N-aș fi crezut
N-aș fi crezut s-ajung să simt ce-i ură,
Pe buza mea să șadă vreun blestem ;
De-acestea tremur astăzi și mă tem
Căci te-am iubit și-s toate făcătură.
Nu îți mai plac. Și ce? Nu-i prima oară
Și tot nu-i prima când mă umilești.
Cu ochiul rău, ironic mă privești
Și-mi caști mormântu-n fiecare seară.
Mereu m-alungi și-ți râzi întotdeauna
De tot ce pun să-ți fie spre folos.
Ca pe un fur, în viața ta, prin dos
Tu m-ai adus să-mi picuri mătrăguna.
Cum toate-acestea fost-au îndurate
Făr-a crâcni, în piele de martir,
Iar mă-nspăimânt de mine și mă mir
C-a te urî, prea dragă, mi se poate.
Cred c-am ajuns la capăt cu măsura,
Că firul nostru-i tot deja în ghem ;
Nu vreau deloc să fiu cel ce blestem
Și junghiat, din piept, să se prelingă ura!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (8 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
E seară, iubito!
E seară, iubito, e seară
Și eu te adulmec în gând;
E seară și nu-i prima oară
Când somnu-mi începe plângând.
Iubito, acum este noapte,
Curg valuri de vise, șuvoi;
Pe fața ta albă, de lapte
Nimic nu citesc despre noi.
Deja este iar dimineață -
Stingher este soarele-n nori;
Eu când îți mai gust din dulceață,
Căci mâinele-apune în zori?
Iubito, e ziua-n amiază
Și timpul aleargă nebun;
Mai naște deșertul vreo oază,
Un vers de iubire să-ți spun?
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (22 aprilie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am iertat
Tu iar m-alungi... Mă vei afla
În infinitele tăceri
Ce se-ntrupau din mângâieri
În ochii ce mai zâmbeau ieri
Că pot visa.
Poate-am greșit să ceed atunci
Când ne-apucam iar de iubit,
Când parcă sta încremenit
Și soarele la răsărit,
Că nu mai fugi.
Îmi stau plângând acest păcat
În noaptea care a venit
Dup-al iubirii asfințit
Când totu-n preajm-a amuțit,
Că m-ai lăsat.
E prea târziu acum, deja,
A mi te-ascunde-n vise iar,
Când, printre stele, solitar,
Aleargă dorul meu hoinar
Și-a mai spera.
Aș vrea să știi neapărat
Că așteptând atât să vii
În depărtările pustii
Să-mi luminezi, să mă adii,
Eu te-am iertat!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu din Dați totul iubirii
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu te-aștept
Azi nu mai cat prin amintiri
Când strălucește luna ;
Prin păr, nu ești să îmi răsfiri
Cu dor ca-ntotdeauna.
Nu mă așez la privegheat
Cum soarele răsare -
Cu bună pace șed în pat,
În piept nu mă mai doare.
Nu-mi mai trec nopți neasfințit
Când liniștea se lasă,
Mi-e focu-n vine domolit
Și gânduri nu m-apasă.
Nu lăcrimez neînțeles,
Nu mai doinesc pe cale,
Nici ciocârlia de prin șes
Nu mai tânguie-a jale.
Eu nu te mai aștept să-mi vii
În susur de izvoare...
Răsar pe cer steluțe mii
Ce n-au să mă-nfioare.
Din toate, azi a mai picat
Din deznădejde una
Și nu mă mustră vreun păcat,
Nu mă blestemă luna
Căci te-am iubit mai înadins
Cu fiece clipită
Ce nu m-a vrut în paradis
De dragoste-mplinită.
De voi sui din nou pe cer
Cu vise călătoare,
Iubirii stelelor ce pier
Nu-i voi mai da crezare.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestem
Te-am blestemat din zori si pan' la miezul nopții,
Tot ce iubești să fie sortit morții,
Să-ți trăiești viața în chinuri ca moții
Și tot ce strângi astăzi în zori să-ți ia hoții.
Te-am blestemat să străbați lumea de la un capăt la altul,
Să-ți pierzi pe drum viața și șarmul și tactul,
Să nu valorezi mai mult decât napul,
Să poată să te înlocuiască oricând altul.
Te-am blestemat să iubești tot ce te-nconjoară,
Dar să nu fi iubit mai mult ca o cioară,
Te-am blestemat să-ți amintești mereu acea seară
Și cum ai făcut tot ce-aveam mai bun în mine să moară.
Te-am blestemat să auzi pretutindeni țipete și suspine,
Să culegi ce-ai semănat în sufletele lor fine,
Să nu ai pe nimeni să te mai aline
Și noaptea și ziua să mă vezi doar pe mine.
Te-am blestemat să visezi mereu la mai mult,
Să-ți vezi visele toate căzând la pământ,
Să plătești de la oameni s-auzi un cuvânt,
Să te ridici de jos doar că cineva să-ți facă vânt.
Te-am blestemat să suferi, să te îneci în gânduri,
Pretutindeni pășești steaguri albe să fluturi,
Să nu îți dorești decât patru scânduri,
Să te-nghita pământuri.
Te-am blestemat să nu mă uiți nici în ceasul morții,
Să-mi simți trupul aievea la mijlocul nopții,
Să ragi de dorință, de dor, de emoții,
Să-ți blestemi tu singur viață, norocul și sorții.
poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Februarie
În ianuarie să ne dorim,
Să ne-apropiem, să ne-ncălzim,
Să mă topesc când îmi zâmbești,
Să ști de ce mă-nebunești,
Să ai habar de tot ce simt
Și să ști că nu te mint.
Dar nu-i ianuarie să te-ncălzesc,
E februarie... te iubesc.
În martie să înflorim,
Să admirăm și să vorbim,
Să te ating, să-mi dai fiori,
Să mă simt cu capu-n nori,
Să te sărut, să mă adori,
Să te-mpodobesc cu flori.
Dar nu-i martie să-mi doresc,
E februarie... te iubesc.
În aprilie să glumim,
Cuvinte dulci să ne șoptim,
Să-ți fac pe plac, să te sarut,
Să ai mereu tot ce-i plăcut,
Să spunem tot, să povestim,
Să fim cum vrem doar noi să fim.
Dar nu-i aprilie să glumesc,
E februarie... te iubesc.
În luna mai ne relaxăm,
Ne plimbăm, ne alintăm,
Ne remarcăm când lumea-i verde
Ca fiind cei doi ce nu știu pierde.
Strălucim spre-a lor uimire,
Ne remarcăm doar prin iubire.
Dar nu e mai să strălucesc,
E februarie... te iubesc.
În iunie să plănuim,
Ne hotărâm, atent gândim,
Doar doi... doar noi, în orice zi,
Să fim mereu doar doi copii,
Lăsăm in urmă ce-i la liceu,
Să fim doar noi, din nou, mereu.
Dar nu-i iunie să plănuiesc,
E februarie... te iubesc.
În iulie să călătorim,
Să vizităm, sărbătorim,
Să fim și-atunci noi împreună
În cea mai călduroasă lună,
Atunci când este ziua mea
Să fiu încă-n viața ta.
Dar nu-i iulie să-mplinesc,
E februarie... te iubesc.
În august vom continua,
Eu al tău și tu a mea,
Să te ascult, să îmi vorbești,
Să mă topesc când mă privești,
Să știu când tu ești mulțumită,
Să știu când tu ești fericită.
Dar nu-i august să mă-ncalzesc,
E februarie... te iubesc.
În septembrie admirăm,
Se răcește, ne-mbrăcăm,
Atunci au loc multe schimbări,
Dar doar în jur, cu așteptări,
Căci chiar de e un alt decor
Noi ne iubim neschimbător.
Dar nu-i septembrie să ruginesc,
E februarie... te iubesc.
În octombrie ne-mpărțim,
S-avem și-atunci când n-o să fim,
Facem schimb de-o jumătate
Și ascultăm, în piept, cum bate,
Să te simt, să știu ce zici
Chiar și când nu ești aici.
Dar nu-i octombrie să -ți lipsesc,
E februarie... te iubesc.
În noiembrie așteptăm,
Ne pregătim, ne bucurăm,
Așteptăm să treacă luna,
Să fie ziua noastră-ntr-una,
Ne sărutăm, mai și vorbim,
De prima zi să ne-amintim.
Dar nu-i noiembrie să retrăiesc,
E februarie... te iubesc.
În decembrie să cântăm,
Să te alint, să colindăm,
Să îți fac un dar frumos
Să ști că sunt și inimos,
Să așteptăm doar împreună
Anul nou, privind spre lună.
Dar nu-i decembrie să răcesc,
E februarie... te iubesc.
În februarie vreau să fim
Îndrăgostiți, să ne iubim,
Să fiu de ziua ta cu tine,
Să simt că vrei să fi cu mine,
Să fie veșnic pentru noi
Iubirea asta... doar noi doi.
E februarie și mă opresc,
E februarie... te iubesc.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Născut din lacrimile tale
Și chiar de nu aș fi deloc,
Aș apărea din suferință,
Să intru-n al iubirii joc,
Născându-mă dintr-o dorință
Deși nu știi, mă chemi mereu,
Ți-e dorul strigăt către mine,
Eu te aud în visul meu
Și imediat alerg spre tine
Oftatul tău străbate mări
Prin galaxii și universuri,
Deschide-o cale peste zări,
În care îți apar prin versuri
Și chiar de nu m-ai aștepta,
Am să te mângâi pe cu seară,
Când tandru îți voi recita,
Poeme pentru prima oară
De poate n-aș fi existat,
Te-aș fi iubit cu-nverșunare,
Pe lacrimi te-aș fi sărutat,
Atunci când sufletul te doare
Cumva mă inventezi din nou,
Din neant devin iubire iară,
Când glasul tău ca un ecou,
Mă caută și mă-nfioară.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
To Kuny: Draga mea, nu știu de ce, dar cred că el ar fi încercat deja să stea de vorbă cu tine de mai multe ori, dar n-a reușit. Nu știu de ce am această impresie, dar presupun că a încercat deja să-ți vorbească serios. Este sau nu așa?
Lia: Da. E adevărat. Dacă mă gândesc bine, cred că a încercat să-mi vorbească serios de vreo câteva ori, însă nu știu ce dorea să-mi spună, pentru că l-am respins mereu, categoric, de fiecare dată. Însă dacă avea de gând să-mi spună într-adevăr ceva, n-ar fi trebuit să ezite niciodată, n-ar fi trebuit să cedeze, orice s-ar fi întâmplat, orice i-aș fi spus eu.
To Kuny: Scumpo, gândește-te că poate și tu ai o anumită influență asupra lui, poate că-l intimidezi și tu, sau cine știe ce altceva, cum s-o simți el în prezența ta...
Lia: Să-l intimidez?! Eu?! Pe el?! Nu știu, tati... Mi se pare imposibil ca pe el să-l intimideze vreodată ceva, sau cineva, cu atât mai puțin eu.
To Kuny: Dar nu-i deloc imposibil, scumpo. Nu-i nici el decât o ființă umană, are sentimente. În ciuda aparențelor, poate fi uneori, în unele situații, timid, sensibil, sentimental, deci, poate cădea ușor pradă sentimentelor; e clar că are un suflet bun, minunat. Dar nu vrea să se vadă, să i se observe aceste slăbiciuni, vrea să pară mereu ferm, hotărât, dârz, dur, de neclintit, ca o stâncă, deși e clar că nu e deloc așa, nu poate fi mereu astfel. E totuși un om, ca oricare altul. Doar ai văzut și tu. Ai văzut destul de bine, draga mea.
Lia: Ai dreptate. Am văzut. Lacrimi în ochii lui... Impresionant! Niciodată nu mi-aș fi închipuit că așa ceva ar fi posibil. N-aș fi crezut că aș putea zări vreodată lacrimi în ochii lui, că el ar putea plânge... Asta așa este. N-aș fi crezut.
To Kuny: Totuși, i s-a întâmplat și lui, ai văzut destul de clar. Și foarte probabil că nu e prima oară când i se întâmplă; cine știe de câte alte ori, singur, fără ceilalți, să nu-l vedeți...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Of, inimă!
Of, inimă de lut și cer
Și de zvâcniri celeste,
Nu vreau să știu de o să pier,
Nu vreau să-mi dai de veste.
Te simt de zeci de ani bătând
Neobosită parcă,
Nu ai dormit de-atâta timp
Și nu te-ai plâns vreodată.
Of, inimă de lut și cer,
Din carnea mea de mamă,
În dragostea plecată ieri
Noi am trăit o dramă.
Dar astăzi te-ai îndrăgostit
La fel ca prima dată
Și-ai tresărit din nou un timp,
De fericire toată.
Și-acum zâmbești și acum râzi,
Te simt bătând nebună,
De parca-ai vrea să-mi ieși din piept,
Te simt și nu-i de glumă.
Of, inimă de lut și cer,
Ești tot așa credulă
Și ai uitat câte iubiri
Le-am plâns sub clar de lună.
Nu te urăsc niciun moment,
Îmi ești atât de dragă,
Of, inimă de lut și cer,
Cine să te-nțeleagă.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești nădejdea...
Ești nădejdea sufletului meu
Te-am purtat în lacrimile mele,
Te-am purtat în dragoste mereu
Palmele Te-au legănat pe ele.
Te-am dorit și Te-am iubit nespus,
Te-am iubit dincolo de cuvinte,
Sufletul Žnainte Ți l-am pus
Să-l îmbraci tot cu podoabe sfinte.
Te-am iubit și m-ai iubit și Tu,
Te-am iubit adânc în veșnicie,
Nu-mi vei spune niciodată nu,
Viața Ta e-n mine și-o sa fie.
În genunchi vin înaintea Ta
Fața mi-am ascuns-o că mi-e frică
Și de vezi c-am împietrit așa
Vino, Doamne, Tu și mă ridică.
Pune-Ți mâna, Doamne Dumnezeu,
Lacrimile s-au uscat sub pleoape-
Pentru Tine-i astăzi plânsul meu,
Pentru mine ține-mă aproape.
Ce iubire, Doamne, mă-nfior,
Ce iubire-ai dat să cresc spre Tine,
Vino, Doamne, că de-atâta dor
Mi-a-nfrunzit și cântecul în mine.
Vino, Doamne, că de când Te-aștept
Mi-a-nflorit cuvântul în grădină,
Vino, Doamne, strânge-mă la piept
Și-am să-Ți fiu lumină din Lumină....
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar amintiri ne-au mai rămas
Doar amintiri ne-au mai rămas din tot ce-a fost frumos cândva
Și din priviri, când ne-ntâlneam, la amintiri făceam popas
Că le-am trăit cât ne-am iubit și-am suferit la bun rămas.
A fost un vis, un vis frumos, trăit de noi cândva
Și ne simțeam ca-n Paradis, pierdut de noi cumva...
Nu știu acum ce pot să fac, sunt trist, posac și de dor zac
Că te-am pierdut și-mi pare rău, singur mă simt, parcă-s în hău,
Eu simt că-mbătrânesc și-mi pare rău
Că mă usuc de dorul tău.
A trăi și-a iubi nu-i păcat,
Dumnezeu acest dar ne-a lăsat,
Am luptat și-am uitat tot ce-am pătimit,
Nu regret viața ce am trăit.
Doar amintiri ne-au mai rămas din tot ce-a fost în viața mea,
Nu vreau să-ți zic, mă simt prea mic, durerii iar să-i fac popas
Căci vreau să-ți spun un lucru bun ca bucuriei să-i dăm glas:
Hai să uităm că ne-a fost greu, să piară piaza rea,
Să mergem iar pe drumul clar, speranța ne-ar reda!
Acuma știu cum să te-mpac și toate voile să-ți fac,
Să nu te pierd, să te dezmierd, să-mi fie dor de chipul tău,
Să simt că-ntineresc, destinul meu,
Să te iubesc mereu, mereu.
A trăi și-a iubi nu-i păcat,
Dumnezeu acest dar ne-a lăsat,
Am luptat și-am uitat tot ce-am pătimit,
Nu regret viața ce am trăit.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu știi de iubire
O seară-n doi sub un cer senin,
Suntem doar noi și ne iubim,
Cu luna și stele multe lucitoare,
Tu mă ții strâns în brațele tale.
Așa-mi spui cât mă iubești,
Iar eu îți spun cât de drag îmi ești,
Până în ziua când te-ai dus,
Tu la alta și mi-ai spus.
Că acuma ea ți-e dragă,
Și nimic nu ne mai leagă.
Te blestem iubitul meu,
Fiindcă te-am crezut mereu,
Și-mi spuneai doar vorbe goale,
Și pe mine acum mă doare,
Să-ți dea domnul numai bine,
Dar să nu știi de iubire.
Te-am iubit, și te iubesc
Și acum îți mărturisesc
De pe cer luna ți-aș da
De mă vei iubi cândva.
poezie de Eugenia Calancea (29 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-ai fost lumina
Nu m-am născut ca să trăiesc în noapte,
Precum nici schimnic n-am jurat să fiu,
Cu rugi și nevoință în pustiu,
Gustând ale durerii fructe coapte.
Te-am coborât din rai să-mi fii lumină,
Să-mi mângâi ochii greu înrourați,
Spre ispășiri nedrepte închinați,
Căci a-și dori lumină nu-i o vină.
Ai fost răgazul meu pentru visare,
Căci în lumină ea mi s-a trezit
Și m-ai lăsat în vis încremenit.
E noapte iar, iar eu o arătare.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (22 martie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare... iubitei
Răzlețe gânduri mă cuprind,
Mă cheamă-n miez de noapte;
Scântei aprinse, ocolind
Și care totuși, se aprind
În mii și mii de șoapte.
Cum să mă scap de-aceste gânduri
Ai milă, și-mi vorbește;
Mă simt închis, în patru scânduri
Și vreau să evadez... în rânduri
Să-ți viersuiesc... firește.
Iar dacă nu, rămân cu ele
Rămân îngândurat;
Și se vor pierde... printre stele
Și printre toate cele...
Ce nu mi le-ai aflat.
Și ce folos, dacă îți tac
Și mă îmbolnăvesc;
Poate mă duc, rățoi, pe lac
Făcând... "mac-mac"
O rață să-mi găsesc.
S-au dacă nu, mă duc la mare
La marea înghețată;
Aștept prelung... să iasă soare
Și cumpărând o floare
O dau... la prima fată.
Și poate fata,-mi mulțumește
Se uită-n ochii mei;
Și-mi vede ochii... ce-o privește
Și fetei... povestește
Căci tu... nu mă mai vrei.
Gândește-te... că te-am iubit
Și încă te iubesc;
Sunt un băiat... mai diferit
Ți-am fost iubit
Mai vreau... mai te doresc.
Gânduri răzlețe... mă cuprind
Și nicidecum nu-mi trec;
Ca mort în pat, eu mă întind
Visând, iubind...
Și gândurile-mi frec.
Probabil că, vor face pui
Care se duc pe apă;
Să nu cumva... ceva să-mi spui
Și-n inimă un cui
Care adânc mă sapă.
Bine ar fi, să te gândești
Să nu mă lași să zac;
Iarăși să-mi spui, că mă iubești
Și mă dorești
Poeme să-ți mai fac.
Tremur de frig, îngândurat
Aștept înfrigurat... o veste;
Aștept un dulce... sărutat
Dulce și aromat
Având... altă poveste.
poezie de Paul Preda Păvălache (17 februarie 2012)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima oară
Prima oară când te-am văzut
ți-am admirat buzele,
a doua oară, mi-a plăcut
să-ți descopăr adânca scânteie din ochi,
a treia oară, am tinut un pic
mânuțele tale'ntra-le mele,
a patra oară am fost fermecat,
așa de mult încat n-am mai rezistat
și buzele mele te-au sărutat.
De-atunci, de când ne-am întâlnit,
prima și acum a mia oară,
la teatru, în centru, sau în parc
aceeași senzatie parcă,
ca prima oară.
poezie de Marius-Mihai Golopenta
Adăugat de Marius-Mihai Golopenta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu am simțit niciodată o astfel de conexiune cu altcineva... Nici măcar nu știu cum s-o explic. Simt de parcă te știam dinainte să te cunosc și, prima oară când te-am văzut, prima oară când am vorbit cu tine, a fost accidental, pentru că conexiunea era deja acolo.
citat din M. Molly Backes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conversație
- Ce faci?... De când nu te-am văzut,
ești mai frumoasă ca oricând!?...
- Hai las-o moartă, te-am crezut
la început... când mă făceai, crezând!
- Dar nu-i adevărat! Te-am vrut mereu,
mai mult decât acum! Am remarcat
că fără tine, totu-mi este greu!...
- Termină, mi-ai mai spus, ai încercat...
- Ce gaj să-ți dau, ca să mă crezi, acum
când nu mai știu de mine, de nu ești?
Alerg pe străzi, mă port ca un nebun!?!...
- Te știu, e vechiul truc... când mă poftești!
- Și dacă îți promit etern, iubirea?...
- Hmm... parcă nu ai mai făcut-o?!
- Nu, pe atunci nu o știam; că fericirea
are un singur nume... și-am avut-o!
... - E prea târziu și am venit aici
să-ți spun, că e-n zadar, totul s-a dus!
Putem rămâne, dacă vrei, amici...
E-un altul care suflet mi-a răpus!...
"... Mi-a fugit inima din piept, s-a rupt,
mă doare brusc în creștet, nu mai văd;
venisem, sigur, să refac un început...
E prima dată-n viață, când cunosc prăpăd!!!..."
- Și n-ai rușine sau nici milă, cel puțin,
să-mi spui că ești cu altul, că mă-nșeli?
- Nu, sunt decisă; viața nu-i un chin,
așa cum am crezut, din lingușeli...
... - Și deci îți spun adio, eu te las!
Te rog să nu mă cauți, oricum plec!...
"... Rămân buimac, în cafeneaua "La taifas"...
Am pieptul un ocean de lacrimi, mă înec.
Mă scol cu greu, mă uit năuc pe stradă,
-sunt beat, fără să beau și tremur tot-
nu mai am niciun mâine, viața mi-e întreagă!...
Am terminat-o, de-azi sunt Emo, nu mai pot!"
... Destin, mi-a programat sfârșit, printr-un complot!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutarea adevărului
-Alo! Ce faci? Eu sunt cam supărată:
N-am Net și nici mobilul nu-l mai am,
Sunt singură, mă simt abandonată...
Ce-o fi cu mine, chiar habar nu am!
C-am mai făcut-o noi, ți-aduci aminte?
Era atunci când n-am avut curent,
Tu ai venit și... n-am prea fost cuminte,
Dar - cum să zic? a fost un accident,
Iar vina cred c-a fost a lumânării,
Căci pâlpâia de m-am crezut în vis...
Și-acolo nu-i păcatul înșelării,
Căci toți visează la... ce nu-i permis.
Acum nu vreau decât să mai verific,
Să știu și eu ce-a fost sau ce n-a fost,
Iar adevărul vreau să-l identific,
Deci... n-ai veni degeaba, vii c-un rost.
Iar, dacă vii, s-aduci și-o sticlă de-aia
Cum ai adus. Mai știi, când s-a golit,
Că ne credeam pe plajă la Mamaia,
Iar tu-mi spuneai că ești îndrăgostit?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă de ziua mea...
Nu îndrăznesc, de ziua mea
Să-mi spun vreun gând, e prea curând,
Dar de-ntâlni-voi dragostea,
N-am să-i dau drumul prea curând.
Cu sentimente plouă iar,
Urări și multă voie bună,
Un an mai bun, mai triumfal,
Zâmbete și pe cap cunună...
Nu îndrăznesc de ziua mea,
Decât cu îngerii să zbor,
Cu toate astea pot spera,
La mulți să fiu de ajutor.
Să-mi fie sufletul de jar,
Să ard în voi, în fiecare,
Să am lumină, pace, har,
În sfântă zi de sărbătoare.
Să-mi spun un gând... e prea curând!
Mi-e aripa însângerată,
Dar nu-o să mă vedeți plângând,
Căci sufletul îmi spune: "iartă!"
Aș vrea un fluture să fiu,
Să simt a timpului plutire.
Și poate că nu-i prea târziu
Să cer o clipă de iubire...
Dar de-ntâlni-voi dragostea,
Am s-o opresc, în pumn s-o strâng
Și penitentă-n viața mea,
Cu ea alături să ajung
Să prind corola de lumini,
În curcubeu să mă-nfășor,
Să prind în ceruri rădăcini,
Să fiu pe veci a tuturor.
N-am să-i dau drumul prea curând
Iubirii, căci a-ntârziat
Și prea mult timp, prin ploaie stând,
După iubire-am alergat.
Mi-e timpul astăzi pustiit
Și o Sahară-i lumea toată,
În ochiul gol am rătăcit,
"Fecioară de cristal" uitată.
Cu sentimente plouă iar,
Mi-e dor de mine și de voi,
Etern în vis am să v-apar
În timpuri, către înapoi.
Când în al timpului tumult
Și prin clepsidră trecător
Sunt vis, eu gândul vi-l ascult...
De pământeni îmi va fi dor...
Urări și multă voie bună,
Vise-mplinite și succes,
Lumină, zboruri către lună
Și pace-n fiecare vers,
În leagăne de ram iubirea
Revarsă-se în rugi de jad,
Căci mult dorită-i fericirea,
Iar eu, făclie-adesea ard.
Un an mai bun, mai triumfal,
Atâta taină strânsă-n mine!
Sunt clopot, literă și val,
Iubirea voastră se cuvine
Să-mi dăruiți! Oriunde-aș fi,
Prin voi mă nasc a doua oară,
Etern spre a putea iubi.
Nu mă lăsați străină, afară!
Zâmbete și pe cap cunună,
Miere-n panere, cânt ceresc,
Spre-a vă avea întâia oară
Și spre-a putea să vă iubesc.
Nu vreau vreun dar plătit. Săracă
Aș fi de nu v-aș mai avea.
În lume nu-s decât o arcă,
Pe un ocean de catifea.
Zâmbete și pe cap cunună,
Un an mai bun, mai triumfal,
Urări și multă voie bună...
Cu sentimente plouă iar...
N-am să-i dau drumul prea curând,
Dacă-ntâlni-voi dragostea.
Să-mi spun vreun gând?! E prea curând,
Nu îndrăznesc de ziua mea...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să te păstrez
Mă-nnebunesc săruturile-ți toate,
Sunt ca-mplinirea unui grav destin;
O dăruire-adâncă, bunătate.
În poala ta căzând, plângând în șoaptă,
Femeia mea iubită, te implor,
Alungă-mă, aruncă-mă în noapte.
Când buza mea s-o-ntinde mai fierbinte,
Atunci înghețe aspră buza ta.
Lovește-mă, mă calcă, râzi, mă minte!
Dorința e-un călău ce ne pândește.
Blestem e chiar cel mai frumos prezent.
Te părăsesc, căci dorul mă strivește.
Fiindcă vreau să te păstrez, drept pază
Eu ți-am ales mai bine depărtarea,
Ce-ncântă, care idealizează.
Și să rămâie visul meu ceresc:
Femeie dragă cărei să fiu drag,
Și dincolo de moarte s-o iubesc.
poezie clasică de Endre Ady, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Din cauza lui Sid ai întârziat azi, nu-i așa?
Lia: Poftim?!
Lucian: Ai fost cu el în dimineața asta, de aceea ai sosit mai târziu decât toți.
Lia: Știi, nu sunt obligată să-ți răspund! Sunt în vacanță, deci, fac ce vreau! Nu mă provoca!
Lucian: Ca de obicei, adopți această strategie pentru a scăpa de explicații nedorite! Însă să știi că te-am văzut cu el, miercuri seara, după ce ați plecat toți din navă. Vă plimbați împreună prin oraș; îl țineai de mână, ba chiar l-ai și sărutat pe obraz!
Lia: Ah, deci, mă spionai, Don Juan?! Încercai să intri în pielea lui James Bond sau ce?!
Lucian: Nu-i adevărat! Nu te spionam deloc! Nu încerca să inversezi rolurile! Sau ai uitat deja cine a jucat prima oară rolul spionului, domnișoară Mata Hari?!
Lia: Off, încetează! Ce-i cu tine? Nu mă face să regret că am venit totuși. Vrei cumva să plec?
Lucian: Bine, fii calmă! Dar repet, nu te spionam; pur și simplu s-a nimerit să fiu acolo. Mă plictisisem singur în navă, era a doua zi de Crăciun, iar eu stăteam ca prostul singur, aici, pe puntea principală, doar cu brăduțul nostru, așa că plecasem să te caut, însă când am ajuns eu, Sid era deja acolo, la ușa camerei tale.
Lia: Așa; și?! Ce dacă?! Ce-i cu asta?! Uneori nu te înțeleg deloc! Ești tare ciudat! Dacă nu te-aș cunoaște, aș fi înclinată să cred că ai fi gelos. Însă te cunosc prea bine, așa că îmi dau seama că asta-i imposibil. Ar fi ridicol! Doar nu suntem nici măcar prieteni, decât colegi de echipaj și parteneri la cercetări, atâta tot. Așa că vezi-ți liniștit de treaba ta și nu te amesteca în viața mea! Sunt liberă să fac ce vreau, nu ți-e încă clar acest lucru?
Lucian: Ai dreptate, am înțeles asta!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!