Veneau zăpezile rănite
Sub norii plumburii de taine
mergeam atât de alb,
călcând pământuri,
ape,
păduri și munți și zări,
frunze,
flori și iarbă,
le-am rănit în drumul meu...
Mă făceam uitat în mine
presărând șoptit zăpadă
să ajung acolo
unde nimeni nu rămâne.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zăpadă, poezii despre păduri, poezii despre nori, poezii despre munți, poezii despre frunze sau poezii despre flori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.