Credinţa în noi, rămâne

La noi, în România
credinţa a învins.
În lupta cu stihia,
victorie am scris.

Ne este scris pe frunte
să fim învingători.
Am mai urcat un munte
spre cerul fără nori.

Avem imunitate,
nimic nu ne dărâmă.
De viaţă avem parte,
suntem tot împreună.

Oricât de grea e lupta
noi nu dăm înapoi.
Vom câştiga reduta,
vom deveni eroi.

Aşa e scris în carte.
Credinţa în noi rămâne.
Vom duce mai departe
tradiţii vechi, străbune.

poezie de Dumitru Delcă (16 mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

CREDINŢA - coloana infinitului pentru ortodoxia românilor

DA. Credinţa este coloana infinitului pentru ortodoxia românilor.
Nici vântul, nici ploile, nici măcar corona virusul sau orice altă maladie, nu poate stinge setea de credinţă a neamului românesc. Cu atât mai puţin voi, cei care puneţi tot felul de restricţii ca să confiscaţi dreptul la închinare în faţa moaştelor. Aşa aţi procedat cu credincioşii de Sfânta Parascheva la Iaşi, aşa aţi procedat şi la Bucureşti de Sfântul Dimitrie.
Credinţa în Dumnezeu nu ne-o puteţi lua. O moştenim de la străbunii noştri Dacii care credeau în veşnicia sufletului. Noi, românii credem în Creatorul nostru şi în veşnicia naţiei române.
Pentru noi credinţa e sfântă, este hrană sufletească. Credinţa ne ajută să supravieţuim pe aceste meleaguri, supranumite şi Grădina Maici Domnului.
Lăsaţi-ne să înălţăm rugăciuni în faţa sfintelor moaşte pentru mântuirea neamului nostru şi al întregii lumi. Lăsaţi-ne să îngenunchem la Poarta Păcii Pământene pentru liniştea şi securitatea tuturor credincioşilor.
Voi,
"În zadar vă zbateţi şi asudă
fruntea voastră galbenă ca ceara.
În zadar vă este orice trudă..."
Nu ne puteţi fura comoara.
Ne este scris pe frunte
să fim în viaţă credincioşi.
Neclintiţi ca stânca-n munte munte,
suntem stejari înalţi, vânjoşi.
Precum e scris în Sânta Carte,
CREDINŢA în noi rămâne.
Cu drag vom duce mai departe
tradiţii vechi, străbune.

poezie de Dumitru Delcă (27 octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

"E scris pe tricolor unire"

"E scris pe tricolor unire "
La cea mai mare înălţime.
O fată curajoasă l-a purtat,
Un român, patriot adevărat.

Din nou, tricolorul românesc
E ridicat la înălţime,
Iar patriotismul strămoşesc,
În sufletul nostru revine.

"Pe tricolor e scris unire"
Când toţi românii îl purtăm,
În lunga noastră devenire
Şi-n faţa lui ne înclinăm.

În lupta noastră cu duşmanul
A fluturat pe front, în luptă.
Cu el am învins iataganul
Şi ţara nu ne-a fost răpită.

Drapel încărcat de glorie
Ca şi ostaşii ce-au căzut.
Împreună-au scris istorie
Şi vremuri grele am trecut.

În genunchi, la steagul ţării,
Români, să depunem jurământ,
Că tot mai sus, în largul zării,
Vom ridica drapelul sfânt.

poezie de Dumitru Delcă (2 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un an

Te iubesc si sunt cu tine,
Chiar daca inca-s prins aici,
Eu voi lupta sa-ti fie bine,
Iti voi fi sprijin... n-ai sa pici!

Stim, o viata impreuna
E un vis frumos si doare,
Dupa ce am scris poveste,
Unii spun: "dragostea moare".

N-o sa moara niciodata,
"Noi doi avem acelasi vis",
Cu piesa noastra preferata,
"O poveste de dragoste-am scris".

Intre noi distanta este,
Viata nu vine cu un plan,
Dar pentru cei ce-au scris poveste,
Ce o sa-nsemne si un an?

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemărginire

Pe lanul tău, prea plin de iarnă rece,
Păşesc atâtea păsări cu păreri.
Nimic din ce a fost nu se petrece,
Nimic nu are semn de primăveri.

Din glasul tău, prea plin de-ngăduinţă,
Rămâne tonul multelor ninsori
Nimic din primăvară nu-i căinţă,
Nimic nu am din ultimii tăi nori.

Pe cerul tău, prea gol de-nvăluire,
Miracolul albastru nu-i apus
Avem un zbor înalt scris în menire
Şi o ninsoare albă avem de spus.

poezie de Mihaela Gudană (12 februarie 2018)
Adăugat de mihaela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu eşti învins!

Nu eşti învins cât timp credinţa
nu ţi-ai schimbat şi nu ţi-ai stins:
– credinţa iarăşi te ridică,
poţi fi căzut, dar nu învins!
Nu eşti înfrânt cât timp nădejdea
şi ţelul ei îţi este sfânt:
– nădejdea iarăşi te-ntăreşte,
poţi fi trântit, dar nu înfrânt!

Nu eşti zdrobit cât ai iubirea
curată şi de neclintit:
– iubirea iarăşi te înalţă,
poţi fi călcat, dar nu zdrobit!

Nu eşti departe până duhul
şi rugăciunea nu ţi-s reci:

– prin ele eşti mereu aproape,
dar fără ele, dus pe veci!

Nu rătăceşti cât timp ţii gândul
şi inima la ce-ai primit:
– când inima ţi-e-n altă parte,
chiar stând cu-ai tăi, eşti rătăcit!

Nu mori când inima-ncetează
– ci când de Cer ai ochii rupţi,
când nu mai arzi şi nu mai sângeri,
când nu mai plângi şi nu mai lupţi!

Biruitori, eroi şi vrednici
sunt numai cei ce neclintit
duc legământul pân' la jertfă
şi lupta până la sfârşit!

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstrează credinţa

Cel mai frumos suflet
este acela în care
sălăşluieşte credinţa în Dumnezeu.
Păstrează în sufletul tău
credinţa în Dumnezeu.
Şi, sigur vei avea parte
de mai multe nestemate.
Rubine, mărgăritare
ţi se vor aşterne-n cale.
În drumul tău spre izbăvire,
în lumea cu nemurire.
Dacă le pui salbă la gât
sufletu-ţi va fi curat.
Ba chiar mai mult decât atât,
un loc în rai vei fi aflat.

poezie de Dumitru Delcă (2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

AVEM O SUMĂ DE EROI ÎN CIMITIRE-Rubiat
Avem o sumă de eroi în cimitire,
Păcat e că rămân o vagă amintire,
Uitaţi că viaţa ş-au jerfit-o pentru ţară
Prin lupta lor trecută-n sfânta nemurire.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem timp

Avem timp pentru toate. Să dormim,
să alergăm în dreapta şi în stânga,
să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii
şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru puţină tandreţe.
Când să facem şi asta murim.

poezie celebră de Octavian Paler din Scrisori imaginare
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred în scris

Cred în scris – în nimic altceva; numai în scris.
Un om poate trăi ca un vierme, dar scrie ca un zeu.

A fost o vreme când secretul era cunoscut, dar a fost uitat;
lumea este alcătuită din fragmente dezintegrate,
un haos incoerent şi întunecat, susţinut doar de scris.

poezie de Imre Kertész, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O fată cu tricolor

Am scris despre copaci,
Copacii s-au uscat.
Am scris despre frunze
Şi frunzele-au căzut.
Am scris despre oameni,
Oamenii s-au înălţat,
Şi printre ei iubito
Pe tine te-am văzut.
Erai aşa frumoasă!
Erai deasupra lor.
Purtai văl de mătasă
Şi steagul tricolor.

poezie de Dumitru Delcă (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin fereastra timpului

Prin fereastra timpului, astăzi când privim,

aura Olimpului încă n-o zărim.

Pentru noi, Olimpul rămâne cum a fost

dacă lăsăm timpul să curgă fără rost.

Dacă muntele Golgota nu-l escaladăm,

rămânem tot în grota în care ne aflăm.

Dacă vom pune steagul pe vârful Everest

putem stăpâni largul universului ceresc.

În lupta cu timpul dacă am învins,

vom admira Olimpul şi aură am scris.

Cu aura Olimpului mai liberi vom zbura,

prin fereastra timpului, mereu vom cerceta (mai multe vom afla)

Din epoca de piatră mult timp noi am parcurs

şi ne-am găsit o vatră în grădina lui Isus.

poezie de Dumitru Delcă (5 octombrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mortua est

scrie-m-aş şi nu am cui,
c-am pe suflet un cucui,
am scris dorului de jale
şi iubirii de-nchinare,
am scris morţii despre viaţă
şi seninului de ceaţă,
vinului i-am scris de apă
şi buruienilor de sapă,
pietrei seci de încolţire,
pustnicilor de nuntire,
gloriei de umilinţă,
călăilor de căinţă,
mărilor despre deşerturi,
liniştii i-am scris de certuri,
păsării i-am scris de-not;
dar de-acuma nu mai pot.

nu mai sunt eretică,
arta mea mimetică,
azi se pleacă vouă
cititori de rouă,
ce-oglindiţi un pic
cerul meu pitic,
sorbindu-i lumina,
secându-i retina,
făcându-i cuvântul
una cu pământul.

scrie-m-aş şi nu am cui,
că-s din ţara nimănui,
unde plânsul nu se-aude
şi cărările sunt ude,
sângele poetului
e hrana pământului,
cerul nu-l mai vede,
omul nu-l mai crede,
pe crucea de carte
se petrece-n moarte.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus e cerul, jos pământul

Sus e cerul, jos pământul,
din cer ne priveşte Sfântul.
Dumnezeu ne ocroteşte,
iar pământul ne hrăneşte.
Cerul ne este lumina,
pământul ne e grădina.
Cerul, sufletul ne-adapă,
pământul de boli ne scapă.
Din cer am primit fiinţa,
tot din cer avem credinţa.
Noi ştim de unde venim,
ştim şi unde vieţuim.
Bun e cerul, bun pământul,
bine-i că rostim cuvântul.
Totuşi,
ceva rămâne un mister.
De ce urcăm scara la cer?
Ne cheamă oare, începutul?
De-aceea revenim la Sfântul?
La astfel de întrebare
răspunsul îl poate da,
doar timpul în derulare
şi-n eternitatea sa.
Şi cerul, dar şi pământul
sunt părţi ale vieţii noastre.
Când ne vine la toţi rândul
călătorim printre astre.

poezie de Dumitru Delcă (18 iulie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost eroi şi vom fi încă

Dacă peste ţara sfântă,
Norii-întunecă pământul,
Ne ridicăm ca o stâncă.
Ăsta ne e jurământul.

Am fost eroi şi vom fi încă.
Iar viţa noastră e română.
Suntem mai tari decât o stâncă.
Vântoasele nu ne dărâmă.

Ne mândrim cu naţia română.
Cu-acest popor de neclintit.
Vom apăra ţara străbună
Şi toate câte-am moştenit.

Vrem pace cu popoarele.
Le acordăm prietenie.
Dar apărăm hotarele
Când ne vorbesc cu duşmănie.

Chiar dacă murim în luptă
Pentru ţara noastră sfântă,
Suntem clădiţi din tare stâncă,
Am fost eroi şi suntem încă.

Am fost eroi, şi suntem încă
Ostaşi în armata română.
Noi de la viaţă-avem poruncă
Să apărăm glia străbună.

Să apărăm limba şi neamul,
Să ţinem mai sus tricolorul,
Să apărăm pâinea şi ramul,
Stăpân să fie doar poporul.

Ţarina-n care străbunii
Au semănat oase şi grâu,
E ţara-n care românii
Se-adapă din acelaşi râu.

Coaptă-n vatră românescă,
Aici pâinea e mai bună.
Setea să ne-o potolească
Dunărea noastră bătrână.

Dumnezeu ne-a dat grădina,
Noi trebuie s-o apărăm.
România e lumina
Ce cu credinţă o urmăm.

Am fost eroi şi vom fi încă.
Ne vom lupta să dăinuim.
Noi suntem rupţi din tare stâncă.
Noi niciodată nu pierim.

poezie de Dumitru Delcă (30 iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne rugăm

Să ne rugăm cerului să dea ploaie.
Ploaia ne aduce
mai mult grâu,
mai mult ulei,
mai mult vin.
Dacă avem aceste trei lucruri,
avem treimea dumnezeiască.
Avem pâine,
avem ulei,
avem vin.
Adică avem anafură,
avem mir,
avem împărtăşanie.
Avem sufletul curat.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri negre

Când privesc în urmă
La toate câte am trăit,
Gânduri negre-mi scurmă
Chipul meu îmbătrânit.

Acum e toamnă-n viaţa mea,
Dar în curând va ninge.
Voi adormi în iarnă grea,
Şi cerul mă va plânge.

Îmi este scris de Dumnezeu,
Atunci când mă voi duce,
Să nu am la capul meu
Decât o sfântă cruce.

Prin ea voi dăinui mai mult
În mintea semenilor mei.
Copiii ce i-am crescut
Mă vor jeli în anii grei.

Acum mă aflu la zenit,
Dar în curând am să cobor,
Şi-n drumul meu spre asfinţit,
Încet, încet, mă sting şi mor.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2009)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelili, frumoasili

Mai demult iubeam constelaţiile,
azi mi-e perfect perpendicular.
Azi văd scrotul cerului de vară, moale peste Aleea Circului
azi văd ziua de azi ca o maşină de scris electronică
tipărindu-ne cu aldine.
azi dragostea e departe.
Stau în camera asta cu fereastra dând înspre blocuri
şi spre muncitoare păroase.
Bat la maşină fără speranţă că va ieşi ceva, şi asta mă şi ţine în viaţă:
speranţa mea disperată că s-a sfârşit totul, totul.
Nu mai vreau să am nici o femeie.
Nu mai vreau să scriu nici o carte.
Azi bat la maşina mea de scris un poem idiot.

A fost aşa: mi s-au dat nelinişti, constelaţii, un soi de nebunie,
un fel de putere de a mă concentra când scriam,
un soi de zâmbet amar şi asimetric,
sfârcuri micuţe pe un piept fără păr.
Mi s-a luat apoi credinţa în mine
şi-am rămas ca o cheie de ială
într-o lume în care uşile
n-au fost pân-acum inventate.

Odată iubeam stelili, o, da...
şi lunicica atârnând peste Bucur Obor...

poezie de Mircea Cărtărescu (2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai îndurat, ţi-ai scris povestea

Mamă, tristeţea ţi-a încrustat pe frunte brazde adânci.
Când ai căzut te-ai ridicat. O faci acum ca şi atunci.
Mâinile tale crăpate de-atâta trudă ce-ai avut,
Trebăluiesc pe mai departe, că tu încă n-ai căzut.
Din ochii blânzi ce-au plâns cândva
şi astăzi mai curg lacrimi.
Sunt amintiri din viaţa ta,
eşti tristă, nu te clatini.
Din ochii care-au plâns odată,
astăzi, picături de rouă
brăzdează faţa ta curată.
Cu necazuri nu mai plouă.
Pe fruntea ta şi-au pus pecetea
mulţi ani de griji şi de nevoi.
Ai îndurat, ţi-ai scris povestea,
n-ai dat o clipă înapoi.
În timpul ce cu greu s-a scurs,
testul vieţii tu ai dat.
Sfârşitul drumului parcurs,
sufletul ţi-a luminat.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puşcă şi cureauă lată

Puşcă şi cureauă lată,
Ce ţară aveam odată!
Cu de toate-ndestulată.
Nu cerşeam din poartă-n poartă.

Puşcă şi cureauă mică,
Azi nu mai avem nimică.
Viaţa grea ne-a sărăcit,
Plecăm afară la cerşit.

Puşcă şi cureauă lată,
Ţara noastră-a fost bogată.
Puşcă şi cureauă mică
Acum să vorbeşti, ţi-e frică.

Chiar dacă avem curea şi puşcă
Din români moartea rău muşcă.
Puşcă şi cureauă lată,
Iar cerşim din poartă-n poartă.

Puşcă şi cureauă lată,
Poezia mea se gată,
Dar n-am terminat de scris.
Mai trăiesc. Eu nu m-am stins.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ţi-e scris ţi-e pus în frunte

Ştiind c-amorul e riscant
S-a tot ferit să guste hapul
Până-a-ntâlnit un tip tranşant
Şi-a doua zi-şi pierduse capul.

epigramă de Florin Rotaru (2009)
Adăugat de Florin Rotaru
Comentează! | Votează! | Copiază!