* * *

am adormit cu toate
necuvintele pe mine
păcat al beznei pe senin
înapoiază-mi stelele îndată
lipsesc luminele să zbor

am adormit cu toate
necuvintele pe mine
rămâne stupul gol furtuni îl gustă
lovi un fulger cu tăceri în noi
şi-un pumn de vise îngheţate

am adormit cu toate
necuvintele pe mine
nu se mai arde-n noi brazdă de foc
iubirea ca un ied stă prinsă-n ace
am degerat acolo sub lacrimi de potop

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necuvintele zorilor

Nu-i nicio tristeţe pentru că soarele ni se topeşte-n palme Privirea ta mă încălzeşte, prin albe sărutări
Probabil că suntem îngerii nopţii,
Vom zâmbi, vom striga prin stropii de busuioc aprins
Se strigă focul din inimi, prin necuvintele zărilor.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine ştie, cine mai ţine minte toate necuvintele?

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Afară plouă ca şi toamna şi-i urât
Mă uit pe geam ca după tine, şi atât.

În mine toate amintirile te-aşteaptă
De-aceea mi-i privirea stranie şi dreaptă.

Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând,
În mine nu mai este niciun gând.

Vreau să citesc şi-mi cad din mână cărţile;
Mă împresoară chipul tău din toate părţile.

Mâna ce mi-a-mprăştiat părul şi gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile.

Rămân uitându-mă pe geam ca după tine,
Şi tot aştept pe cineva de nu mai vine.

poezie celebră de Demostene Botez din Antologia poeziei simboliste româneşti (1968)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Afară plouă ca şi toamna şi-i urât,
Mă uit pe geam ca după tine, şi atât.

În mine toate amintirile te-aşteaptă
De-aceea mi-i privirea stranie şi dreaptă.

Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând
În mine nu mai este nici un gând.

Vreau să citesc şi-mi cad din mână cărţile;
Mă împresoară chipul tău din toate părţile.

Mâna ce mi-a-mprăştiat părul şi gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile.

Rămân uitându-mă pe geam ca după tine
Şi tot aştept pe cineva ce nu mai vine.

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

în mine niciun vers nu mai cuvântă
devin celulele năluci
un vultur înspre ele se avântă
tăcerea mea de aripe-o apuci

n-au stelele atâtea cozi
şirag cad florile pe ape
tu-mi sorbi sărutul şi-i înnozi
un pescăruş roindu-şi grape

luminele trase sub zbor
până-n mormântul de-altădată

în tine-i viaţa unde mor
iar moartea se trezeşte înviată.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mi
se pare
că iubirea ta
îmi seamănă
mi
se pare
că tu o numeşti celălalt EU
mi
se pare
că îşi aduce aminte de mine

mi
se pare
că mă aduni
în străfundul sufletului tău
la fel
cum fac sfinţii -din luminele cerului
un bun al lor.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taie-mi fuga

taie-mi fuga din albastrul acela închis
ce visează primăvara la capăt,
şterge iubirea pictată pe pânza albă a amiezii,
falsul vis dezlănţuit de necuvintele ascunse prin mâneci suflecate.

lasă timpul să fugă într-o existenţă uitată.
mută pereţii albi şi verzi ce-mi tulbură plecările din ochi
şi lasă-mă cât mai departe de albastrul tău!

toate lucrurile răsărite din vid mă vor lega de spaţiu,
chiar de vei fi închis sub geana mea îndărătnică
luând cu mine singura vocală din albastru,
ca o neplecare din timpul scrijelat cu noi.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că am adormit, pentru că m-am trezit cu stelele în faţă. Zgomotele câmpiei urcau pană la mine. Miresme de noapte, de pământ şi de sare îmi răscoleau tâmplele. Încântoarea pace a acestei veri admormite pătrundea în mine ca o maree.

Albert Camus în Stăinul (1942)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea de adormit

După ce le-am citit copiilor povestea
de adormit copii
au adormit!
După ce le-am citit stelelor povestea
de adormit stele
au răsărit!
După ce le-am citit crucilor povestea
de adormit cruci
au răstignit!

Deşi aveam toţi dinţii căutăm un dinte pierdut.
Ce cauţi? Îmi lumina trotuarul un înger rătăcit...
Un dinte!
Un dinte în plus!
Ce să faci cu el! Şi îmi băga lumina în faţă.
Ce să faci cu un dinte în plus?
Să mă sfâşii!
Să mă sfâşii... şi pleacă!
Pleacă!
După ce îl găsesc
am să vin să vă citesc povestea de adormit îngeri!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare sunt eu?

apusuri ce cresc în ochii mei
în cerneluri de roşu
acolo unde se deschid
zăvoare de lumină?
sunt eu acolo sus…
unde pana vulturului fulgeră zări
sau în mine şoptind
tainice colinde?
sunt trecerea timpului
atunci când...
picur încet tăceri de copil
din timpul trecut
prin mine?
când am adormit la sânul tău
dăruindu-mi vis de nebunii
oare sunt eu...
ploaie de curcubee în furtuni
când scriu în seri târzii
cuvinte cu picuri pe ferestre
gândidu-mă la tine?
sunt eu....
clipa din căuşul palmei tale
strâns întinse
aburii treceri de după furtună
eu…
clipe ce trec tăcute ce nu ştiu răspunsul?
oare sunt eu?

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necuvintele

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramură.
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un măr.
Eu am înclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nteţeşte seva lui bătând
ca sângele.
Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ieri
nu există
eu ce sunt?

lipsesc
atâtea zile din mine

viaţa mea toată
de până acum

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necuvintele

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramură.
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un umăr.
Eu mi-am înclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nteţeşte seva lui bătând
ca sângele.
Auzeam cum se încetineşte sângele meu
suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Alicya
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare pot fi eu...

oare pot fi eu în apusuri
care cresc în ochii tăi, sau
în cerneluri de roşu
acolo, unde se deschid
zăvoare de lumină?

Oare pot fi eu, acolo sus...
unde pana vulturului fulgeră-n zări
sau în mine răscolind
tainice şoapte?

oare pot fi trecerea timpului
atunci când...
picur încet tăceri de copil
din timpul trecut prin mine?
sau oare...
când am adormit la sânul tău
dăruindu-mi vis de nebunii?

oare pot fi eu în...
ploi de curcubee, în furtuni
sau când scriu în seri tărzii
cuvinte cu picuri pe ferestre
gândidu-mă la tine?

oare pot fi...
clipa din căuşul palmei tale
strâns întinse sau...
aburii treceri de după furtună?

oare sunt eu în clipe ce trec,
tăcute, ce nu ştiu răspunsul?
sau oare sunt eu sufletul tău
prin apusuri ce plecă
printr-un nou început?

poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba a adormit profund

Hai să aprindem noaptea cu cântecul de greier,
În loc de luminar
Să punem stele în foc.
Să spunem că iubirea a semănat cu vântul
Sau cu o adiere a frunzelor de plop
S-au liniştit caişii şi vişinii în roşu orizontal
Şi iarba a adormit profund.
Cuvântul nu mai strigă la tine, universul la mine,
Răsăritul pe drumuri să ne prindă când alergăm desculţi
Şi ce alegorie de flori tot mai suave au păsările-n aripi!
Când vântul parcă-i stins.
Ne caută un miracol cuvânt sau întrebarea
De ce în tinereţea noastră a nins?

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce necuvintele lui Nichita?! De-aţi cunoaşte voi neadevărurile serviciilor secrete...

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

Virgină şi mireasă, am adormit întru Domnul...
El obişnuia să spună că alura mea strălucea-n
Soarele iubirii; strop visător am fost într-un ocean –
Trăind puţin, deziluziile nu mi-au tulburat somnul.

Într-o zi de primăvară am plecat departe,
Pentru totdeauna, senină, fără supărare –
Dar ceva a rămas din viaţa mea întâmplătoare:
Iubirea lui pentru mine n-are moarte.

Aici, în liniştea atotstăpânitoare-a aleilor din cimitir,
Unde vântul gânditor se strecoară, trece şi revine,
Toate se bucură de topirea zăpezii, de primăvara care vine.

Sonetul de iubire tăiat în piatra funerară, peren şi tactil,
Rămâne şi îngână, nemuritor, un cântec despre mine,
Iar cerurile-albastre plutesc peste cărările din cimitir.

poezie clasică de Ivan Alexeievici Bunin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lepăda-m-aş!

Lepăda-m-aş eu de mine
Şi m-aş lepăda de toate!
Să iubesc nu îmi mai vine,
Nici de-a-ntregul, nici în rate.

Ce-i cu mine nu mai ştie
Nici muşcata din fereastră,
Nici răvaşul din cutie
Ce-ncepu iubirea noastră.

Să pun focul cel mai mare
Dorurilor mele toate
Şi să calc totu-n picioare
Că mi-s buzele sărate!

Să mă lepăd eu de mine,
Asta zic şi eu dreptate!
Nu mă pot deloc abţine
Să duc vise roz în spate.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

numai eu
pot vorbi cu mine
despre mine
restul e ei

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am văzut hipopotamul, atât adormit, cât şi treaz; şi pot să vă asigur că, treaz sau adormit, el este cel mai urât din lucrările lui Dumnezeu.

citat din Thomas Babington Macaulay
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!