Relaţile lungi şi împlinite sunt un armistiţiu tacit în lupta orgolilor.

Andreea Palasescu (5 noiembrie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relaţile sociale echilibrate constituie temelia evoluţiei noastre. Sărăcia sufletească îi determină pe oameni să-şi împartă răutăţile doar pentru că nu mai au ce pierde. În definitiv n-ai nici un drept să pretinzi respect dacă nu-l oferi. Avem principii, afinităţi şi aversiuni într-o societate în care predomină caracterele murdărite de ipocrizie. Cel mai corect ar fi să oferim întotdeauna strict ceea ce primim.

Andreea Palasescu (5 februarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile constituie eventuale consecinţe atribuite încheierii definitive a unui capitol din sumarul experienţelor noastre. Unele călătorii se sfârşesc firesc, altele însă păstrează şi acum mireasma dorului blând în amurgul regretelor pustii. Uneori inima poartă razboaie, alteori işi aruncă sentimentele în calea infrângerii orgolilor. Dar cu fiecare respiraţie a timpului, te iubeşte mai mult...

Andreea Palasescu (2 aprilie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să ne-ascundem lumina sufletelor într-un gând uşor de rostit. Graiul tăcerilor oarbe să curgă molcom fără vibraţia orgolilor, fără temeri şi necunoscut. Pentru o clipă cuvintele vii să ne fie poem frumos, în vidul regretelor. Acolo unde nici ispitele n-au pătruns, chiar dacă timpul le-a amestecat fiorul adânc în trecerea sa.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am acceptat tacit fără prea mult elan. De ce poartă oamenii măşti? Îmi vine să râd şi să fiu furioasă pentru că am deja toate răspunsurile. Le simt pe de rost. Doar că nu prea ştiu să le exprim. Nu vreau să plec. Pentru că abia atunci când oamenii pleacă din viaţa noastră irevocabil, înţelegem cât de frumos ne completam cu imperfecţiunile lor...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa-i de greu să ne iertăm câteodată. Pentru decizii luate în pripă şi fiinţe vii, ascunse cu hotărâre în cuvinte simple, dincolo de conştient şi conştiinţă. Pentru timp pierdut, dăruit din toată inima, fără resentimente, oamenilor săraci de esenţa reciprocităţii, săcătuiţi de valori şi educaţie. Toate acestea, în detrimentul celor care merită şi n-au curaj să-şi asume ferm acest miracol numit iubire. Pentru îmbrăţişări sincere, calde, pline de îngăduinţă, păstrate în rama orgolilor, sub măşti de suflet care şchiopătează. Pentru zâmbete nedăruite care mângâie, sărută pe obrajii rumeni, vindecă de neputinţe şi dependenţă.

Andreea Palasescu (14 decembrie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul e preţios. Stă agăţat de clipele lungi ca o amintire veche, tăinuită intr-un regret tardiv. Umbra gândurilor pustii străbate amurgul într-o îmbrăţişare firavă a trecutului. Încă mai caut un zâmbet în oglinda inimilor straine. Oamenii sunt reci, flămânzi de iubire şi măcinaţi de neputinţa măreţiei lor. Plecau şi rămânem adesea doar cu gustul dezamăgirii. Totuşi, cum aş putea fi de folos Lui Dumnezeu în lipsa lor?

Andreea Palasescu (16 februarie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţile lungi mângâiau adesea gândurile făurite tardiv, în amurgul rătăcirilor fireşti. Sufletul îmi sângera dorinţă şi nebunie. Erau zâmbete care străluceau pe cer, dar nici o boare de vânt nu-mi mângâia visele cu atingerea ta. Mi-era dor să te strâng în braţe şi să-i zâmbesc fericirii prin ochii tăi frumoşi.

Andreea Palasescu (21 mai 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odihneşte-mă la pieptul tău cu blândeţe. Îmi sunt nevoie toate furtunile de când ştiu că tu mă aştepţi nestingherit la ţărm...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verdele crud al ierbii atinge silueta umbrelor firave intr-o dulce şoaptă de răsărit. Roua limpede picură molcom pe genele lungi, raze străvezii de lumină care alungă visele în tăcerea nopţilor întunecate. Pământul proaspăt păstrează încă urma paşilor tăi adâncită în sufletul meu, ca un suspin al timpului nestatornic.

Andreea Palasescu (10 aprilie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când oamenii pe care îi iubim, cu toată suflarea intensă, aritmică şi mereu firavă, atribuită lumii interioare aleg să plece sau inevitabil sunt smulşi dintr-un vis comun, rămânem goi şi cu un grăunte de amintire mai săraci. Mergem şi noi în tăcere, la adăpostul umbrelor şi al mândriei, dincolo de orice prejudecată. Împreună, ca o bătaie de inimă clară, în sincrom perfect, aproape întotdeauna simţindu-ne tacit dorurile. Avem timp să ne cerem iertare, să ne îmbrăţişăm, să clipim toate răsăriturile proaspete. Cât încă e rost de păşit cu tălpile goale pe ţărm de viaţă avem timp să ne strângem în palme brăzdate de ani, şoaptele nespuse.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Realmente, cele mai benefice şi totodată utile rigori, demne de urmat, sunt tocmai acelea pe care inima le refuză frecvent cu încăpăţânare.

citat din Andreea Palasescu
Adăugat de AndreeaPalasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptări împlinite

Cei aleşi ieri de mulţime
- Guvernanţi cu firi integre -
Sunt acum la înălţime
Şi vânează capre negre.

epigramă de Mihai Frunză din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dau la schimb de clipă, zbor de fluturi. Să mă intoxic cu miresmă dulce când sunt lacomă de viaţă pură, fără antidot! Îmbrăţişează-mă cu senin! Fie ce-o fi!

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbracă goliciunea zărilor întunecate în ecoul norilor cenusii. Cuprinde în palme zâmbetul senin al tăcerii şi umbra viselor purtate pe genele lungi ale şoaptelor din amurg. Ascunde-mă de suflete călătoare şi mângâie cu dorul firav, lacrima vântului care atinge tandru umerii goi. Vino de nicăieri şi acoperă ropotul ploii cu suspinul cald al iubirii, într-o noapte rece de octombrie...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet drag, în umbra paşilor tăi răsare timid chipul dorinţelor. Somnul îmi mângâie genele pline de şoapte şi leagănul viselor învăluie timpul într-un dulce surâs. Eşti cu mine veşnic, în mulţimea străinilor care umple rânduri întregi de prezent şi trecut. Câteodată plec şi trupul străbate clipe lungi în singurătate. Dar întotdeauna rămân cu tine, sufletul meu drag!

Andreea Palasescu (27 martie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertarea constituie cea mai sigură cale spre regăsirea sinelui propriu. Înţelegerea şi disculparea totală, fără repercusiuni tardive, justificate, necesită dobândirea capacităţii de a lupta cu trăirile interioare. Iubirea şi ura deopotrivă, atrag energii extraordinare, inepuizabile. Avem nevoie de timp, răbdare şi compasiune. Însă odată învăţată, lecţia asumării experienţelor pasagere, suntem liberi să căutăm fericirea fără a privi înapoi.

Andreea Palasescu (9 decembrie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din nefericire singurele momente în care oamenii epatează prin altruism şi serviabilitate sunt acelea în care îşi doresc nespus să-şi împartă singurătatea.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din nefericire singurele momente în care oamenii epatează prin altruism şi serviabilitate, sunt acelea în care îşi doresc nespus să-şi împartâ singurătatea.

Andreea Palasescu (29 octombrie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e şubredă, frumoasă şi efemeră. Alunecă în neant, printre degetele clipelor ca un fir subţire de nisip. Ne coboară în adâncuri de neputinţă, lăsându-ne goi printre suflete fragede, agonizând pe o muchie de vis pribeag. O dorim cu disperare, în lupta despărţirii veşnice de lutul trupului şi in rest... nu avem vreme de trăit demn şi plin de blândeţe. Timpul dragostei curge necontenit în cotidian, fără precizie, aruncându-ne brusc în poveşti cu final echivoc.

Andreea Palasescu (11 aprilie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul zâmbet al răsăritului de martie, prins în fir împletit de taine nespuse îi strângeau inima mică în căuşul razelor leneşe. Dimineaţa, cu genele lungi, sărutate de umbra proaspătă a zorilor încărcaţi pe alocuri cu glas de văzhuh nesfârşit işi picta visele în nuanţe calde de lumină. Timpul îi răsărea din priviri şi gândul mut, fraged în trăiri se contopea cu întunericul din adâncuri nepătrunse, duale şi cumva ispititoare prin dorinţă şi necunoscut.

Andreea Palasescu (15 martie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!