Viaţa nu-şi opreşte niciodată cursul experienţelor fireşti din pricina unor idile ieftine menite să păstreze amintirile în epavele trecutului. ŞI oricât ar fi de intensă suferinţa resimţită iniţial e posibil să nu ai prea mult timp pentru a îngriji răni provocate de un suflet hoinar.

Andreea Palasescu (26 ianuarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea nu este rodul hazardului. E suficient să intâlneşti suferinţa doar o singură dată în decursul experienţelor pasagere şi vei simţi nevoia să-ţi pui sufletul la adăpost.

Andreea Palasescu (3 ianuarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rănile trecutului...

Port în spate
două răni
nevinovate
provocate
de cărat...
Separat,
pe omoplaţi
răni, scuzaţi
de-ndrăgostit
şi de cât mult
m-am iubit
ca adult...
provocate de-o femeie
melopee
ce se-agaţă,
te răsfaţă,
te provoacă
-spune ea, cică
în joacă-
până când
îşi pune-n gând
să te răpună...
Şi de-atunci
cea... zână bună
se transformă
nu de formă
ci-n metoda ei letală
în iubita ta
fatală!

poezie de Gheorghe Gurău din Cochetând cu muzele (septembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai frecventă greşeală care îmbracă sufletul în suferinţă se rezumă la faptul că unii oameni ajung să-şi preţuiască mult prea mult amintirile.

Andreea Palasescu (28 august 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străbate întotdeauna calea desenată în harta şoaptelor, tăinuită într-un gând curat. Păşeste uşor ca o atingere delicată a dorului pe tâmplele ninse de apus tardiv. În final, oricât de anevoios ar fi drumul unui suflet hoinar, iubirea rămâne cel mai bun ghid.

Andreea Palasescu (28 octombrie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile constituie eventuale consecinţe atribuite încheierii definitive a unui capitol din sumarul experienţelor noastre. Unele călătorii se sfârşesc firesc, altele însă păstrează şi acum mireasma dorului blând în amurgul regretelor pustii. Uneori inima poartă razboaie, alteori işi aruncă sentimentele în calea infrângerii orgolilor. Dar cu fiecare respiraţie a timpului, te iubeşte mai mult...

Andreea Palasescu (2 aprilie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am strâns în tăcere toate amintirile. Separat şi demn, fără nostalgii sau regrete ca nişte oameni mari. Simţeam că n-au nici o noimă cuvintele fade, fără esenţă validă, menite să păstreze mirajul aparenţelor. Timpul o să curgă lent şi lacom, aruncându-ne în braţe de hazard efemer, fără menanjamente. O să uităm. Nu pentru că e impus în legile nescrise ale existenţei ci pentru că altfel, indubitabil ne-am sufoca de nevoie reciprocă. Trăim într-o lume stranie, însetată de critică şi superficial. Ne vom da sufletele la schimb, nesocotind orice glas de gând. Nu-i ca şi cum într-o aglomeraţie de călători prin hazard, n-am găsi un înlocuitor. Tu şti cel mai bine...

Andreea Palasescu (11 mai 2019)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea este rezultatul convieţuirii armonioase a sufletelor menite să se întâlnească şi să se recunoască în decursul călătoriei săvârşite pe drumurile vieţii. Într-o contopire stranie, în lipsa raţionamentelor devenim loiali şi atenţi la nevoile celor care ghidează paşii viselor noastre spulberând angoasele singurătăţii. Avem nevoie să iubim mult, intens şi echitabil. În lipsa sentimentelor viabile, e posibil ca viaţa să treacă, ducând cu sine frumuseţea anilor efemeri, fără ca măcar să fi trăit cu adevărat.

Andreea Palasescu (27 iulie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miroşi a dimineţi însorite, a iubire intensă şi a libertate. Eşti un suflet frumos, plin de aventuri şi dorinţe. Mi-e dor să te găsesc şi să-mi spună sufletul că ne-am mai întâlnit undeva...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din adâncul privirilor tale păgâne încă răsare soarele. Eşti ispita mea, deliciul gândurilor îndrăzneţe, implementate adânc în rigiditatea conştiinţei tulburătoare. Doar sărutările, menite să mângâie goliciunea trupului, întruchipează un suflet hoinar pe ţărmul viselor mele făurite într-un amurg tardiv. Te respir şi te gust flămândă de dor. Eşti marea mea răcoritoare şi briza dimineţilor toride. Străine, trăiesc în această inimă călătoare, urmându-ţi paşii goi pe nisipul fin. Te aştept de multă vreme, să aştern fărâme de rouă peste gândul tău şi tu, cu strălucirea zâmbetelor firave îmi aduci vara în suflet în fiecare zi.

Andreea Palasescu (17 august 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vindecarea e un proces lung şi anevoios. Survine subtil, în forma unei consecinţe fireşti a eşecurilor dureroase, menite să spulbere graniţele sufletelor firave. După recuperarea speranţelor, aflate în vâltoarea marilor degringolade, înţelegem că motivaţia constituie aliatul suprem pentru definirea marilor schimbări benefice. Aşa încât este irelevantă povara obstacolelor întâlnite în calea ta. Important este să-ţi doreşti să dai forma ideala visului tău!

Andreea Palasescu (7 iunie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţa atribuită acelor sentimente pasagere, justificate doar de apanajul vârstelor fragede denotă acelaşi spirit ludic, pueril şi nepregătit pentru provocările vieţii. E firesc să dapăşeşti acel travaliu de doliu sufletesc, necesar desprinderii definitive şi irevocabile de himerele trecutului. Orice stăruinţă inutilă iţi va aduce statutul de rob in propria viaţă. Singura oportunitate de eliberare, rămâne alegerea consecventă în a păstra lângă tine, doar acei oameni care nu te-ar părăsi niciodată deliberat.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am acceptat tacit fără prea mult elan. De ce poartă oamenii măşti? Îmi vine să râd şi să fiu furioasă pentru că am deja toate răspunsurile. Le simt pe de rost. Doar că nu prea ştiu să le exprim. Nu vreau să plec. Pentru că abia atunci când oamenii pleacă din viaţa noastră irevocabil, înţelegem cât de frumos ne completam cu imperfecţiunile lor...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iert. Decis şi asumat, după lungi şi controversate monologuri interioare. La apus de reminescenţe, cu amintirile în remise îmi golesc buzunarele de trecut. Aşa cuminte, fără izbucniri inutile, fără ocolişuri şi emoţii oarbe. Te iert pentru ce s-a spus într-o doară, fără glas de raţiune, străinilor lacomi. Şi mai cu seamă pentru ce nu s-a spus niciodată. Mă accept în totalitate, omul de astăzi, imperfect şi dornic să înflorească un grăunte de bunătate în colţuri de suflet ostenit. N-am nici un regret. Am mai spus asta printre rânduri mute de expresie, dincolo de tăceri care sorb molcom frăgezimea acestei lumi trecătoare. Într-o zi o să plecăm. Brusc, năucitor fără prea mari isprave, lăsându-ne bogăţiile dobândite cu trudă şi compromis. Viaţa e o călătorie şi recunosc, vreau cu disperare, din toată inima mea săracă de Har să ne fie frumos. De aceea te iert. În fiecare seară, când încă strângem în pumni asfinţitul zilei plăpânde, mă rog pentru tine. De la distanţă, în liniştea gândurilor amestecate caut să te asemăn unui bob de soare blând. Hoinar, găsesc lumina în altă parte.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea păstrează umbra suavă a sufletelor rebele, menite să hoinărească idilic în periplul trăirilor copleşitoare.

Andreea Palasescu (15 septembrie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât de lizibil ar fi scrisul sentimentelor noastre ascunse în simplitatea tăcerii sau în profunzimea privirilor există oameni care nu vor învăţa să ne descopere niciodată.

Andreea Palasescu (5 martie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-aş număra visele pe degete. Le-aş cerne fiorul din ispita clipelor până la margini de apus tardiv. Apoi, în liniştea albastră a ţărmului, cu şoapta uitării agăţată de senin, ţi-aş strânge amintirile în căuşul palmei mici. Nu cumva să-mi picure adâncul nopţii, muguri de întuneric peste sufletul pribeag. Dorul să-mi fie şubred, cu genele lungi, grele, cernite de orgolii şi rătăciri. Inima plină de tine, întreg, neatins, sub umbra delicată a razelor cuminţi de lună. Când se opreşte timpul să te stingi, să-mi înveleşti trupul gol cu tăcerea trecutului; cu tine prezent în luminile fade şi poate într-un colt stingher de surâs. Până s-or domoli siluetele mute şi vântul schimbării şi-ar înteţi rafalele de bine. Vom învăţa să privim lumea în culori deschise, doar avându-ne reciproc, sincer, dincolo de compromis, absenţă şi ignoranţă. Până vor muri în noi păcatele şi amarul vremurilor trecătoare de la prea mult frumos. De la prea mult iubit, până la început de poveste fără sfârşit.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu distanţa îndepărtează sufletele împovărate, ci gustul amar al dezamăgirilor dureroase, menite doar să umple spaţiile infinite ale timpului nestatornic!

citat din Andreea Palasescu
Adăugat de AndreeaPalasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E important să-ţi doreşti. Cu toată puterea pe care iubirea o aşează în adâncuri de suflet. Să mergi mai departe cu nădejdea că Dumnezeu are aşteptări de la tine, prin simpla întâlnire cu o încercare, măsurată în gânduri mici. Oamenii poartă cruci. Unele grele menite sa îngenuncheze păcatele şi să le înalte sufletul până la Cer.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În goana după jumătăţi pierdute şi vise irealizabile există raţiuni incapabile să accepte că timpul cerne toate amintirile şi viaţa se trăieşte doar o singură dată.

Andreea Palasescu (9 martie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am întâlnit în calea-mi prea mulţi împăraţi închipuiţi. Dar nu-s argat în galantare. Nu mă vând când ştiu că pe toţi ne-a făcut acelaşi Dumnezeu Iscusit şi Bun şi plin de iubire. Suntem datori cu jertfă şi-o inimă la cer în rugăciune dar nu cu inepţie sau smerenie închipuită, pe care nici n-am atins-o cu vârfurile gândurilor.
Îmi plac oamenii care uită răul după ce şi-au asumat bine lecţia. Iartă dar se pun la adăpost preţ de o clipă efemeră, pentru că viaţa e de-a valma din toate unghiurile. Cu binele-i altă poveste pentru că vindecă răni, ne conturează frumos, iartă pe furiş şi crede mereu.
Nu suntem perfecţi dar cine ne-ar iubi fără imperfecţiuni?
Îmi plac oamenii de toate felurile. Dar cel mai mult îmi plac străinii pentru care am lăsat o recenzie pe suflet...

Andreea Palasescu (29 octombrie 2020)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!