Tu şi eu

În visul meu, ca o minune,
te-ai strecurat cu paşi uşori
de tânără sălbăticiune
cu ochii mari, atrăgători,

Şi mi-ai privit adânc în suflet,
te-ai luminat şi ai zâmbit,
iar visul, după un răsuflet,
a devenit neliniştit.

Ar fi dorit să mai rămână
cu tine-acolo-n lumea sa,
iubindu-te şi, mână-n mână,
să vă-ndreptaţi, de s-ar putea,

Pe-a nemuririi vieţii cale
spre locul veşnicei lumini,
spre lumi eterne, ideale,
sub cer albastru, cu grădini.

Şi s-a-ntâmplat acea minune,
iar tu pluteşti în visul meu
pe braţele ce vor a-ţi spune:
"Nu e doar vis! Eşti tu şi eu."

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul din visul albastru

Mi-e gândul, în noapte, un astru,
Primeşte-l, cu ochii închişi,
La tine, în visul albastru,
Departe de zori interzişi.

Cuprinde-l în suflet o clipă,
Va fi, pentru el, de ajuns,
Căci gândul nu face risipă,
Odată, acolo, pătruns.

În visul ce scaldă, mirific,
Un ţărm devenit elizeu,
Vom fi, în momentul magnific,
Culori dintr-un vast curcubeu.

În gândul din visul albastru,
Eşti, nopţii, zeiţă, eu - astru.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea spre lumină

Ţi-e dor de-acel albastru care-n noapte,
în lumea fascinantă, ireală,
cu simţuri noi, puternice şi apte,
îţi colorează visul de vestală.

Cu faţa către cer, îţi cauţi drumul
spre liniştea atât de mult dorită,
iar pleoapele-s perdele pentru fumul
din amintiri ce-au ars şi te irită.

Că s-au pierdut, n-a fost o întâmplare,
au ars pe rând, în multe anotimpuri
în care ţi-ai ascuns iubirea-n mare
atunci când arca lui trecea prin timpuri

Cu cer senin sau, poate, uragane
de care te-ai ferit şi-ai stat deoparte,
lăsând ca valuri mari şi turbioane
să-l mâne, singur pe cărări, departe.

În lumea ta, sunt visuri ce te-mbie
la o uitare-a vieţii fără vină
iar calea ta în viitor să fie,
în linişte şi pace, spre lumină.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi zici să fiu frumoasă

dar să visez cuminte
şi noaptea când se-agaţă de ochiul meu tresar
îmi place să te ştiu cu mâinile întinse
spre cerul unde îngeri ne învelesc de zor
şi ameţind de grija că dorul ne e leagăn
asemeni unui câmp rămas pustiu să ştii
că n-am să fiu cuminte
şi-n visul meu vom râde
ca doi copii ce pot
o lume să străbată
doar suflet întru suflet

şi-mi zici să fiu frumoasă
visând ca îngeri taine ce lumea nu le ştie
dar te-ai gândit că poate
în visul meu apari
cu degete de iarbă
şi când adorm tresar
că tu
eşti mai aproape şi mai frumos decât
un înger în lumina
din viul ăstei clipe

eu am să fiu frumoasă
cuminte
niciodată
atâta vreme cât
în visul meu eşti tu

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ceruri, ca un sol

Când îmi şoptesc aducerile-aminte
De vechiul drum,
În lumea lui lăsat,
Ascult, sfios,
Puţin îngândurat,
Şi le alint cu tainice cuvinte.

Sunt toate vechi, aceleaşi de-altădată,
Efectul lor, îl ştiu, îl ştii şi tu;
Încerc şi azi... Minune!
Dintr-o dată,
Un semn pornit din ceruri,
Îmi căzu

Şi nu se sparse-n gânduri de o clipă,
Şi nu se rătăci în suflet gol...
E o lumină care se-nfiripă,
Venind uşor,
Trimis de sus,
Ca sol.

- Eşti trist, îmi spune, gândul tău e rece,
Din visul tău,
Nimic n-a mai rămas...
Pe vechiul drum,
Poţi face un popas,
Apoi, spre veşnicie, te-oi petrece.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul nopţii

Eram în visul meu, şi se făcea
că vocea ta şi-un sunet de chitară
se auzeau, în ploaia de afară,
ca o chemare-a stelei ce-mi cânta.

Era suavă, de o duioşie
cum niciodată n-am mai auzit,
şi-nmărmurit, priveam îndrăgostit
spre bolta ce părea că-mi cântă mie.

Mi-ai urmărit privirea către stele,
şi-ai fost, în visul meu, chiar tu, un cant
venit uşor, pe adieri de vânt,
sau coborând pe-a norilor pavele.

Nu te ştiam, nu te-am văzut nicicând,
nu mi-am plecat privirea spre afară,
în bezna nopţii, unde o chitară
înlocuise visul... cu un gând.

Abia atunci, sub razele de lună,
pe strada ce curgea sub stropii grei
purtând aroma florilor de tei,
am început un cântec, împreună.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul vis

Era în alb şi negru visul meu
Şi căutam, adânc în el, culoarea...
De ce? - nu ştiu, dar căutam mereu
Şi derulam, din când în când, visarea.

Mergând spre înapoi, dădeam de ea
Şi o luam cu mine, mai aproape,
Dar dispărea. Cred că era ceva
Cu visul ce mi se zbătea sub pleoape.

Ce să fi fost? O căutam, din nou,
Spre înainte, poate voi găsi-o...
Şi o găseam ascunsă-ntr-un ecou
A ce a fost. Iar, în prezent... adio!

Am derulat o noapte. Ce mai vis!
Alb-negru? Cine mi l-o fi trimis?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visez ca un copil

Să dormi ca un copilaş înfrigurat după ce a colindat iubirea
Cu capul în palmele mele, vei putea?
Să te dezmierd cu mângâieri peste ochii limpezi cu care mă priveşti?
Să te cuprind cu braţele peste inima ce bate tare, parcă ar dori să zboare?
În ochii tăi mă văd copilul de-altădată cu flori în mână,
Cu zâmbetul larg, primitor,
Cu braţele întinse te aştept, cu visele în palme
Mă desprind de cei din jurul meu,
Şi răsăritului îi spun, că am visat la nesfârşit
Să zbor spre necunoscut, în drum spre DUMNEZEU.
Spre taine ce pot deschide orizontul închis,
Spre misterele dezlegate de spicul de grâu,
Spre limitele conştiinţei albastre, spre visul imaginaţiei de copil,
Spre tainele noastre,
Spre cerul de dragoste plin.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de seară

Am trecut, aseară, obosit un pic,
Pe la cârciumioară, arşiţa să-mi stingă
Două-trei pahare, c-altceva... nimic
N-ar putea, din suflet, oful să-mi învingă,
Cât ar fi de mic.

Da' să vezi minune! După un rachiu,
A venit un altul şi-a venit la halbă
Din mânuţă caldă. Cum să mă abţiu
Când necazu-i negru, fericirea-i albă,
Eu... privind saşiu.

Doamne, ce mândreţe! Doamne, ce minuni
Tresăreau spre mine din a dânsei ie!
Ochii ei sălbatici, cînd mai verzi, când bruni,
Scânteiau prin crâşmă cum îmi place mie,
Mie, oameni buni!

Paşii ei... plutire! Şi ce gură-avea!
Rumenă visare! Şi melancolie!
Straşnică făptură! Cred că, de-ar putea
M-ar trezi din visul care-mi place mie...
Mort... în crâşma sa.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi... e-o minune

E-o minune răsăritul unei dimineţi,
Bucurie li-i ochilor tăi vii lumina,
Dar inima ce-şi salută drag minunea
Va bate-n cânt nou nemuritoare-i vieţi.

E-o minune Universul, pot unii a spune,
Dar a opri o lacrimă să nu mai curgă,
Rugându-te să-ţi vezi speranţa cum alungă
Durerea inimii tale, aceasta-i o minune.

E-o minune s-aduci copii pe lume,
Dar a lua din suferinţa lor nu poţi;
Şi-ntr-ale vieţii greutăţi, ei vor simţi
Că doar imbrăţişarea ta e o minune.

E-o minune acea bucurie, de-a trăi
În Adevăr, dar cine şi unde-o mai vede?
Cu ochii sufletului în toate vezi IUBIRE,
E o minune vie, ce-n veci nu va muri.

E-o minune cerul în irişi să-nflorească
Albastrul, de dorul unei clipe de etern,
Dar a ierta c-un zâmbet trădarea unui prieten
Şi-al iubi, acea minune e... dumnezeiască!

poezie de Gabriela Docuţă (24 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul de vis

Deschide-mi uşa, vis ce te-ai ascuns
În lumea de-ntuneric nepătruns
Şi nu mai vrei să ieşi, nu vrei să-mi laşi,
Din ce-mi erai, nici urmele de paşi!

Deschide-mi cât să pot să-ţi las un gând
Să-ţi spună că mi-e toamnă şi, curând,
Îmi va fi iarnă şi în suflet ger,
În depărtări de dincolo de cer!

Deschide-mi, să-mi fii, iarăşi, visul cald
Ce mă-nvelea, în suflet, cu un fald
Când nopţile-n singurătate, reci,
Treceau cu-aceelaşi teamă: c-ai să pleci!

Deschide-mi! Ştii, în suflet, eu am scris
Că va dansa, pe drum, cu vechiul vis.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul din zori

Să îmi fii oare visul meu din zori!
Cu ochii degetelor, îţi simt emoţia în suflet.
Să îmi fii oare visul meu din zori?
Scânteie sau orizonturi noi de viaţă!
Dar eşti mai mult, te simt, eşti seva vieţii
Cu ochii degetelor îţi simt emoţia în suflet
Iar palma mea şi palma ta, decât o umbră vinovată,
Ce mângâie plăceri!
E încă noapte... Şi eu aprind o stea în calea ta
Să nu orbecăim în şoapte...

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi pe curcubeu

Te oglindeai în ochii mei, iubito,
şi mă priveai. Eu... te priveam şi eu
cu ochii mari, şi-n suflet am simţit-o:
pulsa, iubirea ta, în pieptul meu.

Era în mine,-n stropii rari de ploaie,
în ochii tăi, ai mei, era în jur,
în gânduri ce, scântei zglobii, văpaie,
zburau spre tine-n picuri de azur.

M-am sprijinit de gândul tău în gându-mi,
te-ai sprijinit şi tu de braţul meu,
şi te-am urmat, şi m-ai urmat, jurându-mi
că vom păşi pe-acelaşi curcubeu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poteci alunecoase

Eşti doar o frunză neajutorată
Purtată prin curenţii unui râu,
Lovită, zdrenţuită, resemnată,
Târâtă în al valului desfrâu.

Tânjeşti, privind spre mal, spre acalmie,
Să ieşi întreagă din acest tumult,
Să intri-n lumea ta, să fii iar vie,
De s-ar putea, cum ai mai fost demult.

Când ai căzut, în vântul cel de toamnă,
Lovindu-te de ramurile reci,
Ai ascultat doar gândul ce te-ndeamnă
Să te salvezi cumva, chiar de-ai să treci
Din lumea ta, în alta, ce nu-nsemnă
Nimic, dar tu ai hotărât să pleci.

Te-ai dus, rostogolindu-te, în lume
Privind, întâi cu teamă, împrejur,
Ţi-ai potrivit cuvintele antume
În solul nou, mai umed, mai obscur.

A fost o amânare, o himeră,
Acea alunecare pe poteci;
Tu nu erai o aventurieră,
Dar ai murit atunci. Acum doar treci.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineaţa, iarnă

Bună dimineaţa, iarnă,
Ai sosit în viaţa mea...
Mi-este tot mai frig în suflet,
Cum nu am visat cândva.

Părul mi-ai împodobit cu albul
Anii mei i-ai drămuit,
Ai purtat cu tine visul...
Ce-l aveam, spre infinit.

Mi-ai dat frig, mi-ai dat tristeţe,
Mi-ai dat lacrimi pe obraji.
Mi-ai luat în grabă totul
Şi puţinul ce-l aveam.

Ninge azi la mine-n suflet
Visul meu e tot pustiu,
Tot ce am pierdut în viaţa...
Ingropat-am, nici nu ştiu...

Tu, de mine stai departe,
Lasă-mi doar un colţisor.
Viaţă dă-mi un strop de soare,
Nu vreau astăzi nici un nor.

Îmi las lacrima să cadă,
Peste iernile trecute...
Port în suflet doruri multe
Peste amintiri, mai plâng.

Viaţa un calvar îmi este
Visul îngropat în noapte.
Amintirea, mi-e pustie,
Doar în piept, inima bate.

poezie de Maria Nedelcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul creşte odată cu noi

Vântul sapă prin nea ca o javră,
Dâră de sânge scursă-n pământ,
Miroase a fum peste iarnă,
Gerul se ascunde-n cuvânt.

Tremur în speranţa de veghe,
Sufletul se face cruce în deal,
Aleargă spre tine în noapte
Un fluture cu trupul de cal.

Tu râzi într-o floare din geam,
Luna atârnă în coşul de fum,
O mână se-ntinde s-o fure,
Visul meu o sparge în drum.

Bucăţi, cum e trenul, se-ntind
Pe calea aşteptării finale,
Intru în casă şi tu îmi arăţi
Rotundul din lună în poale.

Lasă visul pe umeri, mi-ai zis,
Destinul e rece-n zăpadă,
În pleoapa somnului meu
Învârţi a timpului roată.

Vântul sapă adânc şi grăbit,
Eu construiesc focul în doi,
O fi sau n-o fi paradisul –
Visul creşte odată cu noi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu contează de câte ori ai căzut. Contează de câte ori te-ai ridicat de la pământ şi ai mers mai departe, spre a-ţi împlini visul.

Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă bucur

Ma simt fericit, că te-am întâlnit
Ai reuşit să-mi faci visul implinit
Doar ce m-ai privit, doar ce mi-ai vorbit
Sufletul meu a zâmbit, mă simt implinit

Îţi voi fi ce ţi-ai dorit
In viaţa ce o vom avea de trăit
Îţi voi fi tot ceea ce ai gândit
Iubit îţi voi fi, de grele am să-ţi ţin sufletul ferit

Al tău suflet neasemuit m-a vrăjit
Sunt mulţumit de parcela ce-am găsit
Am fost in viaţă lovit, mi-ai dat puteri de nebănuit
Eram istovit, dar la un drum frumos noi am pornit

Ieri eram un bărbat ce nu stia ce-a voit
Azi că stiu că te-am iubit
Maine îţi voi spune cât te-am preţuit
Iubita-mi... multe urmează noi o să avem de povestit... ÎŢI PROMIT...

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cripte-a sfârşit visul

Afară-i toamnă, soare,
Dar tot mai greu respir,
Când dau să ne-mpresoare
Cruci, gropi în cimitir.
Suit-au la cer îngeri,-
Morminte noi se cască,
În văile de plângeri,
Sub frunze ca de iască.
Atâta jale-n suflet,
Prea multe inimi frânte
Şi ultimul răsuflet
Al vieţilor înfrânte.
În cripte-a sfârşit visul.
Tu, abătut părinte,
Eşti azi în paraclisul
Ce duce spre morminte.
Te sfâşie durerea,
Te-nfrânge neputinţa,
Dar iţi sporesc puterea
Dreptatea şi credinţa.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea de iubire

Îngenunchiaţi în vara de iubire
Eu visul tău; tu visul meu hoinar,
Cu lacrima şezută in privire
Cu ochii pribegi, cu suflet de amar

Privim absenţi în negura uitării
Zâmbind timizi, de soarta poate crudă
Bătând tăcuţi la poarta disperării
Şi visători spre dragostea plăpândă.

Şi ţelul ce se-nalţă azi în zare
E piramida verde destrămată
Ce pare ridicată din visare
De cum a fost şi ce a fost odată!

O lacrimă, un zâmbet sau o floare
Când ni le-am dat au fost cu o menire
Din vise mari sau vise trecătoare
E plină lumea noastră, e lumea de iubire!

poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise îngemănate

Un vânt uşor
al nopţii trecute
mi-a atins pleoapele
cu un sărut.
Şi un vis ce-l prinzi
doar în poveste
s-a unduit ca frunza
şi a căzut,
apoi m-a lăsat
în abisuri de vis
că mai sunt încă
nebuni ca şi mine
ce în noapte
se apucă de scris
gânduri,
despre tine minune.
Şti, visul meu?
Este visul tău,
să fim
din nou
ca o fiinţă,
două aripi
peste al vieţii hău,
să ne jurăm
din nou...
credinţă

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!