Gândul
(unde mă porți gândule?)
Când zori mă vor trezi din somn
Și vântul îmi va adia prin păr,
Îți voi șopti cu buzele uitarea
Ce florile imi leagă iar suflarea....
Parfumul amintirilor rămân,
Ca briza ce o simți la malul mării
Mă iartă atunci când îți greșesc
E sufletul ce nu știe de reguli.
Sub umbra teilor de altădată,
Iți simt mirosul ce mă-mbată
Nori albi mi-acoperă durerea
E gândul meu ce zboară aiurea.
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Dincolo de nori (si nu numai)
Dincolo de nori, stā iubirea
si sufletul meu printre stele...
fluturi albi se joacā cu vântul
si soarele râde...
Te chem din luminā si apā
si noaptea e linā si calmā,
tristetea-i plecatā departe
nici valul nu miscå...
Esti izvor ce tâsneste
printre suflete oarbe si må
joc cu iubirea ce mā prinde
în noapte...
Viata-i ca toamna, bogatā
în roade, dar vântul împrāstie
ziua si noaptea frunzele
moarte...
Îmi place copilul din mine
pe tine, de mult te-am uitat,
la masa întinsā cu vise
e loc de greseli si iertat...
Dincolo de nori stā iubirea
si sufletul meu printre stele
fluturii albi plâng usor
când nu esti tu printre ele!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să te uit
(Oare de ce inima plânge când e rănită de vorbe?)
De ce să-mi supăr inima
că ai uitat de mine,
Pot oare norii să-i adun
și să-i arunc în mare?
Când vorbele ce mi le spui
sunt ca săgeți în soare,
Se fac în ghem ce le păstrez
lumina când dispare.
Mă ceartă oare Dumnezeu
că știu ce e durerea,
Sau îngerii sunt sub blestem
că gândul meu e teama?
Nu știu de-am să te pot uita
sau ce va fi și mâine
Ajunge zilei soarta sa,
necazului durerea.
Și fiecare gând al meu
e un porumbel ce zboară
În vârf de munte, am să urc
să uit de dragoste amară!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt în gândul tåu?
Am colindat måri împreunå cu tine,
vise si iubiri printre gânduri,
dar ai nevoie de dragostea mea
atunci când te odihnești!
Tmpul trece greu și tu îl vrei înapoi,
ești scoica unde råmâne pe nisip
și te scufunzi în ape dulci,
ești prinț pe insula pustie!
Îti place så privești asfintitul la sfârsit
de zi pe vârf de munte și stânci,
soarele coboarå și se pierde în apå
o datå cu tine și umbra mea!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metamorfoză
Când ploaia de la geamul tău
Plângând, te va trezi în noapte
O picătură voi fi eu
Venit la tine de departe.
Când vântul, fremătând ușor,
Lin printre crengi va adia
Tu vei simți prin al tău păr
Timidă, mângâierea mea.
Când Soarele va străluci
Și, zâmbitoare, a ta față
O rază-a lui o va privi
Voi fi eu cel ce te răsfață.
Când marea-n ea te va primi
Și-n apa ei vei luneca,
Un val al mării eu voi fi
Învolburat de vraja ta.
Când, la fereastră, chipul meu
Plângând, te va trezi în noapte
În poezie voi fi eu
Venit la tine de departe.
Voi fi cu tine zi de zi,
Te-oi însoți în a ta viață,
La geamul tău mă vei privi
Zâmbind, în astă dimineață"
Din vis, atunci eu m-am trezit
Și am privit spre curcubeu,
Știind că cel ce mi-a vorbit
A fost chiar El, iubitul meu.
poezie de Marilena Răghinaru din Frânturi de suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce frumoasă ești
Doamnă, ce frumoasă ești!
O să cazi, vezi unde calci,
Părul ți-e ca lâna albă
Sufletul ca pâinea caldă...
Altă dată să m-aștepți,
Să te-ajut si fără preț
Să te țin mereu de braț
Și atunci când stai pe pat
Multe ploi și ierni amare
Au trecut ca raze-n soare,
Ai uitat și cum te cheamă
Vezi, trec anii fără teamă.
Dar să nu te superi, doamnă!
Așa se întâmplă toamna
Când cocori nu mai zboară
Totu-i cântărit să doarmă.
Și să nu te temi știi, doamnă!
Chiar de ar veni puhoaie
Ne poate lovi oricând
Și pe tineri și bătrâni...
E normal că ești așa,
Doar durerea te mai vrea
Orice-ai face nu mai poți
Râzi de-al tinereții zbor,
Una vrei alta primești,
Lacrimi curg și nu-nțelegi!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce ești?
Ești domn, ești sclav, dar și stăpân,
mă iartă dacă îți greșesc,
când gândurile se opresc
în calea vietii, când nu ești!
Nu te-nțeleg de ce îmi vrei,
iubirea când nu poți s-o dai
ești domn, ești sclav, dar și stăpân,
dar nu ești singur pe påmânt!
Când îți vorbes nu vrei s-asculți,
cuvintele mi le oprești
te știi de domn, dar ești și sclav
iubirii ce o porti și-o dai!
Când îmi săruți privirea
văd bolta cerului de sus,
un amalgam de stele mari
ce-mi mângâie iubirea!
Ești domn, ești sclav, dar și stăpân,
te vreau așa în viața mea
deși mi-e greu să înteleg
cât de serios mă porti în ea!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu plânge, mamă...
Nu plânge, mamă, pentru mine,
Nu plânge, zău nu are rost,
Sunt val ce strigă ziua lumii
Și noaptea uitå de ninsori
Nu plânge, mamă, nu e bine,
O lacrimă de-a ta, e mult
Mai bine lasă-mă pe mine
Să-mi duc necazul început!
Nu plânge, mamă, trece toamna
Și frunzele se pierd pe drum,
Simt rodul dragostei în mine
Ce-ascunde amintiri de mult!
Nu plânge, mamă, n-am så mor,
Când vântul bate dinspre nord
Și sufletul mi-e înghețat
De dorul mare ce îl am!
Nu plânge, mamă, lasă așa...
Sau hai să plângem împreună,
Ne ștergem lacrimile-n zori
Și până-n seară se usucă!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În miez de noapte
Te iubesc în miez de noapte
Chiar de nu te-oi fi iubind,
Fericiri îmi curg pe față
Vântul nu le-or risipi!
Te iubesc în zbor spre stele
Ca și demiurg ce ești,
Zilele îmi bat cu mâna
Noptilor le dåruiesc!
Te iubesc și-ți simt iubirea
Printre flori și printre dor,
Nopților le dau crezare,
Dorm cu tine până-n zori!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi spune adio...
Nu-mi spune acum adio,
În prag de iarnă plină,
Când florile îngheață
Și fulgii se așează!
Mai lasă-mă un timp
Să vină primăvara
Când ciocârlia zboară
Și greierii valsează!
Când înălțimi de munte
Te caută printre stele,
Răspunde-le din aștri
Chiar dacå plâng și ele!
Trezește-mă, din iarnă
Și strânge-mă în brațe,
Cad frunze încă crude
Peste iubirea noastră!
Nu o lăsa pierdută
Chiar dacă vrea să plece,
Șoptește-i la ureche
Că iarna asta-i rece!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie... e toamnă!
Și plânge pădurea, cu lacrimi ce curg
Pe albe poteci împânzite cu frunze
Câtă durere poți duce femeie
Ce toamnă tăcută și plină de stele!
De ceri întunericul să fie lumină,
Pașii îi lași să alerge prin ploaie,
Suferi tăcută fără să-ți pese,
Ce toamnă femeie, ascunsă în umbră!
Și vântul te strigă cu voce nebună,
Perdelele albe sunt trase, dar mute,
Răspunde femeie, deschide
fereastra
Să intre în casă toamna ce plânge!
Cu plete pe umeri si rochie de vis,
Femeie ești lacrimă scursă-n povești
Iubirea adu-o la tine la uși,
Ca toamna fugară ce nu poți s-o uiți!
Mă iartă, mă iartă de îți greșesc,
Visul femeie se-oprește aici,
Cu galbene frunze lipite de geam,
E toamna târzie, dar plină de har!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caută-mă
Caută-mă, iubite, până-n miez de noapte
Dacă ar fi să dorm, să nu-mi pui iar semne,
Să nu uiți la poartă să îmi legi ghirlande,
Flori de liliac sā-mi așez pe haine.
Licurici să-mi fie torțe surioare
Ce-mi arată calea până-n depărtare
Când alerg desculță prin roua stelară
Să mă simt iubită pânā-n primăvară,
De un suflet bun ce mă înconjoară.
Când noaptea-mi șoptește, dormi iar, inimioară!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hoinară sunt
(îmi place libertatea gândurilor mele, ele nu se opresc niciodată)
Îmi ceri fidelitate pan' la moarte
Parcă aș fi o coardă ruptă
Sau muzica poate ce-ți place
Hoinară, să colind, nu-mi pasă.
Mă iei de braț și nu-mi dai pace
Și mii de simfonii îmi cântă
Sunt valurile mării înspumate,
Când îți ceream si libertate
A mai trecut apoi și ceva timp,
Ai devenit mai îndrăzneț si trist
Curgeau din tine vorbele șuvoaie
Și mă răneau ca stâncile ce taie.
Atunci am înțeles că are rost
Să plec să nu rămân pe loc
Să zbor ca pasărea în zbor
Spre alte lumi ce-mi dau fiori.
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Las totul...
Las timpului uitarea
și toată durerea mea...
Las visului chemarea
și fericirea ce o caut...
Las totul în mâinile
iubirii și a dorințelor
pe care trupul meu
le caută...
Femeia din mine te
strigă și las infinitului
căutărilor mele rebele
și curcubeului bucuria
existenței...
Las toamnei hainele
ude de lacrimi...
și dragostei culoarea
albastrului de Voroneț!
Las totul pentru iubirea,
pe care mi-ai dăruit-o,
iubite, de vis!...
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și vine toamna
Si trece vara, vine toamna
cât de aproape tu mā simti?
las frunzele sā-mi steargā fata
si buzele zilei pustii...
Iar gândul sā treacā cu zborul,
ca noptile ce-au fost fierbinti,
în verile când mā scāldai cu dorul
si mā chemai sā nu mā uiti...
În locul verii vine toamna
când strugurii sunt moi si copti
se coc si merii lângā poarta
sārutului cu foi de soc..
Dacå pādurea este goalā,
vād urma pasilor trecuti
când ne plimbam pierduti în varā
fārā sā stim cā toamna dor...
Si trece vara, vine toamna
dar trec si anii printre noi,
rāmân si singuratici pomii
cu frunze galbene ce mor!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi
Mai dă-mi Doamne și azi putere
Să-mi duc necazul și durerea
Și bucuria să n-o uit,
Căci știi, că eu iubesc mai mult.
Când dimineața mă trezesc
Văd cerul albastru si mi-e drag,
Că-n noua zi de viață pot
Să-mi bucur sufletul de dor.
Zâmbesc la soare jucăuș
Și roua în căus o strâng,
Îmi umplu brațele de flori,
Și fericită îți zâmbesc.
E scumpa viața chiar de-i grea,
Eu singurică doar cu ea
Te port în sufletul și mi-e bine,
Când văd și alții ca și mine.
Mă rog și pentru ce-o să fie,
Putere să ne dai, e bine
Iar pentru mine-ți cer în plus
Să-mi dai iubire îndeajuns!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te caut
Te caut printre stele,
Prin dimineti târzii
Prin florile pustii
Si gânduri efemere...
Mi-era atât de dor
S-ating în zborul meu
Lumina sā te vād
Si mâna sā-ti ating...
Am scormonit pāmântul
Sā îti croiesc chipul,
Sā-ti torn pe buze-aromā
De rozmarin si apā...
Si m-am certat cu vântul
Sā nu-ti atingā chipul
Si soarele sā-si poarte
Cāldura mai departe...
Te-am încālzit la umbrā,
Pe fruntea-ti obositā
Am presārat petale
De dragoste-nceputå...
Tācerea e o stâncā,
Ce o prefac în piatrā
Sā nu mā uiti vreodatā
Cā-s floare ce îmbatā!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugåciune
În disperarea mea, am cåutat ape,
munti unde så-mi pun piciorul
și nu am våzut cå erai aproape,
atât de aproape, încât te atingeam!
Ma țineai în brațe si mângâierile tale
erau aripi de porumbel cu miresme,
må purtai pe palme și lacrima mea,
o ștergeai cu respiratia ta!
În nebunia mea, am ales lumea,
uitând de dminetile în care
îmi mângâiai sufletul trist și ploapele
obosite de noapțile nedormite!
Iartå-må, întinde-ti mâna så ti-o sårut
și lacrma så șteargå påmântul!
fi cu mine, asa cum ai fost si promit
så nu mai greșesc niciodatå!
Trimite binecuvântåri pe påmânt
și locurile pe unde treci sà fie curate
și apele så-ti poarte cuvintele frumoase
pentru cå te iubesc de la începuturi!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O zi...
(sa fie deajuns o zi să cunoști un om?...)
Dă-mi doar o zi din viața ta
Să-ți fie ție bine,
Parfum de viorea-ți voi da
Și zile câte-o mie.
Te iau de mână să te simt
Și dorul pleacă-n lume,
Chiar dacă tu îmi spui, nu mint,
Văd urme de zăpadă.
Miros de primăvară ești
Sunt raza ta de soare
Când ghiocei se nasc ușor
Pământul râde iară-și.
O zi și-o noapte-i deajuns
Să mă cunoști mai bine,
Și-o zi cu soare printre nori
Ocean de desfătare fie.
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Nu faci decât sā ucizi
iubirea,
ca o pasăre rănită
ce-și frânge aripile
și piciorul e prins în laț,
așa ești tu în clepsidra
timpului rămas!
Ești Proust cu uitarea,
ești Shakespeare cu
tăcerea,
ești Baudelaire cu
iubirea
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis cu orhidee
Iubitul meu cu ochi ca marea
Cu fruntea limpede ca zarea
Cu mâinile țesute-n orhidee
Ești vis ce îl culeg din ape.
Cum mugurii crapă pe crengi
Și vor să iasă la lumină,
Parfum de viorea sublim
Sunt pașii tăi ca o grădină.
Și colțul ierbii e frumos
Ca un covor în verde
Miresmele de nostalgii
Te simt când stau de veghe.
Ca un buchet de ghiocei
Sunt anii tăi iubire,
Mă doare sufletul când văd
Că trec precum un fulger.
Ca un tablou ce-l țin în mână
Cu păsărele mii și mii,
Sunt gândurile tale-n stele
Ce numai tu le poți privi.
Dacă va fi o zi cu nori
Și ploaia chiar ar șterge
Pădurea plină de ninsori
Ai râde, făr' să-ți pese.
Îți las splendoarea zorilor
Cu frumusețea orhideei
Iubire prinde-ți visele
În sărbătoarea primăverii.
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!