A fost odat'
A fost o vreme-a fost odat'
Când ne iubeam în românește,
În vers puneam suflet curat
Care și astăzi strălucește.
A fost când ne priveam cuminți,
Cu zâmbet de făpturi divine
Și fața blândă n-avea dinți,
În codri-i mai purtau jivine.
Purtam, e-adevărat, joben
Și ne puneam lavalieră,
Iubirea era fond de ten,
Oameni eram în altă eră.
Ne era sufletul prosper
În traiul bun pe jumătate
Și norii picurau din cer
Doar lacrimă de bunătate.
A fost, atunci, o vreme când
Ne întâlneam la promenadă
Și fiecare sta la rând
Fanfara-n trecere s-o vadă.
Nu ne umpleam de vitregii
Căci inima bătea curată ;
Ne duelam în poezii
Făcând la cârciumă serată
Dar nimeni nu era rănit
De alte pene, în orgoliu,
Căci OMUL nu era un mit
Și vers nu se scria în doliu.
Eram de românește plini
Și goi numai pe dinafară,
Iar trandafirii tot cu spini
Roșeau din dragoste de țară.
Părea că suntem oarecini
Labiș, Coșbuc sau Eminescu,
Eram cu-adevărat lumini
Ce-au devenit azi Poet-escu.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (13 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.