88
La octogenara vârstă
Am scris epigrame, poezii,
Să rămână amintire,
Sperând să aducă bucurii.
Rog, cititorul să știe
Că nu sunt un anonim pe lume,
Am scris treisprezece volume
De proză și poezie.
Privind lumea, cu-a ei viață
Și obiceiuri dobândite
Unii petrec, se răsfață,
Alții-s ființe oropsite.
Omule! Cât trăiești în astă lume
Uită pizma, lasă cearta,
De faci în viață bine,
Frumoasă-ți va fi soarta.
Dă-i Cezarului ce e al lui,
Nevolnicului ce i se cuvine,
Înalță slavă Domnului,
Ce rămâne îți aparține.
Nu râvni aurul templelor sfinte,
Nici comorile-ngropate,
Lucrând drept și cu cinste,
Vei fi realizat în toate.
poezie de Dumitru Matei din Fereastra vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Indreptar practic de medicina de familie Ed.3" de Dumitru Matei este disponibilă pentru comandă online la 100.00 lei.Citate similare
Remember
De încerci să scrii la versuri
Și numite poezie
Scrie-le cum se cuvine
Să rămână amintire.
Mulți viteji apucă pana
Mâzgălind coala de hârtie
Mâna scrie tot, sărmana
Ce e bun dar și prostie.
Versul scris este gândire
Ce exprimă realitate
Este un bun care-ți aparține
Scrie-l bine și'n dreptate.
Muza ta îți aparține
Înșiruindu-ți a ta viață
Scrie însă tot ce'i bine
Să rămână îndemn, povață!
poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cugetare
Ce e azi nu este mâine
Și ce a fost nu mai revine
Viața merge înainte
Cu ce-i rău sau ce e bine.
De când este omenirea
Viața-i clipă de trăire
Ea rămâne amintire
Un mormânt și o umbrire.
Când ai trecut în veșnicie
Ești uitat de soră, frate
Că nimic nu se mai știe
Și uitate rămân toate.
Omule! Ia bine aminte
Când dispari din astă lume
Nu mai ești cel dinainte
Ci un străin cu-n searbăd nume.
În rest totul e uitare
Așternută în mormânt
Fără a cere amânare
Pentru al tău suflet dispărut.
E minune când vreun frate
Îți aprinde o lumânare
Memorându-ți mai departe
Scurta-ți viață călătoare.
Ce eși omule în viață?
Decât colbul trecător
Visător, plin de speranță
Și un suflet călător.
Uiți de azi, uiți și de mâine
Ca și de celelalte zile
Care înseamnă renunțare...
Un mormânt și o uitare.
poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Despre viață
Despre viață-am scris în proză
Că nu-i gri și nici nu-i roză.
În versuri, precum se vede,
Am să scriu că este verde.
Viața atunci este bună,
Când o trăiești cu măsură.
Traiul bun să nu-ți lipsească,
Dar nici să îți prisosească.
Viața este mai frumoasă
Când ai mintea sănătoasă.
Când pui ordine în toate,
Când în viață curge lapte.
Ca s-o trăiești cu plăcere,
Trudește, să ai și miere.
Atunci toată lumea vede
Că viața ta este verde.
Verdele-ți dă sănătate
Și multă prosperitate.
poezie de Dumitru Delcă (1 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Buchetul de poezii
Buchetul de poezii
Printre cuvinte și esențe
Eu versuri dragi îți compuneam
Scriam adesea poezii
Buchete-n suflet de iubire
Neimpărtăsite până mai azi.
În gând sămânța doar rodea
Apoi prin scris o așterneam.
In drumul meu cel trecător
Nisipul fin cel din clepsidră
Se prelingea nepăsător
Între prezent și viitor
Era destin si al meu dor.
Am scris în vers și-n proză scurtă
A mea trăire purtată-n sânge
Ce prinde inima și o aprinde
Adesea fără un răspuns.
Te port în al meu gând mereu
Un Înger esti tu pentru mine
Ce calea, tu, mi-ai arătat
Cu a ta iubire.
Natura, parte la miracol
M-a răsfățat cu a ei culoare.
Iar florile îmi sunt tablouri
Pe toate le-am pictat în vers
Și slavă eu am dat la toate.
Pe Domnul Iisus l-am venerat
Pe Maica Domnului am slăvit-o
Și-a ei putere mi-a fost stâlp
Credința mi-a fost reazăm
În tot ce-am scris într-un cuvânt.
În univers îmi caut locul
Știind că fericirea-i trecătoare
O clipă ce o ardem
Ce nu o să revină
Cenusa ei, rămâne-n noi pe veci
O amintire cu lumină.
poezie de Maria Bem din Buchetul de poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elogiul vieții - IV
Într-o lume relativă
Tot privind ultimul pas
Am avut de toate-n viață
Dar cu nimic n-am rămas!
Într-o lume perdandă
Tot trecutu-i greu de învins
Am avut de toate-n viață
Dar multe mi-au rămas în vis!
Într-o lume captivă
Tot sperând la mult mai mult
Am avut de toate-n viață
Dar toate cu timpul au trecut!
Într-o lume plină de vii
Tot iubind mii de virtuți
Am avut de toate-n viață
Dar tu, iubire să nu mă uiți!
Într-o lume absolută
Tot rugându-mă la Dumnezeu
Am avut de toate-n viață
Dar nu le-am avut când am vrut eu!
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trebuie
Realizează-te deplin.
Posteritatea-i buna amintire
Ce-o lași în lume după tine.
E-o nouă viețuire și-o reîntinerire.
Fă, omule, în viață numai bine.
Și semenului, dacă-ți cată rău,
Dă-i binele în schimb și bunul gîndul tău....
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Trebuie...
Realizează-te deplin.
Posteritatea-i buna amintire
Ce-o lași în lume după tine.
E-o nouă viețuire și-o reîntinerire.
Fă, omule, în viață numai bine.
Și semenului, dacă-ți cată rău,
Dă-i binele în schimb și bunul gîndul tău.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când copiii sunt cu mine
Când copiii sunt cu mine
și cu drag la piept îi strâng,
Am tot aurul din lume,
de nimic nu mă mai plâng.
De ninge sau viscolește,
ori o boală grea mă-încearcă,
Zâmbetul lor mă-încălzește,
cu sănătate mă-încarcă.
Când îmi urează de bine
mă răsfață sufletește.
Fericirea e cu mine,
speranța de viață crește.
Copiii-s muguri de viață
care-n timp vor înflori.
Care mie-mi dau speranță
că prin ei, voi dăinui.
poezie de Dumitru Delcă (25 decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.O, om!
O, om, ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui, în scris sau grai
De pilda ce la alții dai,
Căci ea, mereu, spre iad sau rai
Pe mulți o să îndrume.
Ce grijă trebuie să pui
În viața ta în toată,
Căci gândul care-l scrii sau spui
S-a dus... în veci nu-l mai aduni
Și vei culege roada lui
Ori viu, ori mort, odată.
Ai spus o vorbă, vorba ta,
Mergând din gură-n gură,
Va-nveseli sau va-ntrista,
Va curăți sau va-ntina,
Rodind sămânța pusă-n ea
De dragoste sau ură.
Scrii un cuvânt... cuvântul scris
E-un leac sau o otravă,
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Rămâne-n urmă drum deschis
Spre moarte sau spre paradis,
Spre-ocară sau spre slavă.
Ai spus un cântec, versul său
Rămâne după tine
Îndemn spre bine sau spre rău,
Spre curăție sau desfrâu,
Lăsând în inimi rodul său
De har sau de rușine.
Arăți o cale, calea ta
În urma ta nu piere,
E calea bună sau e rea,
Va prăbuși sau va-nălța,
Vor merge suflete pe ea
Spre cer sau spre durere.
Trăiești o viață... viața ta
E una, numai una,
Oricum ar fi, tu nu uita
Cum ți-o trăiești vei câștiga
Ori fericire pe vecie,
Ori chin pe totdeauna.
O, om! Ce mari răspunderi ai,
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus, prin scris sau grai
Sau lași prin pilda care-o dai
Pe mulți, pe mulți, spre iad sau rai
Mereu o să-i îndrume.
Deci nu uita!... Fii credincios
Cu grijă și cu teamă
Să lași în urmă luminos,
Un semn, un gând, un drum frumos,
Căci pentru toate, neîndoios,
Odată vei da seama.
poezie de Sfântul Ioan Iacob de la Neamț
Adăugat de Laura Stifter
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Soarta
Lasă ursita să se împlinească
Și nu te osteni să-ndrepți vreodată
Altceva decât strâmba judecată
A juzilor din lumea pământească.
Între-ale vieții tulburate spume,
Nimica nu lăsa să-ți schimbe firea,
Nici bucuria oarbă, nici mâhnirea -
Că totul este trecător pe lume.
Vorbă cu vărbă, șirurile toate,
Câte ni le-a scris Soarta, le-am urmat -
Căci datul Sorții-i pe vecie dat,
Și să-l mai schimbe nimenea nu poate.
poezie din O mie și una de nopți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viață
Ești ca fulgul de zăpadă
Care zboară prin văzduh
Și apoi cade în ogradă
Umectând al său pământ.
Ce ești viață-n astă lume
Doar un fulg rătăcitor.
De faci bine de faci rele
Totul este trecător.
Că tu om, cu zile puține,
Mai tot timpul supărat
Să știi, că nimic nu iei cu tine
Din ce-ai strâns ori câștigat.
După ce dispari vine uitarea
Fără ca tu să mai revii,
Ea aduce întristarea
Printre cei rămași și vii.
Porți cu tine moștenire
Al trecutului păcat
Nu ai drept de jeluire
Până nu ești judecat.
Și atunci balanța dreaptă
Hotărăște ce-ai făcut
Ea se înclină ori se îndreaptă
Și-ți arată al tău trecut.
poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Capăt de lume
În depărtări, pe-albastrele cărări,
Plecat spre-o destinație anume
Catargul ce plutea pe-ntinse zări
Sfârșea din marș la capătul de lume.
Nu flutura în vânt urmă de steag,
Plutea-n derivă pe al mării val,
Ar fi dorit să mai rămână-n larg,
Un vânt nimicitor l-a-împins la mal.
În drumul meu spre capătul de lume
Mă-ndrept încet ca orice trecător,
Nu vreau să mă grăbesc, aș mai rămâne,
Cu mine timpu-i rău, neiertător.
Ne ducem toți spre capătul de lume,
Timpul fixează ceasul când să pleci,
Afară va rămâne scris un nume
Iar dincolo urmăm drumul de veci.
(în amintirea unchiului meu, Alexandru Matei)
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă o poezie mi-ar fi putut câștiga o prietenie, aș fi scris și aș fi dăruit, oricui, oricât de multe poezii! Cred că numai pe niște copii îi poate apropia sau corupe o poezie. Probabil, numai circumstanțe ca aceasta, când ei, încă fiind copii, deja învață să fie micuți profitori. "O să fiu prieten cu tine, dacă la compunerea de mâine, îmi scrii o poezie". Copiii profitori de ieri, care te șantajau cu o poezie, sunt adulții de azi, care te șantajează cu bani sau cu promisiuni de iubire. Totuși cât de bine ar fi, dacă ai putea câștiga pe cineva, de partea ta, doar cu o... poezie! Pe scurt, ce minunat ar fi să poți cumpăra, cu Poezie, toate acele lucruri pentru care, azi, lumea plătește BANI. Lumea plătește, în BANI, răbdarea altora ca pe o datorie. Azi, lumea plătește, cu BANI, încrederea ca pe un împrumut. Ce lume frumoasă am face, dacă am putea cumpăra inimile cu Poezie; să putem cumpăra sănătatea, iertarea, să putem răscumpăra iubirea doar cu... o Poezie.
Doina Postolachi în Maeștri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "Ambroise" de Doina Postolachi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Credința în noi, rămâne
La noi, în România
credința a învins.
În lupta cu stihia,
victorie am scris.
Ne este scris pe frunte
să fim învingători.
Am mai urcat un munte
spre cerul fără nori.
Avem imunitate,
nimic nu ne dărâmă.
De viață avem parte,
suntem tot împreună.
Oricât de grea e lupta
noi nu dăm înapoi.
Vom câștiga reduta,
vom deveni eroi.
Așa e scris în carte.
Credința în noi rămâne.
Vom duce mai departe
tradiții vechi, străbune.
poezie de Dumitru Delcă (16 mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Aș vrea să mor
Aș vrea să mor...
O, Doamne, ce-aș mai dori să mor,
Să scap din astă lume,
De chinuri și de dor,
Căci dacă aș muri...
Poate ar fi mai bine,
Că nu m-aș chinui
Și n-aș mai ști de nimeni.
Însă judecând...
Un lucru nu mă lasă:
E greu să te desparți
De viață, că-i frumoasă!
Și-apoi, ceva mai este...
Dac-ai murit - tu știi
Că niciodată-n lume
Nu ai să mai învii.
Mai bine ai trăi
O viață de povești,
Căci pentru a muri
Tot timpul dovedești...
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai Eminescu
Eminescu, a fost bogat,
În urmă, ceva a lăsat.
Nu a stăpânit un Imperiu,
Dar a fost un mare geniu.
Ale sale bogății
Au fost frumoasele poezii.
Opere consacrate,
Ce nu pot fi uitate.
Această avere,
Niciodată nu piere.
Ce scrii, rămâne pe vecie,
Toată lumea o știe.
Vorbele sunt purtate de vânt,
Sau rămân doar în gând.
Ce e scris pe foaie,
Niciodată nu dispare.
Elevii, nu-l uită niciodată,
La bac, mai cade câteodată.
Unora le dă bătăi de cap,
Cand la română, au picat.
Acum 166 de ani, te nășteai.
În această lume rea, pășeai.
Luceafărul poeziei românești,
Pe veci o să strălucești.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (14 ianuarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un Dumnezeu în treizeci de-universuri
Când simt că zilele trec prea grăbite
Și-mi amintesc că-ți sunt dator cu-o moarte,
Îți cer răgaz, dar nu pentru iubite,
Ci pentru-a săvârși o nouă carte.
Și tot scriind vreo treizeci de volume,
Am mai trăit în plus încă o viață
Și am ajuns mai cunoscut în lume
prin versul meu ce m-a schimbat la față.
Mă bucur, deh, ce aș putea obține
Mai mult de-atât, în schimbul unor versuri?
Oare-aș putea să fiu și eu, ca tine,
Un Dumnezeu, în treizeci de-universuri?
N-aș vrea ca tot ce-am scris să nu mai fie;
De ce n-ar fi nemuritor cuvântul
Atunci când el devine poezie?
De ce îl faci totuna cu pământul?
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat (2017)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Pe pământ, lucrurile nu sunt statornice, lumea când îl înalță pe om, când îl umilește, și asta se întâmplă pentru că omul este nestatornic. Nestatornice sunt lucrările lui, gândurile lui, nestatornice sunt cele ce se petrec în viața lui în această lume. Minunată este smerenia Hristosului nostru. Întreaga viață a Domnului nostru nu este altceva decât un exemplu de smerenie, ca să ne ajute să ne smerim cugetele noastre, căci mereu vrem să avem mai mult și să satisfacem egoismul nostru întunecat.
Părintele Efrem Athonitul în Despre credință și mântuire (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semne
Dacă ești om cu renume
Poți vorbi frumos pesemne,
Dar să știi că-n astă lume
E nevoie și de semne.
Când vrei să oprești taxiul
Nu stai țeapăn ca un lemn
Ci din cap îți scoți chipiul
Și îi faci cu el un semn.
Vorba nu e necesară
În momentele solemne,
Dirijorul spre fanfară
Face numai niște semne.
Pe șoseaua de centură
Dac-o doamnă îți zâmbește
Și-ți dorești o aventură
Îi faci semne ștrengărește.
Dacă-n viață se întâmplă
Că vreunul te-a jignit
Îți duci degetul la tâmplă
Și-i faci semn că e smintit.
Dar la scris se schimbă treaba
Poți să faci semne o mie,
Te vei agita degeaba
Fiindcă nimeni n-o să știe.
poezie de Octavian Cocoș (11 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Har aveam, slavă domnului, destul, să dau și la alții. Așa că mi-a fost foarte ușor să scriu câteva volume de poezii, sper, destul de reușite, într-un perimetru dezafectat de ceea ce numim onirism, prețiozitate și alte lucruri posibile a invada poezia la un moment dat.
Dumitru Badea în Șalupa, Poetul (1985)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!