amiază,
O viață doar să îți închin, iar tu o luminează
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (16 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre curcubeu, poezii despre trecut sau poezii despre miezul zilei
Bun-rămas
Mi-ai spus, aproape fără glas
Că-ți voi rămâne amintire,
Dar ceasul cel de bun-rămas
Mi-a stat în urmă c-o iubire.
Iubita mea, tu nu mai știi
Că nu-i o glumă între glume
Să spui că suntem doar copii
Ce nu știu viața să-și asume?
Te-ai frânt la în ceput de drum
Când năzuiam către lumină ;
Mai fericit decât acum
N-a fost Cerul să mă mai țină.
Ce fel de înger interzis
Te-a aciuat pe lângă mine
Să-mi dai mireasma ta de vis
Ce vrea acum să se termine?
Tu spune-mi cum și în ce fel
Iubirea este pururi vie
Căci dorul e copil rebel
Ce face-ades câte-o prostie?
Nu vreau să știu de bun-rămas
Când toate porțile-s deschise
Iubirea ta nu pot s-o las
Unde dorințele-s ucise!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre prostie, poezii despre interdicții sau poezii despre fericire

Trec anii mei...
Trec anii mei ca păsări călătoare
spre un tărâm de vis nedeslușit
lăsând în urmă clipa care moare
pe-o margine de dor fără sfârșit.
Și-atâtea vechi speranțe, revenite,
se-adună-n poarta visului ratat
cu tolbele-ncărcate de ispite
într-un trecut cu nume de păcat.
Nu am crezut că timpul le adună
să le aștearnă-n cuget mai târziu,
din poarta neuitării să îmi spună
că m-ai iubit prea mult, fără să știu.
Voiam să fie simplă aventură
pe-o margine de timp fără hotar,
iar noi doar visători care își jură
credință falsă pe un vechi altar.
Privirea ta, rămasă peste vreme
pe umbra unui gând întârziat,
revine din trecut să mă recheme
pe-acel tărâm cu urme de păcat.
S-ajung acolo? - falsă frenezie,
în pragul neuitărilor ce mor...!
Îți voi păstra doar amintirea vie
în insomnii cernute peste dor!...
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de Corneliu Neagu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre păsările călătoare, poezii despre păsări, poezii despre promisiuni sau poezii despre moarte
Gurmando!
Gurmanda mea, îmi ceri întruna
Să-ți 'stâmpăr foamea negreșit.
De-mi ceri și soarele și luna,
Îți scutur cerul preaiubit.
Nu-ți pasă de e zi sau noapte,
De anotimp nu vrei să știi;
Eu, cu bucate gata coapte
Nu pot mereu să te îmbii.
Ți-am oferit inima toată,
Te ospătează, draga mea!
Ea niciodată nu se gată
Oricât să iei din ea ai vrea.
De-ar fi să știi că tinerețe
Și viață fără de sfârșit
Doar în răbdare și blândețe
Mai pot să fie de găsit...
Gurmandă ești, a mea iubire!
Nesățiosu-ți apetit
Mi-e și canon și izbăvire,
Neprețuitul dar primit.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre mântuire, poezii despre mâncare sau poezii despre inimă
Cântă, lăutare!
Îți dau paltonul meu ca suvenir
- să-mi fie voia bună-n astă seară -
Doar cântă, lăutar mai abitir,
De-ar fi să rupi o strună la vioară!
Să curgă vinul aspru în ulcele
Cât ține banul strâns de la chimir
Și bată pasul, tare, de podele
Acei ce știu hori ca în delir!
Să spuneți că așa-i frumoasă viața,
Că toate cele rele-ncet se duc,
Din noapte iar se naște dimineața
Când tot la mândra zorii îi apuc!
Mai toarnă cârciumare cu iuțeală
Rubinul în butoaie învechit,
Cât bani încă mai sunt, nu ai sfială
Și pune și-un berbec la rumenit!
Hai, bea și iar ne cântă lăutare
Că tot îți mai îndes câte-o para,
C-o viață ne e dat' la fiecare!
Să-ncepem, bucurii a număra!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (16 mai 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bani, poezii despre vioară, poezii despre vin, poezii despre oi, poezii despre naștere sau poezii despre mândrie

În visul dinspre miazănoapte
Chiar nu avem altceva mai bun de făcut decât să ne stingem încet?
Mă întrebam privind în oglindă
și, cercetându-mi cu atenție conturul, te vedeam pe tine,
și mă vedeam pe mine.
Ne deschideam ca o fereastră înspre toți și toate
și ne vedeam pe amândoi trosnind
ascunși în fiecare colț al nostru -
din toate încheieturile lumii.
Și mă vedeai pe mine,
și te vedeai pe tine,
și mă vedeam pe mine,
și te vedeam pe tine.
Și stăteam cu ochii înfipți în oglindă și nu ne mai vedeam.
Încercam să scriu cu oasele noastre pe care le treceam
prin ochiul lumii
toate cele câte n-au fost scrise,
când te vedeam pe tine,
când mă vedeam pe mine.
Și noaptea, și ziua, și clipa, și viața,
și toate cele câte-au fost visate,
ca într-o paranteză le-am închis și le-am ascuns de tine,
când pe treptele luminii coborai și zâmbeai,
când mă priveam pe mine și te vedeam pe tine,
în visul dinspre miazănoapte.
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa

Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea în largul mării
Noaptea, când marea mă leagănă
Și când licărul stelei palide
Se așează peste valurile ample,
Mă eliberez pe de-a-întregul
De toate lucrurile și de toată dragostea,
Stau în liniște și pur și simplu respir,
Singur-singurel, legănat de marea
De sub mine, rece și tăcută, cu o mie de luminițe.
Atunci simt nevoia să mă gândesc la prieteni,
Iar privirea mea se-afundă-n privirea lor
Și, tăcut, îi întreb, unul câte unul, pe fiecare:
"Suntem încă împreună?"
Este tristețea mea o tristețe pentru tine, moartea mea, o moarte?
Simți oare în iubirea mea, în suferința mea,
Doar o adiere, doar un ecou?
Și marea mă privește binevoitoare, tăcută
Și zâmbește: nu.
Și niciun salut, și niciun răspuns nu se ivesc de undeva.
poezie de Hermann Hesse, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre zâmbet, poezii despre suferință, poezii despre stele sau poezii despre prietenie
De poți fi!
Poți fi cerul plin de stele și n-ar fi o minune!
Poți fi lacul veșnic dulce, plin de pasiune!
Și minuni să faci pe lume, ce rost ar avea?
Când s-au șters a tale urme, adânci din viața mea!
Poți fi marea toată, plină, plină de comori!
Poți fi înger alb sau negru și să mergi pe nori!
Să ai toate, să ai totul, când pe mine nu mă ai!
Dăruiește-ți viața toată, când mie nimic nu-mi dai!
Poți fi cel mai bun din lume, să te laude lumea toată!
Poți fi orice ființă vie, care încearcă și o să poată!
Să atingă-n suflet marea, ce-și revarsă lacrimi, valuri!
Dar când marea mi-a secat și au rămas doar goale maluri!
Poți fi ochiul ce privește și privește neîncetat!
Poți fi lacrima din mine, ce pe iarbă a picat!
Dar să știi că orice ai fi, nu mai ești cum tu ai fost!
Când de la mine ai plecat, și deloc nu te-ai întors!
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre laudă sau poezii despre comori
Frunză în vânt
Ce verde-ai fost, frunză în vânt...
Rugina te-a cuprins a toamnă.
Azi dai cu fruntea de pământ,
Viața, nimic nu-ți mai înseamnă.
Plutești spre ultimul popas
Al celei izbăviri depline,
Spunând la toate "bun rămas"
În drum spre viața care vine.
Nici nu mai fluieri ca odat'
Când mi te alintai la soare,
În tril de păsări, minunat
Și-a ploii sfântă sărutare.
O brumă crudă te-a răpus
Când te-mbătai de fericire
Privindu-ne pe toți de sus,
Căci ramu-ți dăruia iubire.
Șezând acuma în genunchi
Între surate deja moarte,
Nu mai cunoști bătrânul trunchi.
Din seva lui ți-a făcut parte.
Ce verde-ai fost la vremea ta...
Dar când visai a fi mireasă,
Blestemul toamnei secera
Mlădiu-ți trup din umbra deasă.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (11 ianuarie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre vânt, poezii despre sărut, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre ploaie sau poezii despre nuntă
Am să încerc
În ochii mari, frumoși dar tulburi câteodată,
Îți simt tristețea, bucuria laolaltă,
Și simt cum totul e închis în tine,
Prin zâmbet, dar și lacrimi cu suspine.
Prin acei ochi când îmi arunci săgeți,
Eu știu că supărarea-i mare,
Nu cred c-ai vrea cu ei să mă îngheți,
Nici să fiu prins de-a morții-nfrigurare.
De mult încerc fară izbândă,
Să îți alung negrele gânduri
Și ochii acum plini de lacrimi,
Să lumineze, nu să fie tulburi.
Dac-aș putea să fac ceva
Ca spiritul să-ți mulțumească,
Să-ți pot simți și altceva,
Decât mâhnirea sufletească.
Am să încerc din răsputeri,
Chiar de ar fi să-ntorc Pământul,
Cu sânge, lacrimi și dureri,
Să schimb prezentul cu trecutul.
Căci doar atunci privirea ta
Era vioaie și senină,
Când sufletu-ți priveam prin ea,
Era senin, plin de lumină!
poezie de Viorel Vasilescu din Poezii (15 noiembrie 2013)
Adăugat de Viorel Vasilescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre schimbare sau poezii despre prezent
Mi-ascult tăcerea din suflet
Mi-ascult tăcerea din suflet
Cum cântă un imn născut din Cuvânt.
Ca un "of" la răscruci, un răsuflet
Coboară cu-o gamă-n pământ.
Văzduhu înnegrește-ntr-un urlet,
Zvârlit în adânc de-o candoare de "Vânt".
Tăcerea-și îngână în voie, cântecul sfânt.
Sfințit prin Cuvânt e-al cântului umblet,
Urmând spre Liman neînfrânt.
Invoc fericirea în procesul cu mine
Și-aștept o tăcere făr' echivoc,
Ce-n liniștea densă în liniște vine
Și-n suflet aprinde un foc...
Și-o pace adâncă ce-n flăcări îmi ține
Tot "chipul" "încins la mijloc";
"Ochiul", "piciorul" și "coapsa gândirii" legate ad-hoc
De Țelu împlinirii divine
Prin Duhul "Arvuna" ce suflu-mi primește, zălog
Pentru trupul de slavă, de "mâine".
poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieții
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre trup și suflet, poezii despre picioare sau poezii despre pace

Echinocțiu Boreal
Când ziua cu noaptea se-mbină egale,
sub geana cerească-a-lui Marte fălos
vestale de strajă, în temple astrale,
întorc într-o clipă-anotimpuri pe dos.
Atunci te-ai născut neuitată speranță,
să vii înspre mine în strai hibernal,
din vraja tăcerii să-mi dai cutezanță,
trecând peste visuri, doinind din caval.
Veneai din neant într-o casă săracă,
când noaptea cădea peste jarul încins,
iar timpul din mers se oprise să treacă
prin porți redeschise de gând neatins.
Pornisem din cer pe cărări temerare,
un prunc fără nume, și fără destin,
când ziua cu noaptea oprite-n hotare
vorbeau la zenit despre cei care vin.
Iar eu printre ei, cu ursita-mi divină,
la ceasuri răzlețe, de greu început,
naiv așteptam peste vreme să vină
doar har din vrăjit paradis neștiut.
Primit-am si nume, de bună chemare,
să-l trec peste vreme cu gândul pios,
când timpul astral, necuprins în hotare,
din noi anotimpuri își lua un prinos.
Mergeam înainte, spre căi de lumină,
trecutul primea doar un spațiu închis,
când ziua cu noaptea abile se-ngână
în zorii aprinși peste cerul deschis.
Dar anii trecut-au pe căi temerare
lăsându-mi în prag nevăzute uitări,
pe toate le-am strâns să le pun în tipare
croite din franje cu lungi întrebări.
Și totuși, tu viață mi-ai dat fericire,
să trec peste lume mesaj în Cuvânt,
gustând din pocale cu har nemurire
ajunsă-nlăuntru prin Duhul Cel Sfânt.
Primesc în tăcere și ultima clipă,
trecută prin vreme de ceasul banal,
aștept fără teamă Preasfânta Aripă
să-mi pună pe frunte mirajul astral.
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ediția din 04.03.2021
Adăugat de ugalen

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre ceas, poezii despre astre, poezii despre început sau poezii despre vinovăție

* * *
am adormit cu toate
necuvintele pe mine
păcat al beznei pe senin
înapoiază-mi stelele îndată
lipsesc luminele să zbor
am adormit cu toate
necuvintele pe mine
rămâne stupul gol furtuni îl gustă
lovi un fulger cu tăceri în noi
și-un pumn de vise înghețate
am adormit cu toate
necuvintele pe mine
nu se mai arde-n noi brazdă de foc
iubirea ca un ied stă prinsă-n ace
am degerat acolo sub lacrimi de potop
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre somn, poezii despre gheață sau poezii despre apicultură
N-aș fi crezut
N-aș fi crezut s-ajung să simt ce-i ură,
Pe buza mea să șadă vreun blestem ;
De-acestea tremur astăzi și mă tem
Căci te-am iubit și-s toate făcătură.
Nu îți mai plac. Și ce? Nu-i prima oară
Și tot nu-i prima când mă umilești.
Cu ochiul rău, ironic mă privești
Și-mi caști mormântu-n fiecare seară.
Mereu m-alungi și-ți râzi întotdeauna
De tot ce pun să-ți fie spre folos.
Ca pe un fur, în viața ta, prin dos
Tu m-ai adus să-mi picuri mătrăguna.
Cum toate-acestea fost-au îndurate
Făr-a crâcni, în piele de martir,
Iar mă-nspăimânt de mine și mă mir
C-a te urî, prea dragă, mi se poate.
Cred c-am ajuns la capăt cu măsura,
Că firul nostru-i tot deja în ghem ;
Nu vreau deloc să fiu cel ce blestem
Și junghiat, din piept, să se prelingă ura!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (8 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs
M-aș naște
M-as naște-un cuvânt pe buzele tale
Sau litera vie ce-n minte-o strivești
Vocală, consoană, sau semn de-ntrebare
Când gura deschizi, mereu să rostești.
M-aș naște un vis peste sufletul tău,
Speranța să-ți cauți mereu lângă mine,
Iar visul de-i bun, sau chiar de e rău
Să lase plăcerea să-ți curgă prin vene.
M-aș naste un val, în inima ta
Cu flux și reflux mereu să te-ating
Când marea cea tristă tributul și-l vrea
Doar eu printre valuri, la piept să te strâng.
M-as naște culoare de-ai știi s-o privești
Din ploaie și soare un sfânt curcubeu
Lumina, căldura și tot ce-ți dorești
Găsește-o-n nuanța din sufletul meu.
M-aș naște solfegiu din note-mpletite
Pe clape-n balade, de-ai știi să mă chemi
Sonete și valsuri, cântate-ori rostite
Oooo, muz-a iubirii, de-ai știi cât însemni.
M-aș naste din toate și te-aș aduna
Deși știu că-n mine tăcerea nu poate
Din tot ce cuprinde-n destin steaua ta
Decât să-mi transforme un vis în ne/noapte
Și chiar de m-aș naște de-o mie de ori
Prin doruri din noapte, strigate-n pustiu
Constanta din linii-ntrerupte-n fiori
Eu, punctul și virgula, ști-voi să-ți fiu.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce sau poezii despre vals

Echinocțiul boreal
ECHINOCȚIUL BOREAL
(Corneliu Neagu, 20.03.2024)
.
Când ziua cu noaptea se-mbină egale,
sub geana cerească-a-lui Marte fălos
vestale de strajă, în temple astrale,
întorc într-o clipă-anotimpuri pe dos.
Atunci te-ai născut neuitată speranță,
să vii înspre mine în strai hibernal,
din vraja tăcerii să-mi dai cutezanță,
trecând peste timpuri, doinind din caval.
.
Veneai din neant într-o casă săracă,
când noaptea cădea peste jarul încins,
iar timpul din mers se oprise să treacă
prin porți redeschise de gând necuprins.
Pornisem din cer pe cărări temerare,
un prunc fără nume, și fără destin,
când ziua cu noaptea oprite-n hotare
vorbeau la zenit despre cei care vin.
.
Iar eu printre ei, cu ursita-mi divină,
la ceasuri răzlețe, de greu început,
naiv așteptam peste vreme să vină
doar har din vrăjit paradis neștiut.
Primit-am și nume, de bună chemare,
să-l trec peste vreme cu gândul pios,
când timpul astral, necuprins în hotare,
din noi anotimpuri își lua un prinos.
.
Mergeam înainte, spre căi de lumină,
trecutul primea doar un spațiu închis,
când ziua cu noaptea abile se-ngână
sub zorii aprinși peste cerul din vis.
Dar anii trecut-au pe căi temerare
lăsându-mi în prag neștiute chemări,
pe toate le-am strâns să le pun în tipare
croite din franje cu lungi întrebări.
.
Și totuși, tu viață mi-ai dat fericire,
să trec peste lume mesaj prin Cuvânt,
gustând din pocale cu har nemurire
ajunsă-nlăuntru prin Duhul Cel Sfânt.
Primesc în tăcere și ultima clipă,
trecută prin vreme de ceasul banal,
aștept fără teamă Preasfânta Aripă
să-mi pună pe frunte mirajul astral.
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale, Ed. www. Coresi. ro (2022)
Adăugat de Corneliu Neagu

Comentează! | Votează! | Copiază!