Somnul

Somn dulce, pune-mi mâinile-ţi uşoare
Pe ochi, pe frunte,
Şi-mi cântă cântecele tale aromitoare,
Duioase daruri din comoara-ţi de minuni mărunte...

Somn, spune-mi iar poveştile acele
Ce-ndeamnă ostenitul suflet să se culce
Şi dau odihnă gândurilor grele.
Tu singur ştii să povesteşti atât de dulce.

Adu-mi vederi din ţări străine
Pe care-n veghe nu le-ajungem niciodată.
Şi pân'ce stelele mai palide s-arată,
Lasă-mi fruntea pe-al tău umăr să se-ncline...

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi

Spune-mi de tine, spune-mi de noi,
Spune-mi în şoapte, spune-mi de ploi,
Las să ne ude, las să le fim
Rouă pe piele când ne iubim

Spune-mi de suflet, spune-mi de dor,
Spune-mi iubire, fă-o uşor,
Degete calde uită pe trup,
Ca de tristeţe eu să mă rup

Spune-mi pe buze şi spune-mi pe ochi,
Pune-mi pe pleoape iubirea în stropi,
Spune-mi pe sânii ce par că te vor,
Atingeri de vise, fulgii de nor

Spune-mi de tine şi-mi spune de noi,
Tot ce apasă, când nu suntem goi,
Spune-mi ceva şi mă lasă să-ţi spun,
Că-mi place sărutul dulce, nebun

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am donat

inima învelită-n poezii
am acceptat s-o fac
în schimbul vântului
şi
şi a ploii şi a valurilor
şi a sărutului şi a zâmbetului
şi a înserării şi a visului
îmi cânt un cântec la
la
la muzicuţă spunând povestea mea
de dragoste nebună
dulce somn pentru suflet
pe
pe
pe ochi se lasă ceaţa
duioasă ca o comoară
văd femeia cea mai frumoasă
nu mai simt nimic şi
şi
şi mă felicit că mi-am donat inima
ce-mi îndemna sufletul să nu se culce
până ce stelele nu devin mai palide

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţă în stil vechi

Se stinge amurgul cu roşii văpăi,
Şi noaptea de vară
Coboară-n tăcere pe munţi şi pe văi,
Înaltă şi clară.

La marginea apei să-şi caute vad
O turmă s-abate.
Răsare şi luna din codri de brad,
În singurătate.

Măicuţele-n umbra părerii de rău
Se duc să se culce;
Din vale s-aude un glas de pârău
Sălbatic şi dulce.

Odihna s-aşterne pe sfântul lăcaş
Din vremea străbună.
Şi numai o fată cu dor pătimaş
Mai cântă sub lună.

Iubitul şi-aşteaptă s-o prindă în braţ
La poală de munte,
Şi lung s-o sărute cu dulce nesaţ,
Pe ochi şi pe frunte.

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoepitaf

Ca pescar de apă dulce,
Când m-or duce... să mă culce
În ostrovul dintre ape...
Să-mi fie şi-un somn pe-aproape!

epitaf epigramatic de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce otravă

Unduiri uşoare,
ochi străvezii-cristal,
paşi de-ncepătoare,
iubire-ritual,
să nu te ascunzi de mine!
Adu-mi extaz, plăcere.
În ziua care vine
chiar de e durere,
împreunare gravă
să nu-mi dai ocol
dulce otravă,
al unui nou miracol.

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn de vară

tu nici nu ştii
dormeai somn greu de vară
când linia vieţii tale
din palma-ntredeschisă
îşi înălţase vipera tăcută
privindu-mi faţa mereu umbrită

tu nici nu ştii
îmi arătai in zare munţii
ori marea învechită-n fumuri poate
ori un tărâm în care nu mi-era
sortit să intru
decât muşcat de linia vieţii tale

tu nici nu ştii
se pregătea să plouă-afară
când fulgerul făcu-nceputul
cazând pe fruntea mea
cu linia vieţii tale laolaltă
şchifuind-o

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rog

Primăvara-n calendar,
Cu debutul ei sprinţar
A uitat "babe"-n cojoc
Fără somn şi fără foc.
Iarna parcă nici n-a fost,
Plecată să-şi facă rost
Mai la nord, în ţări străine,
Cu alai de fulgi în rime!

Primăvară, te-ai născut
Din apă, soare şi lut
Păşeşti azi ca o regină
Relaxată şi sublimă!
În prezentul relativ
Zilelor adaugi tiv....
Ghiocei şi viorele,
Toporaşi şi albăstrele!

Adu-mi şi mie, te rog,
Vis furat de Inorog,
Intr-o noapte taciturnă,
Îngheţată... fără Lună...
Adu-mi zâmbetul în prag.
Adu-mi gândul ce mi-e drag.
Şi-ţi voi da tot ce îmi ceri
Chiar şi florile din meri...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Heliade

De mi-ar permite-Apolon s-aleg dintre cunune,
Ghirlanda n-aş alege-o de flori plăpânde, june,
Ci falnica cunună a bardului bătrân;
Eu n-aş alege lira vibrândă de iubire,
Ci ccea care falnic îmi cântă de mărire,
Cu focul albei Veste aprinde al meu sân.

Ghirlanda ce se-nsoară cu silfele uşoare,
Pe fruntea inspirată, pe fruntea-nspirătoare,
De bucle-ncungiurată, blondine, undoind,
Plăcută-i a ghirlandă - sublimă însă este
Cununa cea de laur, ce sântă se-mpleteşte
Pe fruntea cea umbrită de bucle de argint.

Ca visul e cântarea ce-o-ntoană Eol dulce,
Când silfele vin jalnic prin lilii să se culce,
Să doarmă somn de îngeri pe sânul alb de flori;
Sublim însă e cântul când ţipă şi ia-n goană
Talazurile negre ce turbă, se răstoamă,
Şi spumegă ca furii şi urlă-ngrozitoriu.

Astfeli îţi e cântarea, bătrâne Heliade.
Cum curge profeţia unei Ieremiade,
Cum se răzbun-un vifor zburând din nor în nor.
Ruga-m-aş la Erato să cânt ca Tine, barde,
De nu în viaţa-mi toată, dar cântecu-mi de moarte
Să fie ca "Blăstemu"- Ţi... să-l cânt, apoi să mor.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1867)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn uşor

Fluierul nu conteneşte,
Din zori pân-la asfinţit.

Ce frumos, frumos doineşte,
Cel ce cântă româneşte,
Îl auzi, te linişteşte.
Seara-i obosit.

De pe "râtul" de la cruce
Vin oiţele ciopor.

Ele nu mai par năluce,
Când batalul le conduce,
La un staul să se culce.
Somn uşor.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Dragoste, patimă şi blestem (intern) (25 iulie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea, iubire...

Te-aştept, te-aştept să vii,
Să-mi ineci inima-n iubire.
S-o scalzi bine şi s-o ţii
Aproape de tine.

Glasul tău dulce, ţi-l ascult,
Cum unduios vorbeşte
Şi-mi spune alintări duioase
Şi mă-nnebuneste.

Vino, hai, te-aştept aici.
In bătăile inimii sa te ridici,
Să-ţi pleci usor capul peste-al meu,
Noi nu suntem amici.

O caldă-mbrătisare să-mi dăruieşti
Cu trupul tău plin de tandreţe.
Adu-mi te rog vorbe măreţe.
Spune-mi că mă iubeşti.

Stau şi-ascult corbii cum urlă
În urma ta cand pleci.
Tu eşti, dar nu eşti tu,
Ci doar vorbe reci.

poezie de Cristina Vâlcu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi trece amintirea pe sub ochi

îmi trece amintirea pe sub ochi
ca o amantă tristă, părăsită,
născută-i de din visul de deochi
şi-o cern precum făina printr-o sită.

era o toamnă... toamnă dulce,
plopii ce foşneau ca în poveste,
cocori treceau în şiruri să se culce,
şi toamna ne cam luase fără veste.

era o seara murgă şi senină,
plopii foşneau o rapsodie dulce,
noi ne plimbam agale prin grădină
când luna galeşă trece să culce.

deodată ne-a luat ochii şi cu mintea,
şi ne-am trezit aşa şi ne-am iubit
parc-am îmbrătişat o stea, iubito,
cu dorul meu nestins de infinit...

de-atunci, păcatul, iadul, chinul,
călcâiele ni s-au aprins,
parc-am băut din rai tot vinul
şi toate stelele s-au stins...

simţeam când ţi- atingeam genunchii
şi mă-nvăţai să-mbrăţişez
o dulce carne-n patru muchii,
făcându-te un sur la chez.

cădeam pe trupul tău de sfânt
ca o povară, dulce pită,
un fel de punere-n mormânt,
blestem de fată şi ispită...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinta

Pe umeri s-au aşezat toate grijile acestei lumi,
Ca lupii flămânzi trag de carnea mea obosită
Iar noaptea vine să spele ruşinea acestei vieţi
Cu somnul ei dulce şi cald...

Sunt un ins oarecare într-o lume oarecare
Din acest univers pierdut...
Şi mi-e somn, atât de somn că aş dormi o viaţă!

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi, te rog...

simt o tăcere albă şi-o dulce apăsare
mi-e sufletul ţăndări, in fâşii mă rup
e noaptea-n care plouă peste păsări
şi... peste libertatea mea de lup...
castanii plâng in sus, salcâmii dau în floare
e caldă ploaia... seara se preface!
fumez tăcut şi nu pot înţelege
de ce pedeapsa clipei nu mai tace...
şi nu mai ştiu ce e aevea... sau dacă mi se pare
spune-mi, te rog, tu!
cui să mai cer iertare...?
şi cine să mă lase
să mai fug din visul tău in care
împleteam amândoi un jug de mătase...
azi cântă un greier, bate clopotul rece
şi mă surp pe marginea iubirilor tale...
nu-ncape inima mea intr-a ta, atât e de mare...
şi-mi tac pedeapsa clipei care nu mai trece...

poezie de Daniela Pârvu Dorin
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dormi

Dormi dulce somn netulburat
În flori şi în dantele,
Dormi că ţi-au pălit mâinile
În grelele inele.

Dormi rece somn ne’nfiorat
De gânduri, nici de vise,
Dormi că ţi-au rănit pleoapele
Făcliile aprinse.

Dormi veşnic somn îmbălsămat
În beznă şi-n uitare,
Dormi că ţi-a muşcat buzele
A Morţii sărutare.

poezie clasică de Mateiu Caragiale
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe degetele Tale de lumină

Ia-mă Tu
pe degetele Tale de lumină
şi-nvaţă-mă
s-ascult de Tine
învaţă-mă
să te iubesc
şi Ţie să-ţi dau cinste şi onoare
Mesia
O Domnul meu

mâna Ta
pune-o pe fruntea mea
şi
cu surâsul Tău
topeşte-mi mersul în paharul Tău de bucurie
şi-mi
mângâie întrega mea fiinţă
cu
privirea ochilor Tăi ca para focului

fii-mi
Tu biruinţa mea
şi
pune-mi sub picioare
duhurile străine şi
propria-mi fire
prin Tine doar o Doamne
Isuse să trăiesc

poezie de Ioan Daniel Bălan (4 februarie 2020, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Troc

Spală-mi clipa-n fantezie,
Ca o ploaie de Iubire
Şi ţi-oi pune poezie
Sus pe umeri, mulţumire.

Află-mi cheia de la suflet
Cu săruturi repetate
Şi te-oi scrie într-un zâmbet,
Chiar cu buzele crăpate.

Vino dis-de-dimineaţă
Cu îmbrăţişări şi ceai
Şi voi fi în tine viaţă
Cât alături o să-mi stai.

Adu-mi soarele-n privire
Şi lumină din cea sfântă
Şi-oi întinde nemurire
Peste rima care cântă.

Lasă-mi fruntea-nfierbântată
Pe-al tău sân să odihnească
Şi te voi închide toată
Într-o lume-mpărătească.

Spune-mi cum aleargă norii
Colo sus, de unde vii
Şi mi-oi învăţa cocorii
Să mă poarte spre a-ţi fi.

Nu mă pierde în uitare,
Tu, ce nu poţi fi uitată
Şi voi şterge ce te doare,
Tu, durere minunată...

poezie de Vali Iuraşcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele

Stelele se-ascund în noapte...
Somn şi vise arămii,
Albe adieri de şoapte
Pe alei trandafirii.

Blânde mângîieri se-arată
Pe obrazul pomadat.
Ce miros de pâine coaptă!
Din gutuiul aromat,

Am gustat furând din soare
Mierea păcii şi-a luminii
Şi-am sădit pe fruntea ţării
Şi în suflet, trandafirii.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când râde în somn copilul

Legănându-l pe picioare
Mama îşi culcă copilul.
E fericită că-l are,
Că şi-a împlinit destinul.

Cu glas duios îi alină
Somnul dulce de copil.
Cheamă somnul ca să vină
Şi se bucură din plin.

Cu drag pruncul îşi priveşte,
Gânguritul îi ascultă.
Când în somn puiul zâmbeşte
De necazuri mama uită.

Când râde în somn copilul
Soarele din nori apare.
Aleargă repede timpul
Să crească copilul mare.

Când în somn râde copilul
Mai uşor mama zâmbeşte.
Râsul lui este mobilul
Care o întinereşte.

Mereu vor râde-n somn copiii,
Mereu vor înflori, ca trandafirii.

poezie de Dumitru Delcă (19 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciune veşnică

Înţelepciune veşnică, Înălţime inaccesibilă,
Domn al sufletului meu,
nu te supăra dacă inima mea, care-şi uită nimicnicia ei,
astăzi ar dori să-ţi înalţe un dulce imn de iubire:
Spune-mi ce vrei de la mine, spune Doamne!

M-am născut pentru Tine,
pentru tine e inima mea:
Spune-mi ce vrei de la mine, spune Doamne!

Ce doreşti, o Domnul meu, să facă
pentru Tine acest suflet al meu,
atât de incapabil să opereze, atât de mizerabil
păcătos şi rău?

Iată-mă aici la picioarele tale,
singura mea Dragoste:
Spune-mi ce vrei de la mine, spune Doamne!

Viaţa mea, inima mea, corpul şi sufletul,
tot ceea ce eu sunt, Doamne,
totul la picioarele tale, dulcele meu Mire,
totul depun şi dăruiesc,
Ca jertfă de iubire mă consacru Ţie.
Spune-mi ce vrei de la mine, spune Doamne!

poezie clasică de Sfânta Tereza de Avila
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Poeţii ciocnesc inimi şi varsă jos cuvinte
Dansează Luna din cratere cu pace
Şi cântă moartea dulce suflând în oseminte
Se-aruncă foi, se strigă, se tace şi desface.
Poeţii
stau la masă
şi-şi plâng în palme munţi
în ochi îşi plâng misterul şi inima în pumni.
Poeţii!
Câtă groază să fie şi pe îngeri
Căci îi trezesc din somn
Şi le scrâşnesc din aripi
Şi se sărut pe frunţi.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!