Mă tem
Uneori, e numai soare-n mine.
Din când în când,
Mă transform basm
în viața mea,
Alteori n-am aripile
întise spre iubire,
Mă doare sufletul și
ziua este grea.
Sunt nopți când chipu-ți
stăruie în ochii mei,
Iubirea mea
plânge tăcuta și neagră.
Ce mult îmi lipsești și
oriunde vei fi
Dureros te doresc
până noaptea-i albastră.
Fărâme de suflet și
cioburi de soare,
Le strâng la apus,
când ziua dispare
Șterg șoapte, lacrimi și
versuri de dor.
Păstrez ce-a rămas în inimă.
Mă tem.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.