Interioare
Am dat cu gându-n Dumnezeu
c-un spic de grâu când era greu,
am dat cu-o cruce, cu-o icoană
și am rămas lovit de mană.
De ce se rupe rodu-n două
când, Doamne, cerul tău ne plouă?
De ce salcâmul a turbat
de fân uscat și tulburat?
Și-am înțeles târziu din zbor
de câtă rouă poartă un nor!...
poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre rouă
- poezii despre religie
- poezii despre ploaie
- poezii despre icoane
- poezii despre cruce
- poezii despre cereale
- poezii despre Dumnezeu
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.