* * *

Poeţii ciocnesc inimi şi varsă jos cuvinte
Dansează Luna din cratere cu pace
Şi cântă moartea dulce suflând în oseminte
Se-aruncă foi, se strigă, se tace şi desface.
Poeţii
stau la masă
şi-şi plâng în palme munţi
în ochi îşi plâng misterul şi inima în pumni.
Poeţii!
Câtă groază să fie şi pe îngeri
Căci îi trezesc din somn
Şi le scrâşnesc din aripi
Şi se sărut pe frunţi.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradisul

Poeţii când există e-o minune
poeţii nu se nasc ei sunt născuţi
poeţii nici nu dorm numai visează
poeţii niciodată nu-s prea mulţi

poeţii n-au religii şi nici zei
poeţii nu aşteaptă pe la uşi
poeţii libertatea nu o sapă
şi-s cei mai îngeri dintre nesupuşi

poeţii n-au familii au iubite
poeţii bunăoară sunt cu toţii
cei care lasă lumea pentru alţii
poeţii curg mereu de-a lungul nopţii

poeţii au un fel de n-ar mai fi
poeţii niciodată nimic nu înconjoară
e o ruşine să învingi poeţii
şi sacrilegiu e să-i naşti a doua oară

poeţii nici nu ştiu ce-nseamnă
a fi nemuritor sau muritor
-cât o cămaşă viaţa lor durează-
poeţii au un paradis al lor

poezie celebră de Ioanid Romanescu din Demonul (1982)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rostul poeţilor

Poeţii populează ale cerului orbite
Cu făclii de poeme-n inimi zidite.

Poeţii umplu ale orizontului buzunare
Cu lumina aştrilor lirici, caldă binecuvântare.

Poeţii împregnează dichisit zările îndepărtate
Cu oceane şi munţi de cuvinte-n braţe purtate.

Poeţii impresionează al oceanelor adânc
Cu pleiade de poeme magistral glăsuind.

Poeţii înalţă ale munţilor piscuri
Cu cetina verde oglindită-în poetice râuri.

Poeţii învigurează ploile mănoase
Cu demnitatea cuvintelor nemincinoase.

Poeţii sădesc poeme în câmpiile fertile
Unde răsare iubirea de stihuri, dulci copile.

Poeţii dăruiesc îndrăgostiţilor imperiali crini,
Sorbind apă vie din izvor de fântâni.

Poeţii sunt logodnici înăscuţi să desfete
Inima aleselor cu inelele din planete.

poezie de Vasilica Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Poeţii tineri plâng ofilirea iubirii.
Poeţii bătrâni plâng trecerea timpului.
Surprinzător, e vorba de-acelaşi lucru.

poezie de Mason Cooley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Poeţii tineri plâng ofilirea iubirii.
Poeţii bătrâni plâng trecerea timpului.
Surprinzător, e vorba de-aproape-acelaşi lucru.

poezie de Mason Cooley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poesis 2020

Şi-au pus poeţii botniţă la ţâţa
din care-au supt ani buni la nebunie
e prieten bun dulăul şi cu mâţa
şi iată-i cu nebuni la cumetrie.
Cum stau poeţii şi se ling pe labe
cu scoici adânci de ură şi cuvinte
când îşi scobeau gingiile-n silabe
şi-n rime dinţii le creşteau de minte
nu se gândeau că tocmai împreună
vor sta la masă să-şi blesteme clipa
în care şi-au ţesut cu jurământ cunună
şi şi-au scuipat versificată gripa.
Şi-au pus poeţii sufletul proţap
Stau la taclale dracul şi cu raiul
Îşi schimbă frunţile şi parcă îşi prefac
în pupături din dosul limbii graiul.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În satul ăsta viu se răstignesc poeţii

clepsidrele se sparg
ţărâna e albastră
iar norii strigă ploaia
şi se-nrudesc cu frigul
poeţii stau pe cruce
cuvintele se scurg
pe lemnul disperării
în toiul dimineţii
şi zboară porumbeii
cu albul deznădejdii
trasând cu aripi grele
mici cercuri sângerii

mă credeţi pe cuvânt
că nici Isus nu poate
prin verbul reîncarnat
să lege cu o sfoară
durerile ce-apasă
în satul viu pe unde
poeţii gustă zilnic
metalul ruginit
din carnea lor amară

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mormântul Leonidei Lari...

... Poeţii n-au cavouri somptuoase
Nici pietre grele nu le stau drept căpătâi
Poeţii dorm în linişti luminoase
De lut amestecat cu veşnicii...

Funcţionarii au, funcţionarii şi bandiţii
Şi hoţi în lege - monumente - minim
Poeţii nici sicrie n-au, numai ediţii
Şi scrumuri ce mai bat la vii în inimi...

poezie de Iurie Osoianu (17 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Litere dansând

Cuvinte blestem, cuvinte degeaba,
Au liniştea lor, sunt vârful şi pleava,
Se spun fără rost, ating, înconjoară,
Dansează când plâng, îţi cântă vioară

Sunt note rostite, dulce poveste,
Au fost un trecut, vor fi ce nu este,
Cuvinte... cuvinte, emoţii în scris,
Un foşnet de carte, un mic paradis

Sunt iad fără focuri ce ard chinuind,
Sau poate jăratec pe limbă mocnind,
Cuvinte, doar şiruri de semne legate,
O limbă sau alta... aceleaşi citate

Visează poeţii, cuvinte... cuvinte,
Îţi tac mult prea mult în aduceri aminte
Şi strigătul lor lasă urme-n hârtie,
Să fie cuvinte, cuvinte să fie

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii se urcă

cât mai sus deşi n-au aripi
se târăsc ca şerpii
poartă-n scutece versul
le dă stabilitate
urcă treptele spre celebritate
furişaţi prin geana de ceaţă
a serii ruginite
unde orologiile îşi lasă pleoapa
poeţii stau de veghe sus
şi scutură cuvântul
îl pun desfrunzit pe foaie
poeţii urcă la stele
ducând cu ei plânsul şi dorul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii

Pe piaţa literară-naltă,
Poeţii sunt un soi ciudat
Ce se consumă laolaltă,
Dar se mănâncă separat.

epigramă de George Zarafu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar poeţii

Se cern zile şi nopţi în vâltorile vieţii...
În pagini de vise le plâng doar poeţii
Când versuri aştern gânditori pe hârtie.
Ei ştiu – clipele- s muguri de veşnicie.

Şi ei, doar poeţii, în cărţile lor sfinte
Clădesc noi altare din albe cuvinte,
Ei leagănă pruncul şi-adulmecă floarea,
Iubirea şi-o cântă cât râul, cât marea.

Pe mamă o sfinţesc în zâmbet şi în lacrimi,
Pe sfinţi îi înalţă în rugă şi-n datini,
Biserica- o- mbracă în sfânt tricolor,
Prin vers spun o rugă Bunului Dătător.

În faţa morţii reci, cu doruri efemere
Poeţii, prin cuvânt, dezlega- vor mistere...
Prin vers înţepa-vor prostia şi răul
Şi ca-ntr- un bocet blestema-vor ei hăul.

Pe toate poeţii în cărţile lor sfinte
Le ceartă, le-adoră ca Bunul Părinte
Când versuri aştern visători pe hârtie
Ei ştiu – clipele- s muguri de veşnicie.

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se duc

Se duc poeţii din lumea asta prea păcătoasă
Poate se duc în alta mai bună, mai frumosă.
Se duc flămânzi şi goi,
Se duc poeţii mari de la noi!

Şi niciodată n-o să se mai întoarcă înapoi
Ca să scrie pe albe, curate foi
Versuri frumose şi triste, pentru noi.

Se duc, se ridică la cer
Ca nişte îngeri plini de taină şi mister.
Acolo îi aşteptă raiul cu grădini pline de flori,
Se duc poeţii care sunt nemuritori.

poezie de Vladimir Potlog (5 noiembrie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii imaturi imită; cei maturi fură; poeţii răi strică ceea ce au luat, iar poeţii buni îl transformă în ceva mai bun sau cel puţin în ceva diferit.

citat clasic din T.S. Eliot (1920)
Adăugat de Alina Roxana Chirila
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie

Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus.
(I Timotei 2: 5)

Mă spovedesc Luminii, oameni buni,
Şi nu la popă, ca enoriaş;
(Poeţii-adună spinii din cununi,
Urmând pe Drumul Crucii sfinţii paşi.)

Mă răstignesc în cele patru zări,
Ca să găsesc pentru cuvinte foc;
(Poeţii plâng ades din lumânări,
Purtându-şi crucea lor de nenoroc.)

Sunt fiul Crucii, prin ceresc destin,
Şi-aduc în vers alean pentru dureri;
(Poeţii beau oţetul ca pe vin,
Înveninat de-ai iadului străjeri.)

Hulit, pe cruce chiar, ca un tâlhar,
Eu ştiu că-i sunt Luminii hărăzit;
(Poeţii mor, dar versul lor e far
Oricărui suflet trist şi rătăcit.)

De-aceea înainte de apus,
Mă spovedesc Luminii-n vers divin.
(Poeţii înviază în Iisus,
Să aibă viaţă veşnică. Amin!)

poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie

"Căci unul este Dumnezeu, unul este
şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni:
omul Hristos Iisus".
(I Timotei 2: 5)

Mă spovedesc Luminii, oameni buni,
Şi nu la popă, ca enoriaş;
(Poeţii-adună spinii din cununi,
Urmând pe Drumul Crucii sfinţii paşi).

Mă răstignesc în cele patru zări,
Ca să găsesc pentru cuvinte foc;
(Poeţii plâng ades din lumânări,
Purtându-şi crucea lor de nenoroc).

Sunt fiul Crucii, prin ceresc destin,
Şi-aduc în vers alean pentru dureri;
(Poeţii beau oţetul ca pe vin,
Înveninat de-ai iadului străjeri).

Hulit, pe cruce chiar, ca un tâlhar,
Eu ştiu că-i sunt Luminii hărăzit;
(Poeţii mor, dar versul lor e far
Oricărui suflet trist şi rătăcit).

De-aceea înainte de apus,
Mă spovedesc Luminii-n vers divin.
(Poeţii înviază în Iisus,
Să aibă viaţă veşnică. Amin!)

poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii

Dumnezeu a lăsat un har
în sufletul unor oameni,
spirite albe ce călătoresc
între dimensiuni...
Aceia sunt poeţii.
Nu aruncaţi cu pietre spre îngeri!

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia şi poeţii

Poeţii au cântat femeia
În madrigale fel de fel
Mai sunt şi astăzi dintre-aceea
Ce-o cântă, Doamne, dar... altfel!

epigramă de Gheorghe Gurău (septembrie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticilor nimănui

Bat morţii cu felinarele în cruci
tropăie florile pe morminte
copiii aruncă cu oase în nuci
după dulceaţă amară de cuvinte.
Se sinucid ideile... Auzi!
Se sinucid pe masă la intrare
când vin poeţii la o degustare
şi le măsoară frânghia obtuzi.
Lăsaţi cuvintele în pace
nu le hrăniţi cu rime otrăvite
Ce-a fost a fost şi-acum prin parcuri tace
poetul cu rimele-aurite.
Nu vă mai daţi frizura cu terebentină
nu mai ucideţi cuvinte adormite
nu mai mimaţi în rime obosite
că vă băiţi în lac când sunteţi la piscină!
Se sinucid cuvintele. E genocid! E crimă!
Ideile se pierd în şiruri blestemate
izbite de urechile afone, înfundate
vă scriu la cei ce fac din Dumnezeu o rimă!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii

poeţii
sunt trişti

în van îi mângâiaţi
pe mâinile străvezii
care se agaţă de stilou
ca de singurul colac
de salvare
a existenţei lor
la fel de iluzorii
ca şi bunăstarea
voastră

poeţii
sunt trişti

şi singuri
cu foaia de hârtie
în faţă
ca o poliţă de asigurare
pentru riscul
de a înnebuni

trădaţi neîmpăcaţi
neştiuţi
proscrişi învinşi
nealinaţi
uitaţi minţiţi
umiliţi

aşadar

lăsaţi poeţii
să facă
ce ştiu ei mai bine
să moară
pe limba lor

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când zorile se varsă

mă trezesc mereu când zorile se varsă
încep o nouă zi cu suflu optimist
astăzi nu vreau timpul să-mi joace o farsă
vreau să fie amiabil, nobil, altruist.

iubesc, iubesc, iubesc cântecul şi versul
iubirea mea mă ţine-n pace şi în armonie
cu soarele cu luna cu întreg universul
şi inima trăieşte sublimă simfonie.

mă căţăr ca iedera pe arborele vieţii
până sus la coroana verde, mireană
la raza ce inspiră artiştii, poeţii
când se strecoară suav pe sub geană.

slăvesc glia mea şi viţa ardeleană
mi-au fost răsfăţuri şi divină hrană.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!