Izvorul de rouă

Ai pus naiul la inimă,
Şi a-nceput să cânte,
Stelele s-au aprins
Peste-naltul munte.

Carul Mare-n ceruri
S-a răsturnat încet
Precum o rimă rară
Sub pană, la poet.

Am căutat copita
Calului ce-a tras
Carul Mare-n ceruri,
Cu dorul am rămas.

Tu cu naiu-n suflet
Te-ai urcat la stele,
Copitele aprinse
Torc dorurile mele.

Visele mă poartă
Spre o cruce nouă,
Trecem prin viaţă
Un izvor de rouă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toamna vieţii

în toamna vieţii mele se-ngălbenesc simţiri
s-au ofilit de mult petalele de floare
tot trecutul meu e strâns în amintiri
dorul de tinereţe mă apasă, mă doare.

mi-a rămas credinţa ca bradul pururi verde
cu poezii mirene din suflet visător
în lumina sfântă care nu se pierde
mi-a rămas speranţa, dorul mistuitor.

visele intense pe ceruri călătoare
caută aleanul printre raze de stele
iubiri care-mplinesc şi sunt mântuitoare
să curgă ca izvorul prin gândurile mele.

cu înţelepciunea sunt răzbătătoare
pe ţărmul de vis s-au năruit castele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul carului

Tras de boi pe drumuri carul,
Merg încet şi sunt mânaţi,
Sub biciuşti îşi duc calvarul,
De la ţărani şi la argaţi.

Urcă la deal, coboară la vale,
Osiile-i scârţâie mereu,
Unii trag, cu greu, pe cale,
Alţii îndeamnă cu tupeu.

Scârţâind merge coşmarul,
Peste podeţe, peste pâraie,
Deodată s-a-nţepenit carul
În noroiul după ploaie.

Tras de boi pe drumuri carul.

rondel de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă-aş fi...

Dacă lumină aş fi
Cu inima-n miez de stele,
De-aş fi contopit cu ele,
Cu tot cerul te-aş iubi.

Ai ochii de floare-n rouă,
Limpezi şi strălucitori,
De îmi vine deseori
Să ţi-i sorb, c-o rimă nouă.

Ai buzele încarnate
În cuvinte-nmugurite,
În săruturi potrivite
Zi de zi, noapte de noapte.

Dacă-aş fi un curcubeu
Peste lume trecător,
M-aş opri uşor din zbor
Să te iau la pieptul meu

Să te duc pe-o lungă rază
Către stelele fierbinţi
Unde să fim doi iubiţi
Sub a Domnului păvază.

Numai că, nu mi-s lumină,
Nici steluţă cu miez nu-s,
În inimă te-am ascuns
Prin huceagul din retină.

Tu decizi rima ei nouă
În cuvinte-nmugurite,
Cu săruturi potrivite
Prefăcute-n bob de rouă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub copacul plin cu vise

Sub copacul plin cu vise
Pegasul îşi mută carul
Limpezind în suflet harul
Prin poemele promise.

El nechează-n univers
Printre fluturi de cristale,
Dorurile-i stau în cale,
Epitete puse-n vers.

Vin copilele-nsetate
La izvoarele de foc,
Se scaldă, s-aibă noroc,
Printre stelele înalte.

Tu te-apropii doar de mine,
Mi te-aşezi frumos la piept,
Mângâi pipa de poet
Şi iei pegasul cu tine!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

Seara-nvăluie cu aripa-i
Culmile din vârf de munte,
Cetinile-n taină-ndreaptă
Înspre ceruri a lor frunte.

Şi prin ceaţa înserării,
Lumânări de ceară verde
Ele par, şi-n altă lume,
Facla ştearsă li se pierde.

În curând, pe bolta largă,
Ele-aprind sclipiri de stele;
Luna--candelă de veghe--
Lunecă pe lângă ele.

Iar prin aer, liliecii,
Ca năluci, se pierd în fugă;
Coruri de batraciene
Nalţă-n ceruri a lor rugă.

Dorul se deşteaptă-n umbră,
La izvor de-argint îşi spală
Faţa lui trandafirie.
Toţi se culcă, el se scoală.

poezie clasică de Nicolae Martinescu (1927)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când a răsturnat carul cu proşti s-a văzul că are talent cu carul.

citat din David Boia (14 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carul Mic sau Carul Mare (unuia care-i talentat, dar cam "spriţar")

Ieri, am văzut cum mânuieşti paharul,
Şi doresc să-ţi adresez o întrebare:
"Se zice, ai avea talent cu carul,
Dilema-i: Carul Mic sau Carul Mare?'"

epigramă de Alex Dospian (iulie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa-i scânteie

Viaţa-i scânteie din zei şi din stele,
Fumul albastru din visele mele.

Dumnezeu contemplă din răsărit fiinţa,
Cuvintele însămânţează prin cruce credinţa.

Iubirea are iniţiativă, rapacitate,
Ochii tăi în vise mă poartă mai departe

Până atârn o clipă pe-o frunză de stejar
Şi-n toamna răcoroasă cu umbrele dispar!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elipsă cioplită în rimă potrivită

Stelele dorm noaptea toată
Peste-o cuşmă de zăpadă,
Eu fac focul să le-aprind,
Ele îmi surâd, sclipind...

De rotirea lor în noi,
Ne spălăm cu fulgi şi ploi,
De dorul beţiei mele
Pierd urmele către stele...

Tu m-aduni, îngenuncheat,
Sprijinit de al tău gard,
Mă întinzi pentru-ncălzire
Sub o pătură subţire.

Mă-ncălzeşti cu un sărut,
Mă învârţi în aşternut,
Îmi arăţi că tu eşti stea,
Focul din inima mea...

Ard. Eşti steaua mea de noapte,
Împărţită-n mii de şoapte,
În elipsa mea cioplită
Pentr-o rimă potrivită!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă pentru vremuri triste

Te-ai dus spre ceruri, înger de lumină
Şi clipa s-a oprit la ora cinci...
S-a-ntunecat privirea ta divină,
Eu, lăcrimând de doruri sunt aici.
S-au înălţat nămeţii înspre stele
Şi stelele din ceruri au căzut,
Azi pleoapele sunt plumburii şi grele,
Scumpă măicuţă. Ştiu că te-am pierdut.

Te-ai dus spre ceruri, înger de lumină
În Univers te-ai rătăcit tăcut.
La tine oare cine-o să mai vină
Să-ţi mângâie tăcerea din mormânt?!
În ochiul tău cel sfânt, zadarnic lacrimi
Se risipesc. Făclii îmi ard la geam,
Şi-am dus durerea morţii după datini
Şi doar în gânduri, mamă, te mai am.
Şi clipa s-a oprit la ora cinci...
Un timp fatidic ţi-a furat menirea,
Mamă, de-ai fi cu noi mereu, aici!
Tu mi-ai îndoliat nemărginirea.
Eu îngenunchi de-acuma în zadar
Şi rog la ceruri, mamă, îndurare,
Ciorchini de lacrimi azi îmi bat în geam,
Durerea mea e veşnică şi mare.

S-a-ntunecat privirea ta divină,
Furtună e în cer şi pe pământ,
A încolţit un sâmbur de lumină,
La cele sfinte. Dincolo de gând,
Când ard în mine litere de gheaţă,
Tu-ai să te naşti poem de catifea,
Căci vei zidi în noapte, ca şi-n viaţă
Versuri de lacrimi şi frânturi de stea.

Eu, lăcrimând de doruri sunt aici.
Şi caut clipa revenirii tale,
Tu dormi, măicuţă, nu te mai ridici
Spre cer înalţi un zid de întristare.
Pe drumul tău, plecând, s-au arătat
Îngeri vuind de lacrimă şi jale,
Te-ai adâncit în clopote deodat'
Şi ne-ai lăsat cu sufletele goale.

S-au înălţat nămeţii înspre cer
Şi s-a zidit tăcere în morminte,
Iar eu aici sunt un străin stingher,
Rămas doar cu aducerile-aminte.
E pleoapa grea de plâns şi-ndoliată,
Nici lacrimi nu mai am, măicuţa mea,
Eşti de plecarea asta vinovată
Şi vânt de dorul meu vei suspina.

Şi stelele din ceruri au căzut,
Nu-ţi mai ridici privirea către mine,
Plecarea ta, măicuţă, m-a durut...
Din lumea-aceea nimeni nu mai vine.
Şi stelele pe cer se sting tăcut,
Te-ai dus în zbor de pasăre măiastră,
Măicuţa mea, ce tare m-a durut
Că ai plecat, că ai plecat de-acasă...

Azi pleoapele sunt plumburii şi grele,
Şi candela se stinge-n noi tăcut,
Mamă, s-a stins lumina vieţii mele
Şi să te am aproape n-am putut.
Ţi-e trupul lut şi te-a chemat destinul
Să mergi să te-ntrupezi cu Dumnezeu,
Măicuţă bună, prelungindu-ţi chinul,
Poate că aş fi suferit şi eu.

Scumpă măicuţă, ştiu că te-am pierdut.
Te-ai rătăcit spre nicăieri în noapte
Şi mângâierea-ţi simt şi te ascult
Strigându-mă, tu, înger, de departe.
Te-ai risipit în stele şi în ploi,
În lacrimă de foc şi în furtună,
Dar va veni un timp când amândoi
Destine frânte, fi-vom împreună.

Scumpă măicuţă, ştiu că te-am pierdut,
Azi pleoapele sunt plumburii şi grele
Şi stelele din ceruri au căzut,
S-au înălţat nămeţii înspre stele.
Eu, lăcrimând de doruri sunt aici,
S-a-ntunecat privirea ta divină,
Şi clipa s-a oprit la ora cinci...
Te-ai dus spre ceruri, înger de lumină!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre frâiele uzate

Roibul meu mănâncă jarul
Stelelor ce cad în hău,
Ovăzul ce dă în lapte
Fierbe sub ele din greu.

Îl încalec, el nechează,
Se-ndreaptă spre Carul Mare,
Unde cerul ţi-a pus zestrea
Pentru nuntă, la păstrare.

Timpul curge peste spaţii,
Se văd coastele la cal,
Simt cum îşi închide ochii
Şi devine ireal.

Să cobor încerc de-ndată,
Mă agăţ de oişte,
Strigu-te, tu nu m-auzi,
Stelele sunt vraişte.

Nu te văd, dar parcă simt
Coaste noi, alt cal e mort,
Vom împinge Carul Mare
Printre stelele resort.

Noi suntem acuma umbre
Ce se-nvârt în Galaxii,
Două umbre. Moartea spune
Că suntem printre cei vii.

Ne mai mângâiem odată,
Carul Mare scârţie,
Punem undelemn de soare
Unde este pârtie.

Două umbre însetate
Îşi caută frunzele
Printre frâiele uzate
Acum dorm iubirile!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuiburi de iubire şi dor

În inima ta porumbeii se-ntrec
În cuiburi de iubire şi dor,
Întind mâna şi-i prind,
Ne înălţăm în magicul zbor.

Legănaţi printre vise suntem,
Curcubeie de gând împletim,
Îmi răspunzi cu rouă pe buze,
Inima curge-n poemul: Iubim!

Fărâme de zâmbet ne punem
Între cerul aprins şi pământ,
Ne dăruim spre tăinuire fluturi,
Ridicaţi prin săruturi şi-avânt

Ştergem rujul rămas mărturie
Pe batista fluturată spre cer,
Din inimi pornesc porumbeii
Ce ne dosesc în zări de mister!

Acolo rămânem în trup altoiţi,
Iubiri de izvor şi speranţă,
Ne hrănim cu doruri din dor
Migălind răvăşita viaţă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferi de voce şi talent

cât în Carul Mare
nu încap.
Când auzul umbrei mele
va fi dus pe Carul Mic
la cimitirul de stele,
te chem de pe acum
să-i cânţi melodii de ger
încălzite în uitare.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veţi găsi Carul Mare spre nord-vest, lăsându-se din ce în ce spre orizont. E format din şapte stele mai luminoase, patru din ele formând Carul, iar trei formând osia.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Modelaţi în nouă soartă

La o stâncă rară
Descoperă izvorul
Să-ţi astâmperi setea,
Să-ţi astâmperi dorul.

Şi dacă este rece
Căuta căldură,
Din adânc de vise
Inima i-o fură.

Din ea fă statuie
Cu străluciri de stea,
Va prinde viaţă veşnic
Şi-ai să rămâi cu ea.

Va şti ce e izvorul,
Durerea sufletească,
Va şti să fie mamă,
Şi sincer să iubească.

Modelaţi sub soare
Într-o nouă soartă,
Te va sculpta la rându-i
În stâlpii de la poartă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şarpele iubirii ţinut de subsiori

M-am făcut şarpe de umbre şi lumină,
M-am strecurat prin ierburi şi prin flori,
M-am hrănit cu rouă sfântă de sulfină,
Am pocnit fierbinte cu biciul pe sub nori.

Tu ai scuipat în sân petalele de frică,
Cruce ai făcut şi ai privit spre nalt,
Ai urcat vânjos pe-o buturugă mică
Şi pe suflet, cu-un zâmbet, m-ai călcat.

M-am pitit cu tact în inima-ţi vioaie
Şi-am rămas uimit cât de frumoasă eşti,
M-ai descântat şi am ieşit din ploaie
Iubire minunată, pictată în poveşti.

Nu mă mai strecor prin umbre şi lumină,
Prin ierburi din fâneţe şi prin flori,
Sunt jumătatea ta din veşnica sulfină,
Sunt şarpele iubirii ţinut de subsiori!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt carul de la margine de sat

Sunt carul de la margine de sat
Şi zac de multă vreme părăsit;
O iederă pe roţi mi s-a urcat,
Iar caii mei zănatici, au murit.

Aveam prelată şi un coviltir,
Dormeau sub ea vreo zece puradei,
Iar şeful şatrei ascundea-n chimir
Şi-n oişte, purcoi de cocoşei.

Dar au plecat la Londra, la Bruxelles
Şi au cerşit cu toţii pe afară,
Acuma s-au întors şi au castel,
În loc de cai, au Mercedes la scară.

Mai am in minte pocnetul de bici,
Iar loitrele mai poartă încă semne,
De la buştenii mari sau chiar mai mici,
Când noaptea se furau din codru lemne.

Doar carii ce mă rod neîncetat,
Sunt durerosul leac de-nsingurare:
Stau nopţile, sub cerul înstelat,
Privind invidios la Carul Mare!

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba din adânc

se-ntoarce cu faţa la lună nouă
şi spune ceva
câteva cuvinte cât un munte de atins
care-i prea departe
de carul mare tras de stele
sub care se nasc iubiri
pe întunericul destrămat

limba din adânc se zbate
în gurile de foc
alunecă faliile una peste alta
de se cutremură pământul

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina poeziei mele

Din gâtul poeziei mele
Un sfânt reptilian s-adapă
Mânjind cu fluturi şi cu stele
Cerul căzut pe-oglinzi de apă.

S-au copt în inimă noi jocuri,
Felia vieţii le îmbină
În trupul tău purtat de tocuri
Pe calea scursă în lumină.

Eu râd, pe buze îmi pun pleoape
Deschise în plăceri de noapte,
La sânul tău aduc aproape
Dulceaţa de cireşe coapte.

E-o taină-a poeziei mele
Frumoasa clipă ce m-aprinse
Încât îmi cresc negii de stele
În trup, în inimă, în vise!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constelaţii care mor

(Iuliei Haşdeu)

De la lună şi-napoi
Fuge carul meu cu boi;
Carul mare o fi mic,
Carul mic o fi nimic?

Stelele din ochii tăi
Se despart în două văi:
Una duce la amiaz,
Luminând ochiul meu treaz,
Una-şi face drum spre Nord,
Dând lucirea pentr-un ort.

Carul mare-i scuturat
Peste noi şi peste pat.

Şi rămân cu ochi străin –
Toate pleacă, toate vin,
Numai carul meu cu boi
Nu-şi ia drumul înapoi,
Înapoi cu tot cu tine!
Calcă-ntruna peste mine

Şi mă-ntreb cum carul mare
Carul mic totuna-mi pare.

Şi mă-ntreb din ochiul drept
Dacă este înţelept
S-aştept iarna, să-mi fac car,
Din trei stele şi-un amnar;

Şi mă-ntreb din ochi străin
Unde-s toate care vin
Şi nu mi se-opresc în prag,
Depărtându-se-n şirag;

Şi mă-ntreb din ochi nedrept
Cât mi-e dat să te aştept.

Stâlp de stele pân' la nori,
Valul mării pe viori,
Podele de rozmarin
Şi pervazul de pelin,
Fereastră de măr uscat,
Eu – copac, dar neudat.

Sunt în nea de primăveri –
Ghiocelul unei seri,
Sunt în florile de meri,
În siropul unei veri,
Sunt în mâna unei doamne,
Sub piciorul unei toamne,
Dar las fulgii să mă cearnă,
Viforindu-mă-nspre iarnă.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!