Nopțile lungi mângâiau adesea gândurile făurite tardiv, în amurgul rătăcirilor firești. Sufletul îmi sângera dorință și nebunie. Erau zâmbete care străluceau...
Nopțile lungi mângâiau adesea gândurile făurite tardiv, în amurgul rătăcirilor firești. Sufletul îmi sângera dorință și nebunie. Erau zâmbete care străluceau pe cer, dar nici o boare de vânt nu-mi mângâia visele cu atingerea ta. Mi-era dor să te strâng în brațe și să-i zâmbesc fericirii prin ochii tăi frumoși.
Andreea Palasescu (21 mai 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.