* * *
am adormit cu toate
necuvintele pe mine
păcat al beznei pe senin
înapoiază-mi stelele îndată
lipsesc luminele să zbor
am adormit cu toate
necuvintele pe mine
rămâne stupul gol furtuni îl gustă
lovi un fulger cu tăceri în noi
și-un pumn de vise înghețate
am adormit cu toate
necuvintele pe mine
nu se mai arde-n noi brazdă de foc
iubirea ca un ied stă prinsă-n ace
am degerat acolo sub lacrimi de potop
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.