Ninge împietrit
Amintește-ți visarea speriată,
sau plânge în tine
intrând într-o altă iarnă,
unde toamna a fost devorată
de dinții zăpezii.
Ninge împietrit
peste trupul timpului,
urmele mele
aștern în taină
diamante albe.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.