Nici nu ştiu dacă mai mă ţii minte, iubito

nici nu ştiu dacă mai mă ţii minte, iubito
intram prin fereastra ta onirică cu aripi în spate
camera ta agoniza în smirnă şi miros de muşcate
şi flori mov de levănţică şi păcate
înfloriseră în aşternuturi de satin
eu rămâneam până ce miezurile de lumină
se îmbrăţişau între ele, şi plecau pe înserate
şi părul, ah părul era arhitectură de lumină
şi gura metaforă desăvârşită
sărind din vers spe ziua întomnată
dormeai pe cărţi iar neantul sub ele se răsfăţa
numărând ceasurile tu,
eu alungând revărsatul zorilor de vată
cu bătăile tari din inima ta.
şi fluturi începeau să ne roiască pe spate
prin pielea visului iluzorie
spulberându-şi zmalţul catifelat deodată
în fereastre doar răsura de trandafiri
memora morţile noastre repetate.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă întinsesem lângă sufletul tău frumos

Mă întinsesem lângă sufletul tău frumos
Ca lângă o răsură de trandafiri sângerii
Mi-era tare bine prins între ţepii săi vii
Doar tâmplele fulgerate, iubito
Sufereau de la înţepăturile
Spinilor din meridianele curbate
Şi mi-amintesc că îţi veneram ochii
Cei mai frumoşi ochi de regină
Ce răspândeau lumini adevărate
Două mari fereşti-ogive dantelate-
Umbriţi doar de tristeţea amurgurilor sfinte
Sângerate de volta pescăruşilor
Ce cutreierau nestingheriţi prin cuvinte.
Mă întinsesem lângă vocea ta, iubito
Din graiuri nepământeşti auzeam
Frânturi de vorbe şi muzici melodioase
Modulate în linii unduioase
Mă întinsesem în spaţiul ideilor tale
Şi te iubeam fiindcă aveai fluturi
Înfipţi în ace de lumină şi din ochi
Curgeau miraculoase
Fântâni de lumină.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiune pentru veşnicie

Ţi-am prins pe trup, aripi de frunze
Şi înger nepăcătuind,
În rochie de vis şi toamnă,
Spre cer, iubito, te trimit!
În castitateta ta, fecioară,
Eu mi-am înfipt însingurarea...
Ştiu c-o să plâng, ştiu c-o să doară,
C-o să te soarbă depărtarea...
Oh, ştiu că-n zări nemărginite
Surâsul tău o se piardă,
Dar te voi regăsi, iubito,
Cândva, în lumea cealălaltă.
Pe carnea ta de puf de stele,
Eu îţi voi pune trandafiri
Şi am să trec sfios prin lumea
De chiparoase şi de crini.
În ochii tăi poveşti de vise
Voi oglindi, ca-ntr-un palat,
Dar tu, mireasa vieţii mele,
Tu o să ai de aşteptat!
În părul tău atâta noapte,
Îmbătrânind, s-o aşeza
Şi chiar dacă voi fi departe,
Acolo, sus, vei fi a mea.
Cunună albă de lumină
-N mătăsuri chipu-ţi va lega
Aşteaptă-mă, căci vin, regină!
Şi dragostea va triumfa!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă lumea ne zâmbeşte, iubito

dacă lumea ne zâmbeşte, iubito,
ar putea să ne semene, vezi bine,
hainele noastre se atrag magnetic
Dumnezeu îmi vorbeşte prin tine
umblăm cu mari găuri în noi, iubito,
să ne săvărşim în două jumătăţi depline
mica stea purpurie ne însoţeşte-e dragostea
tu eşti o parte din mine, din carnea mea.
mătasea îţi strânge coapsele tari, iubito,
şi satenul purpuriu sânii grei de floare
te simt ca pe o gâză în plasa mea
mă uit la tine, despodobindu-te de feciorie,
de vraja şi frumuseţea-ţi trecătoare.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul tot plânge după noi

lumina s-a şerpuit să iasă
prin gura peşterii, iubito
spre o nouă agonie
trimite câteva furci curcubeului
cântă prin vertebrele arborilor
scutură de candori şi vise
trupul meu de smirnă şi tâmâie
se trezeşte dimineaţa lângă mine
pe cartea ta de versuri, iubito
scrise de mine cu praf din stele
se prăvălesc tăcute pe podea
îmbrăţişate, sonetele mele
dimineaţa- languroasă femeie-
aruncă spre mine catifelaţii nuri
cad secerat în prejma senzualei ei guri
este tragic de frumoasă
ca tine iubito şi la fel dumnezeie
păstrează ascuns soarele
în rochia-i pictată de curcubee
se dezbracă de ea printre ploi
prin ţipetele sângelui îţi ia locul
doar timpul spânzurat, iubito
tot plânge după noi.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fereastra udă de lumină

Fereastra ta e udă de lumină,
O şterg cu inima până devine vis,
Ochii mei sunt arc de curcubeu,
Tu eşti săgeata care m-a cuprins.

Cad în genunchi la dulcele izvor
Sub orizont şi gânduri răvăşite,
Împărţim focos plăcerile în doi,
Îmbrăţişări, săruturi nesfârşite.

Cerurile de vrajă îngerii aduc
S-acopere cu aripi razele de stea,
Să nu vadă nimeni cum dispar
Dis de dimineaţă prin lumina ta!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revărsatul zorilor

Privesc nemărginita zare,
unde cerul...
se contopeşte cu infinitul
liniştea mă strigă
împletind gânduri cu şoaptele vântului
sub lumina ochilor adânci
mă îmbată răcoarea nopţii
mii de fluturi multicolori
poposesc pe patul de flori
cufundat în visare
respir parfumul îmbătător
ce îmbracă timpul
în veşminte argintii
uneori, simt ape vii din adâncuri
şi iubiri ascunse în suflete de ghiaţă
rămân cuvintele dintr-un vers
ce închid pleoapele grele
căutând fericirea
în revărsatul zorilor.

poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arheologia sentimentului

nu-ţi simt sângele tânăr
de bărbat în floare
alergând prin propria-mi copilărie
trecând prin anotimpurile timidităţii
ca un înger pe chindie,
nu-ţi simt inima mângâind candoarea,
doar labe flămânde de lup
şi amintirea unei copile cu păr saturnian
cu umbra liliachie lipită de trup,
nu-ţi simt plânsul din timpul- dor
învolburat ca albia unui izvor,
doar copita şi mugetul de cerb în rut
şi ploaia albind sufletul tău
şi inima ta chemând un alt ecou
prin ploi mărunte lovea lumina prin vitralii
şi nici primul poem nu l-ai scris pentru mine
cu degete de îndemânatic scrib
locuiai in mijlocul durerii mele
doar buzele arse de dor
povestea sărutului şi-o strig
şi coapsele-nflorite în primăveri
şi odiseea sânilor-un film vualat mut-
şi părul ca o metaforă vie crescând
doar trupul cu toate-armele în pârg
îţi colora privirea flămândă şi viaţa de cuc
copila timidă se tot privea femeie
în faţa oglinzii-dumnezee
îşi despletea în valuri părul, cădea rochia-şuie
se tot gândea la tine în nopţi cu lună mlădioasă
când dorul îi tot zidea câte o coastă
şi nopţile foşneau ca o mireasmă
prin sânii ei pulsa şi primăvara-n muguri
la tine valsa doar vara, incandescente ţeste
povestea noastră azi n- o mai poţi scrie
loveşte ploaia rece prin ferestre.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descânt

iubito, în zori
îţi voi zidi o casă din petale de vis
mâinile noastre, duioase atingeri făr de margini precise
să îţi pui în păr un strop de dor
să te îmbraci apoi în flori albe de cais
voi întreba doi nuferi dacă ar dori să îţi stea in obrăjori
te-as inveli în clipe nesfărşite
ţi-aş împleti iubito părul cu lacrimi de iubire
numărând în astă seară paşii pănă la limita dorului
doar pentru tine
femeie, înger şi durere

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă sângelui

deschid un şir de uşi, iubite
singurătăţii sângelui meu,
care tresaltă în adoraţie
călătorind prin celălalt sânge
e muzica unui vis de tânără fată,
călătoria unui vis început demult
în care sângele meu aleargă, aleargă
până în abis ca un leopard flămând,
fără să-şi piardă mireasma vreodată
de roşu rubiniu sau de agată
el trece pragul, tresaltă
şi se varsă în oceanul infinit de simţuri.
înfloresc pe muzici muşcate rotate
într-un trup curat de fată
dimineţile îşi cresc pruncii
în ferestre printre azalee parfumate
chipurilor noastre le-a înflorit
lumina despletită
la urechi, în loc de cercei,
în loc de aripi, pe spate
în grădina lui Adam
pruncii mănâncă merele toate.
Îmi place · Comentează ·
Distribuie

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caustic...

... Doar chipul tău prelung, iubito,
Lasă-l aşa cum este, răzimat
Între bătăile din pieptul meu
Sau între coapse şi ficat...
Şi lasăţi mâinile firave
Să-mi împresoare trupul devotat
Doar ţie... şi doar ţie-ţi dau iubito,
Sau poţi să creşti în braţe-un aluat...
Aşterneţi trupul fin pe spate
Sau chiar în faţă peste-al meu destin,
Branşaţi la voluptăţi iubito
Să bem din sfântul graal un vin,
Că-n marea mea grosolănie nu stiu,
Ce altceva-ar putea fi mai divin!

poezie de Vasile Zamolxeanu (20 iunie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind pentru tine

Te colind, iubito, peste toate continentele
Peste toate anotimpurile mele
Peste tot, pe unde sunt suflete singure,
Pe unde sunt târguri sau răspântii, neexplorate
Mă aleargă umbre plăpânde, rupte din noapte
Am picioarele sângerate, iubito de focuri din stele.

Doar lava zării-nfricoşătoare
Mă mai doare sau mi se pare
Şi mă umple toată ziua de splendoare
Eu îţi port gând de bine, iubito,
Sculptat în cuvânt nescris,
Cuvânt – zămislitor de noi lumi,
Cuvânt – scos din graţia divină.
Voi să-ţi încrustez luceferi pe braţe
Ca pe nişte miezuri de lumină.

Sunt însetat de verb, iubito,
Şi de muzici astrale
Visez la nunţi magice
Cu orgi celeste şi abisale
Sunt flămând de tine
Ştii bine, că îmi vine
Să urc crestele cerurilor toate
Şi munţii lunii, pe înserate
Pe copite să-mi iau tină, divină
Din brâuri de lumină.
Eu, bivolul tău alb, dumnezeiesc.
Tu să mi te laşi, trândavă, pe coarne mută.
Şi să-mi fii altarul meu de carne, sfântă.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negru ca noaptea şi tăcută ca un ecou...

pe patul meu de flori, în lumină, Dumnezeu
l-am văzut cum îmi iubea sufletul
atomi de viaţă pluteau ca nisipul
într-un mănunchi de lumină lină
o lacrimă s-a format scufundându-se
în adâncul inimii, o îndoială albastră...
gânduri fără imagini, pierdute în ruină
am văzut, iubite, tulburându-se amurgul
şi ultima suflare a stelelor fără de vină...

apă sărată mi se scurgea printre degete
părul meu saturnian se prelingea în întuneric
asemenea unei meduze ude de la lacrima de stea
nimeni nu oprea timpul care se prelingea
nici măcar rana sau măcar umbra mea
camera se rotea în jurul unor muşte
Dumnezeu era din nou singur şi plângea
colora cu pigmenţi din carne şi sânge de zeu
eu muream în timpul unei hierofanii...
----------------------------------------------
negru ca noaptea şi tăcută ca un ecou...

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

iubito,
în zori îţi voi zidi o casă din petale de vis
mâinile noastre
atingeri fără de margini precise
în sân îţi pun un strop de dor
te îmbrac apoi în flori albe de cais
voi întreba doi nuferi dacă ar dori să îţi stea in obrăjori
te-as inveli în clipe nesfărşite
ţi-aş împleti părul cu lacrimi de iubire
numărând paşii pănă la limita dorului
doar pentru tine
femeie, înger şi durere

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua mea

De ziua mea citesc o poezie
În timp ce fulgii reci mai cad din cer,
Izvoare de-ntrebări bufnesc în minte
Dându-mi crez şi forţă şi mister.

Sublimă oglindire mi-e viaţa –
Grădini de flori sub curcubeu curbat,
Prin ochi îmi trec nemăsurate clipe
La care aripi pun în zbor şi-n salt.

M-aşteaptă zăngănitul de forme regulate:
Triunghiuri şi pătrate şi cercuri mai ales,
Şi sfere de lumină la care îngeri cântă
Povara limbii mele scrisă vers cu vers.

Am foc în nebunia femeilor iubite
Sub streaşină de raze şi de flori,
La ele-n sentimente îmi topesc trecutul
Şi din amintire îmi fac sărbători.

De ziua mea torn în pocale mirtul
Şi îl servesc la masa-nmiresmată
A vieţii, aşteptând ca să-mi răsară
Din nou în inimă o stea îngemănată!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi înlăcrimaţi

Un sărut pe pleoape
Un fâlfâit în noapte
Aripi de fluturi...
Şoapte.
Negură senină
Noapte cu lumină.
Cuvinte deşarte
Gesturile noastre.
Brumă a iubirii
Dantelă brodată.
Iubire nerostită
Mare-nvolburată.
Un gând ascuns
Paznic de hotare.
Pluteşte visând
Spre gândurile tale.
Un hoţ de stele
Doar aripile mele.
Palme trudite
Pe corpul tău femeie.
Cuvinte brăzdate-n poeme
Tăcerea unui gând
Omidă pe o creangă
Învelită-n amurg.
Aripi visate
Strivite de nori
Simţiri ce plutesc
Pe aripi de dor.
Săruturi pe buze
Doar aripile mele.
Fluturi de lumină
Mă trezesc in zori!
Polen de şoapte
Săruturi pe pleoape.
Eu?
Fără tine...
Lacrimă pe flori!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din suflet

Despre ce să scriu azi?..
Numai despre flori
Despre florile cu părul blond
Despre florile cu părul negru
Sau despre cele cu părul castaniu
Sau roşcat
Să scriu despre florile cu pistrui
N-am să le uit pe cele cu părul alb
Chiar dacă îşi ascund culoarea sub alte culori

Să scriu despre ochii lor
Albaştri, verzi, căprii
Ruginii ca toamna
Albaştri ca cerul, sau poate ca marea
Verzi ca primăvara
Sau poate.. nu ştiu...
Mă înnebuneşte culoarea ochilor de flori

Să scriu despre primăvara asta
Despre ziua asta...
Despre ziua florilor
Care acum poate îşi servesc cafeaua
Să scriu despre florile care poate au uitat
Că azi au înflorit altfel
Că azi parfumul lor e de nouă ori
Mai primăvăratec, mai ameţitor

Să scriu despre florile rătăcite
Care nu au glastra şi nici grădina lor

Şi ce aş putea scrie?
Nu vreau să le ud cu lacrimi
Vreau să le ud doar cu rouă
Din raze calde
De soare, de lună, de stele senine
Raze de speranţe încolăcite pe structura lor

Şi iată că am scris
Din suflet şi din inima mea bolnavă de dragostea lor

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tattoo

Te aştept în jurul apei moi ca mătasea
voi fi acolo, dincolo de tăcere
cu mâna înfiptă în ruină
tot aşa îmi ţii golul acela plin de lumină
va fi ca o rostire cuminte, îmi spui
nesocotind vertebra înfierată
şi părul tău răvăşit de prea multă vară
frica din mine odată ocară
fărâmă din spicele albului grâu
obrazul meu stă rezemat pe o piatră de râu
că suntem vii, ne ascundem
pe după rândul din spate
cu aşa mângâiere curge veninul tău
atât de necruţătoare ţi-e pielea
mâine parfumată-n alt tatuaj
astăzi pe coapsă, îngrozitor de sus
te doare la atingerea sărutului meu?
aşa, ca o rană, până spre sevă
gălbuie şi harnică evă
să ocoleşti iarba muritoare de dor
de trufie, nerăbdare, blândul tău nor
plouă cu sânge precum hotarul călcat
în picioarele goale
în toate strigătele ei până să se răscoale
privindu-te-n ochii liliachii
trepte ce se clatină până la cer
prin fiinţele noastre mergând de-a buşilea
cu genunchii goi pe pilitură de frunze uscate.

poezie de Octavian Anuţa
Adăugat de Octavian Anuţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa zorilor

Iubesc că aşa sunt eu
Până când viaţa-mi îngheaţă,
Şi te iubesc căci tu mereu,
Imi faci frumoasă dimineaţă.
Cu miros de dragoste,
Cu dor de zbor spre lumină,
Ziua de azi a-nceput
Cu o dragoste divină.
O picătură de senin
O alta cu miros de crin,
Să sorbi aroma florilor
Din dimineaţa zorilor.
Uite, în cafea ţi-am pus,
Picături de apă vie
Şi cu raze-am luminat
Drumul tău spre fericire.

poezie de Eugenia Calancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii albaştri ai ploii

car dragostea cu sacoşa prin ploaie
mi-e dragă ploaia şi cuvintele ei sărate
într-o zi, am vrut să-i pictez ochii ei albaştrii
dar ploaia era, iubito, prea departe,
nu i-am putut vedea
ochii albaştri ai ploii
iubito, unde sunt ascunşi ochii ploii în noapte?
când îi vei ştii sufletul, îi vei picta, spuneai,
geniul s-a strecurat printre degetele-i mate
iubito, acestea sunt visele mele înaripate
le-am furat de la Dumnezeu, ţi le dau pe toate
l-am văzut dansând odată prin ploaie
ca o lumină uriaşă şi, din ceasul acela,
l-am închis definitiv în inima mea
ploua acvamarin şi eram gol ca o vitrină
era timpul să mor, iubito,
undeva, lângă mine un orb picta
ceea ce numai simţurile lui puteau să vadă
sufletul şi ochii albaştrii ai ploii
doar nebunul cufundat în veşnicia tăcerii
înnebunise de atâta iubire.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua muncii la români

Observ şi îndrăznesc să spun că
Urâm travaliul, din păcate,
Şi mai sărbătoresc prin muncă
Doar lucrătorii pe la spate.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!