La margine de timp

Când neguri calea îi aţin,
Îşi poartă codru' pasu'-i lin
În greu suspin.

Se duce vara-n treaba ei,
Purtând stindard parfum de tei
Prin anii mei.

Ca dus e sturzul! Şi el... dus!
Dar câte-au mai rămas de spus
Pe boltă, sus!

Albastru n-o să mai visez,
A vremii barcă ancorez
Şi-am să valsez...

poezie de Valeria Merca (septembrie 2015)
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am spus

Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Şi-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau şi-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.

Am spus că ştiu când n-am ştiut
Şi-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Şi-am spus nu pot, dar am răbdat.

Am spus că am când n-am avut
Şi nu ţi-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Şi-am spus sunt prost, fiindcă eram.

Am spus că pot când n-am putut
Şi că-i uşor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Şi-am fost întotdeauna eu.

Am spus mereu ce-aveam de spus
Şi-am scris să ştii că te iubesc
Şi-atuncea când voi fi apus
Şi n-o să pot să mai vorbesc.

Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Şi tot ce-am spus e de prisos.

poezie de Ovidiu Vasile din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum

Azi am înţeles, în sfârşit
De ce drumul mi s-a oprit

Azi toate măştile au căzut
Şi am văzut cine sunt

Cei care au spus că vor fi aici mereu
Ei doar au spus
Şi-am rămas doar eu

Ce au făcut nu miroase-a parfum
E adevărat tot ce vă spun acum
Care dintre ei se simte jignit
Să ridice mâna şi să spună că l-am rănit

Azi am aflat cum e să fii
Trădat de cei pe care-i ştii

Azi nu mai ai nimic de ascuns
Toate scuzele nu-s de-ajuns

Şi tot ei au spus
Că vor fi aici mereu
Ei doar au spus
Şi-am rămas doar eu

Ce au făcut nu miroase-a parfum
E adevărat tot ce vă spun acum
Care dintre ei se simte jignit
Să ridice mâna şi să spună că l-am rănit

Poate n-au ştiut
Astăzi voi pleca
Mi-au frânt inima

Ce au făcut nu miroase-a parfum
E adevărat tot ce vă spun acum
Care dintre ei se simte jignit
Să ridice mâna şi să spună că l-am rănit

cântec interpretat de Dana Nălbaru, versuri de Dana Nălbaru din Parfum (iulie 2008)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soledad

Mă duce dorul către umbre iară,
străbune codru, vechiul meu Alcide,
cu gure dulci m-au sărutat silfide,
m-a prins, în plasa ei, plăcuta seară.

Nu-s astre-n cer câte visez iubi,
nu-i noapte-atâta câtă ard să port,
departe-s, vai, de-al veşniciei cort;
în umbra lui regească vrere-aş fi!

Veste s-a dus că nu mai suntem tineri,
s-a istovit al tinereţii pas...
Din focul clipei stinse ce-a rămas?
Lacrime doar, ce-s partea crudei Vineri.

Război am vrut, mă rog acum de pace,
străbune codru, vechiul meu Alcide,
în poartă bat şi te implor: deschide.
Sunt tot, o noapte. Frig mi se mai face!

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis în codru

Visez: în miez de codru, lângă izvoare melci,
Şi cer căzut prin ramuri cu soarele-n amiază,
Lung părul inelat şă ţi-l desprind din spelci
Când ochii se ascund şi graiu-abia cutează.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se-adună anii

Ah, cum se-adună anii peste noi,
venind cu amintiri necenzurate!...
Privesc prin ceaţa vremii înapoi,
mă pierd în umbra clipelor ratate.

Adesea mă întreb: de ce-am ratat? –
poate ajung să înţeleg mai bine...
Mureau în toamnă zilele senine,
plecai târziu c-un tren accelerat!

Eu am rămas privind de pe peron
un ultim gest cu mâna de pe buze,
sărutul tău trimis din ultimul vagon
purtând cu el regretele confuze.

Parcă îl simt şi azi deasupra mea,
plutind prin cameră, în prag de seară...
Stau la fereastră si privesc afară,
pe cer dispare-n haos încă-o stea...!

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub un tei care trăieşte

Te-ai născut în zi de iarnă când zăpezile tronau
Şi ţi-a fost adolescenţa o iubire ca-n poveşti,
Lângă lacul tău albastru poezii se creionau
Tu Luceafărul albastru, fiu din satul Ipoteşti.

Ai iubit un tei în floare şi o salcie la mal,
Şi scrisori ai scris mai multe să tot fie peste ani,
Cu un singur dor pe umeri cucerit-ai înc-un val
După ce atâta vreme te-ai ascuns de vechi duşmani.

Luna, cerul, lacul, teiul ţi-au fost muze la apus,
Veronica şi condeiul la mijloc de codru des,
Au fost îngerii şi demoni dar ai spus ce-aveai de spus
Sol prin valurile vremii, trubadur neînţeles.

Nu te vom uita vreodată, nici poemele-ţi de-amor,
Ai deschis un drum de versuri pentru generaţii-ntregi,
Şi-ai lăsat un praf de stele dar secundele nu mor
Sub un tei care trăieşte fără nici un fel de legi.

poezie de Marilena Velicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mândrie şi vis

din vise ce-s născute-n primăveri
hrănit-am seva iubirilor de ieri
ce-a mai rămas în cupa de cristal
e greu de spus sau poate fi banal.

mai rătăcesc prin umbră pe alei
cu dor uscat ca florile de tei
în ape limpezi imi înec amarul
şi-n apa vremii din mal îl duce valul

privesc în depărtarea singurătăţii mele
ce aş putea schimba şi pune-n fiare grele?
orgoliul şi mândria balanţa o înclină
şi visul îmi şopteşte..., doar ele sunt de vină.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte aşezate sub pernă

Am să-ţi aşez cuvintele sub pernă
Şi-am să adorm cu ele vara-ntreagă;
În vis voi desluşi vraja eternă,
Uimită de refrenul: " Îmi eşti dragă!"

Când luna va porni din 'nalt a ninge,
Iar prin unghere, pete de culoare
Răsfăţ pe al meu chip se vor prelinge:
Şoptit alint: "A mea rază de soare!"

Ţi-am aşezat cuvintele sub pernă
Să le aud în somn, să stea cu mine;
S-alung din preabăt al meu gând-tavernă,
Când zorii-mi vor vesti: "Mi-e dor de tine!"

poezie de Valeria Merca (22 iunie 2014)
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Christopher: Hei, tată, vrei să auzi ceva amuzant? Într-o zi un om se îneca în apă şi a venit o barcă şi omul din barcă i-a spus "Ai nevoie de ajutor?" şi el a spus "Dumnezeu mă va salva". Apoi a venit o altă barcă şi a încercat să-l ajute, dar el a spus "Dumnezeu mă va salva", apoi s-a înecat şi s-a dus în Rai. Şi a spus "Doamne de ce nu m-ai salvat?", iar Dumnezeu a răspuns "Ţi-am trimis două bărci, prostuţule!"

replică din filmul artistic În căutarea fericirii
Adăugat de Dumitriu Delia, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iarăşi miezul iernii...

Şi iarăşi miezul iernii blând îmbie
La ceasul înălţării prin cuvânt!
Învesmântaţi în strai de poezie,
Ne-om aduna timid sub teiul sfânt,

Când iarăşi nouri vor porni să cearnă
Slăvite imnuri - vrajă şi eres -
Lumina slovei pace va s-aştearnă
Sorbind eternul... "nu m-ai înţeles",

Când iarăşi codru' se va împle-ndată
De triluri care vin dinspre izvor...
Chemată la apel, oştirea toată
Îmbrăţişa-va aprigul său dor.

Şi iarăşi răsădi-vom "floare-albastră"
Să lumineze veşnic pe mormânt!
Cât încă n-a murit iubirea noastră,
Ne fie leagăn preaslăvitu-i cânt!

poezie de Valeria Merca (14 ianuarie 2016)
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie verde

(poeţilor Traian T Coşovei, Mariana Marin şi Ioan Flora)

trupul mi-e o boltă cu fiori de nufăr
în adâncul meu dialoghează stele
mă învaţă să sper ca să nu sufăr
când rătăcesc prin lume gândurile mele.

sclipiri de smarald cresc în ochii plânşi
am pierdut prieteni moartea i-a luat
poeţi ai speranţei la cenacluri strânşi
cu sufletul de doină şi versul minunat.

am lăsat în urmă toţi anii mei
câţi au mai rămas o să vină pe rând
cu parfum de trandafiri cu arome de tei
îi aştept să treacă prin mine cântând.

melosul arborilor răsună pe alei
nostalgia verde îmi transferă în gând.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă ancorez...

Mă ancorez, la a ta cingătoare,
Soartă îndulcită cu boabe de noroc...
Din crezul meu molipsitor
Nu vreau să mai fiu doborâtă
Sau sufocată de lanţul slăbiciunilor,
Ce lumea a cuprins patetic,
Tocindu-i caracterul.

Am vise mari de viitor,
Soartă îndulcită acum de înţelepciune,
Dă-mi putere să mă bucur!
Lângă al meu sfânt popor.

poezie de Valeria Mahok (27 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stindard de mir

Pe un braţ de apă s-au copt
Trei mere Roşu Galben şi Albastru
Maica Domnului strângându-le-n poală
Au stârnit in lume invidie ş boală
Şi-n hoarde s-au repezit
Căte unul să fie rupt
Din copacul cu adiere de lup
Si-n felii să fie împărtite
Cu gusturi aurii, de codru, de miere
Si cum tăiau felia mai tare răsărea România
Intr-un paner de munţi cu codrii mulţi
Pe care cerul la sfinţit
In grădina Maicii Domnului
Ce umblă pe aici printre noi
Infăsurată in trei culori

Albastrul cerul
Galben din aurul sufletului
Roşu din puterea inimii

Ce-au fost tinute de o opincă
Prin noroi săbii pe stâncă
Cu stindard neasemuit
Tricolorul românului, sfânt
Mir de limbă pe acest pământ

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aş duce cu tine

Te-aş strânge în braţe, dar tremur de frică
Departe de tine mă simt un străin,
Senzaţii aparte ar vrea să îmi zică:
Nutreşti sentimente ce nu-ţi aparţin,

Te-aş duce cu mine pe bolta-nstelată
Să-ţi fiu călăuză prin vechi galaxii
Şi poate în noapte un clopot să bată
Vestindu-mi iubirea prin stelele mii,

Speranţa-i o floare ce macină dorul
Ascunsă în norii cei negri, hulpavi,
Ea ţine în viaţă etern-călătorul
Şi face din mine un brav între bravi,

M-aş pierde cu tine rănit prin cuvinte
Departe de lume să fim amândoi,
O rază, o floare sau magmă fierbinte
Ce curăţă răul prin ploaie şi ploi,

Departe de răul ce muşcă într-una
Voi prinde pe boltă o stea dintr-un şir,
Să-i mângâie noaptea cu raza ei luna
Pătrunsă-n arome de vechi trandafir,

Dar gândul mă poartă pe bolta-nstelată
Să uit răul lumii spre tine privesc,
Seninul albastru zideşte la poartă
Altarul pe care iubirea-mi jertfesc.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Trec clipe reci..., prin acele de ceas –
nespusele-ntrebări încep să doară,
din câte-au fost, din câte-au mai rămas
pe gânduri se aştern ca o povară.

Răspunsuri n-am găsit până acum,
dar dacă timpul curge doar-nainte
cum de se-ntorc regretele din drum
ca să-mi aduc mereu de tine-aminte?

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Trec clipe reci..., prin acele de ceas –
nespusele-ntrebări încep să doară,
din câte-au fost, din câte-au mai rămas
pe gânduri se aştern ca o povară.

Răspunsuri n-am găsit până acum,
dar dacă timpul curge doar-nainte
cum de se-ntorc regretele din drum
ca să-mi aduc mereu de tine-aminte?

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Trec clipele prin acele de ceas –
prea multele-ntrebări încep să doară,
din câte-au fost, din câte-au mai rămas
pe gânduri se aştern ca o povară.

Răspunsuri n-am găsit până acum,
dar dacă timpul curge doar-nainte
cum de se-ntorc regretele din drum
ca să-mi aduc mereu de tine-aminte?

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâcuri, Ed. ePublishers, Bucureşti, 2018
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interioare

Am dat cu gându-n Dumnezeu
c-un spic de grâu când era greu,
am dat cu-o cruce, cu-o icoană
şi am rămas lovit de mană.
De ce se rupe rodu-n două
când, Doamne, cerul tău ne plouă?
De ce salcâmul a turbat
de fân uscat şi tulburat?
Şi-am înţeles târziu din zbor
de câtă rouă poartă un nor!...

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre

leganam în suflet un vis fără vlagă
mă împiedicam de paşii rămaşi
în noaptea ce cădea peste ape
aşa am crescut în tenebre
numele meu zăcea scrijelit pe o piatră
cu umerii îmbrăcaţi în palide umbre
păşeam în clipe târzii în penumbră
prin neguri alunecau nestatornice ape
se adunau alte umbre sub ultimii paşi
să plec, unde să plec
sau nu's aici decât o umbră
sunt stâncă sfărâmată pe ţărm
cu braţele ce flutură în vânt
sunt vânt năpraznic peste tainice ape
sub pasăre peste lacul albastru
sunt lacul ce aşteaptă o barcă
sunt un om într-o barcă ce plânge pe ape
sunt gând rătăcit între pleoape

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu deştepta din somn tăcerea

nu deştepta din somn tăcerea,
coboară-ncet ca-ntr-un cavou,
ascunde-ţi, doamnă, tu, durerea
şi n-o purta ca pe-un erou.

aproape aş vrea să nu te ştiu,
să te presimt ca pe-un parfum,
să te cunosc de timpuriu,
prin ceaţa timpului, prin fum.

în sufletul tău, orişicum,
am locuit foarte puţin
şi nu ştiu cât şi nu ştiu cum
şi de ce calea ţi-o aţin.

lasă tăcerea să se stingă,
în amintiri păşeşte-ncet
singurătatea să ne-nvingă,
în cântecul de menuet.

niciun cuvânt, te rog, nu spune,
căci de-ai vorbi, eu nu aud,
soarta a vrut să se răzbune
pe un destin aşa de crud.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (23 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!