Lângă umărul tău

Te iubesc
când cu umărul
despici aerul
într-o parte şi-n alta
şi-n palme faci cuib
obrajilor mei
îmbujoraţi
de vârtejul
de lângă umărul tău

poezie de Carmen Agoutin din Înger şi sau demon (2013)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul cu flori sărate

A prins rădăcini al meu sărut
Ce se înfig până în inima ta
De pe umărul tău drept
Din sărutul meu, un copac s-a-nălţat

Ca-ntr-o târzie desprimăvărare
Un copac cu ramuri de sare
Şi flori sărate pe umărul tău a-nflorit

Tu eşti bărbatul acel,
Care poartă şi duce cu el
Copacul-sărat pe umărul său,

Din al meu sărut, crescut,
Pe umărul tău drept sădit,
Cu lacrima mea udat

Ca o tăcută stalagmită
Ce creşte mereu din lacrima mea,
Pe umărul tău mereu va-nălţa
Iar tu-i vei căra, sărata povară.

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă umărul meu cald îţi chemi tăcerea

ca pe un animal singuratic
o laşi să-mi adulmece trupul firav
apoi o înveţi să se strecoare sub piele
departe
tot mai departe
să se strecoare printre organe
să ajungă în sângele cald din plămâni
să-mi taie respiraţia
apoi să adoarmă
în tusea convulsivă

da
lângă umărul meu
tocmai acolo
tăcerea ta adulmecă
şi nici nu ştiu de ce
tusea convulsivă
are legătură cu tine

chiar aşa
dragul meu
după atâta vreme
îţi pui tăcerea să doarmă
în sângele care se va amesteca
până la sfârşitul nopţii
cu toate dorinţele ce vin
din adâncul fiinţei tale

da
dragul meu
lângă umărul cald îţi chemi tăcerea
şi-o laşi să iubească
pentru că
nu-i aşa
într-o iubire perfectă
chiar nu există dezlegare

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă umărul meu cald îţi chemi tăcerea

ca pe un animal singuratic
o laşi să-mi adulmece trupul firav
apoi o înveţi să se strecoare sub piele
departe
tot mai departe
să se strecoare printre organe
să ajungă în sângele cald din plămâni
să-mi taie respiraţia
apoi să adoarmă
în tusea convulsivă
da
lângă umărul meu
tocmai acolo
tăcerea ta adulmecă
şi nici nu ştiu de ce
tusea convulsivă
are legătură cu tine
chiar aşa
dragul meu
după atâta vreme
îţi pui tăcerea să doarmă
în sângele care se va amesteca
până la sfârşitul nopţii
cu toate dorinţele ce vin
din adâncul fiinţei tale
da
dragul meu
lângă umărul cald îţi chemi tăcerea
şi-o laşi să iubească
pentru că
nu-i aşa
într-o iubire perfectă
chiar nu există dezlegare

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu-ţi închipui că o să plâng acum pe umărul tău. Nu mai am timp decât să lupt alături de umărul tău.

Ana-Maria Gondoş (martie 2014)
Adăugat de Ana-Maria Gondoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

În norma mea de timp

în norma mea de timp
o parte din trăiri se duc într-un gol primitor
sugrumat de uitare
mişcarea se cerne lângă un pahar cu apă
privind o zare împinsă-n altă parte
formele nemişcării se insinuează lent
înlocuind o risipire din mine
şi uneori un sens o părere
cuvinte ascuţite
cuvinte îngheţate
ating o durere şi-mi acoperă gura

cuvintele se-nfig în umeri şi-n spinare
aerul urlă într-o sferă de vid
tăcerea face un arc peste mine şi doare
mă dărui unui timp mergând spre apus
căutând un miracol rupt dintr-un oracol
cuvinte nomade pulsează în palme
şi-o impalpabilă povară de fluturi
mă sfarmă când stai lângă mine şi taci.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săream de pe umărul meu pe umărul tău
şi ne ridicam umerii a necunoştinţă
de bine ce ştiam că rău e cu rău
împreunarea de-a bine-n fiinţă...

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

incertitudini -
petale de magnolii
pe umărul alb

haiku de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antume

Iubesc şi vânătul din nori
Şi plopii înverziţi, înalţi, ce-nţeapă cer
Şi hala părăsită, de uzină, cuib de ciori
Şi, steagul care fâlfâie pe acoperiş stingher.

Iubesc dealul cu părul des de pomii creţi
Şi asfaltul din parcare, colorat de atâtea automobile
Şi pe bărbatu-n uniformă, cu umărul în epoleţi...
Şi supermarketul şi, atâtea magazine încântând femei-copile.

Iubesc vântul ce adie cuplurile cu maşini,
Ataşaţi unul de celălalt, ca filmul pe-un parbriz
Şi brazii ca săgeţile, cu izul de răşini...
Iubesc picuri ce curg de prin vreun Arctic, fără aviz.

Iubesc ziduri de blocuri gri, sparte-n ferestre
Şi bolta ce ochii-mi colorează în petece albastre.
Iubesc necunoscuţi ce se perindă, încă frumoasele neveste
Şi, mai ales iubesc flori pe-un balcon, umplând ghivece, glastre.

Iubesc aerul ce mă scaldă, ce-n plămâni l-absorb
Şi aş vrea să pot să-l port cu mine în plecare,
Precum şi ochi să-i moştenesc, de după orb...
Să mă pot îngropa un album... că hârtia nu moare!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuib

sufletul mi-e cuib săpat în stâncă
şi-n acest cuib a poposit un gând,
şi stă la pândă ca uliul flămând
în haina lui într-o tăcere-adâncă.

în cuib i-aştern covor de frunze moi
sub agora pustie de la cer,
şi –l învelesc în pleduri de mister
ca gândul meu să nu vină-napoi.

la adăpost de ploi, şi vânt, şi soare,
să stea acolo ca un hoţ închis,
s-aştepte solul ultimului vis,
venind pe-aripi de păsări călătoare.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (21 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn de vară

Iubit-o, dă-mi mâna, şi-ascultă, tu, marea
Pe umedul mal, pierzându-te-n zarea
Ce unduie verde şi-n plângerea-i lină
Auzi cum dă glas amorului vină.

Încearc-a-nţelege, durerea profundă,
Adusă la mal în undă cu undă,
Căci mării aprinse găsitu-i-a vină
Blestemul de-amor ce cată pricină.

Cu neîmpăcarea, ce-n valuri s-aude,
Răscoală-se-n noi simţirile nude,
Şi-n slava-i eternă amoru-şi arunce
Durerea sa prin blestemul său dulce.

În aerul verii, în jalea marină,
Acelaşi blestem găseşte-ne vină.
Dar nu-ţi fie teamă căci eu sunt cu tine
Şi rogu-te dar, în cumpăt te ţine.

Lipeşte-ţi obrazul de buzele mele
Când ele ţi-l cer aproape de ele,
Şi-ţi reazemă capul, cu firea senină,
Pe umărul meu, abstrasă de vină.

Şi-n sonul d-esenţă, pur elegiacă,
A timpilor daţi, de valuri ce-neacă,
Nestinsa-i durere, în mare te-mpinge,
Cu sufletul nud ce-amorul îl strige.

Şi-n soarele tandru... să simţi cum adie,
Cum numai ceva anume te-mbie –
O briză ce ţine deasupra pe mare
Vreun albatros departe în zare.

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (15 iulie 2021)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Staniolul

câţi prieteni poate-am am trezit
în dimineaţa asta cu numărul
meu izbutit izbutit de tăiat
aerul din toate sforăielile lor, aerul
superior (?!) - cu
umărul împins înainte,-nvelit
ca-n fiecare iarnă de sărbători
în gesturi standard, în gest
uri sclipitoare de staniol

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umărul drept

Mă doare umărul drept.
Păsările răpitoare ale Pustiei
au tot muşcat hulpav
din carnea lui,
lăsându-l gol şi decojit
asemeni unui cuib părăsit.
Apoi înaripatele au zburat,
fâlfâindu-şi aripile negre
peste stârvurile deşertului,
mutilate de ciocurile lor însângerate.

Păşesc cu greu prin Negev,
sunt o umbră călătoare
ce-şi caută trupul pierdut.
Tânjesc după Casa tatălui meu, Abraam,
refugiul meu milenar,
spre care mă poartă, instictiv,
picioarele obosite, şi dogorite
de nisipul fierbinte.

Mă doare umărul drept
de-o rană urâtă şi grea.
Descărnat şi învineţit,
osul coclit miroase greu.
Doamne, aştept Mâna
care să toarne untdelemnul
şi vinul înnoirii, peste el...!

Iar la întoarcere,
la o altă Întoarcere,
către Casa tatălui meu,
Abraam,
în mijlocul Şir-ului
de bucurie,
ştiu sigur că Tu
îi vei răsplăti
Mâinii samaritene,
însutit şi-nmiit.

poezie de Daniela Reghina Onu din Paşi printre pietrele Sionului (august 2011, Bucureşti)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când un general român a fost prezentat ca general cu 4 stele, el a replicat, amuzat, spunând că este general cu 8 stele: 4 pe un umăr şi 4 pe celălalt umăr. Avea dreptate: cele 4 de pe umărul stâng le avea de la KGB, iar cele 4 de pe umărul drept le avea de la Securitate.

aforism de George Budoi din Armata şi militarii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (11 iunie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umărul nevăzut

Tata şi-a luat rezervă o gură de aer,
În ea şi-a ascuns probabil sufletul,
Din norul lăptos de ceaţă
Lăcrimează la rădăcinile florilor.
Eu le culeg, le leg cu pânza timpului
Şi i le pun la candelă.
Forma lui închipuită le primeşte.
Zâmbind adoarme
Pe umărul nevăzut al pământului
Pe care-l sprijină.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian Băsescu la Divertis

Recunosc că am scris odată, într-un loc,
Că, după Stolo, vei plânge pe umărul lui Boc;
Să plângi, nicicum nu mi-am dat seama,
Pe umărul lui Tony, după mama.

epigramă de Vasile Iuşan (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa sorţii

În faţa sorţii... să stai dreaptă,
Să nu te-nchini la întâmplare
Şi vei urca treaptă cu treaptă
Pe scara vieţii... către soare.

Nu te-apleca, nu te supune,
Din lacrimă să nu faci râu,
Tu ai ca trandafirul, nume
Şi eşti ca macul roşu-n grâu.

În faţa sorţii... să fii tare,
Nu poţi să plângi un păcătos,
Durerea cât ar fi de mare
Tu, umărul, să nu-l pui jos.

Păstrează câteva cuvinte,
La rău nu te-nchina nicicând,
Fereşte-te de cel ce minte
Şi-n veci... păstrează-mă în gând.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce-mi mai vi acum când neputinţa mă doboară
Şi-n ochii mei se-ascunde o-ntreagă mare-n furtună?
Când iubirea mi se zbate in sufletu-mi nebună?
De ce-mi mai vi, te întreb, prezenţa ta mă omoară.

Când cerul se-negereste şi soarele dă s-apună
Moarte, mirosul tău de morgă pe deasupra-mi zboară
Iar sufletu-mi palpită, în infern tăcut coboară
Lăsând în urma-i trupul îmbălsămat in humă.

De unde vi iubire? De ce mă faci să te aştept?
Şi să mă atingă moartea cu aripa-i cea neagră
Vino iubire, aşează-te pe umărul cel drept.
Mai dă-mi doar o speranţă. O viaţă mai dă-mi întreagă
Şi te voi aşeza la loc de cinste, la mine-n piept
Că îmi ieşti iubire, doar tu, pe lume, cea mai dragă.

poezie de Cezar C. Viziniuck
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rosteşte-mă

Înveşmântată ca o vestala
Învăluită în speranţă
Sunt tot acolo, unde m-ai lasat
Aştept ca o statuie
Să-ţi văd pasul încolţit lângă trepte

Fulgerele vremii, ninsorile mele dragi
Te aduc nălucă sub aceeaşi copaci
Aerul se tulbură, clipa lovită
Aduce zvon de îmbraţişare. Aş zbura...
- strigă-mă! Ţi-am spus; şi a răsărit
curcubeul lângă suflarea amiezii
Tăcerea devenise o dungă subţire
printre armonii jefuite de cântec

Când eşti departe
Rosteşte-mă încet, tandru
cu numele meu întreg de zidire
Cheamă-mă să te aud!
şi ai să vezi cum o petală
Îţi va mângâia umărul.
Deasupra
Sufletul meu ca un vis plutitor te atinge
Când amurgul ţi-aleargă rătăcirile
Ducându-te lângă privighetori

Departe, în jurul pământului, între nelinişti
Rosteşte-mă cu inima uneori!

poezie de Elena Armenescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti Domnul suprem

Mă rog către Tine la ceasuri de noapte
În pleoapele-nchise mai stăruie somnul
Mă-nconjură îngeri şi tainice şoapte
Şi-n toate şi-n totul eşti Domnul.
Iubirea mea urcă spre Tine şi creşte
Îşi scutură frunzele veştede somnul
De cade o floare o alta-nfloreşte
Că-n totul şi toate eşti Domnul.

De trece o vară e alta ce vine
Şi iarna din stele de-şi scutură somnul
Eu ştiu că şi iarna e parte din Tine
Şi-n toate şi-n totul eşti Domnul.

poezie de Adriana Cristea (4 aprilie 204)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm 2

Mă doare umărul de sfera în care,
Albine sau furnici lucrăm cu disperare,
Duc oiştea căruţei chiar fără de resteu,
Mă împinge de la urmă Dumnezeu...
Mă doare umărul de cubul stabil,
Ce are în colţuri un aer mizerabil!
E plin de mâzgă, de noroi, guzgani,
Se infiltrează zilnic şobolani,
Iar eu le mişc căruţa, o împing cu silă
Şi-o dau de-a dura fără nici-o milă!
Dar Doamne, dacă eu mai fac păcate,
Cum de mai ai atâta bunătate,
Ca să mă ierţi, când eu întrec măsura
Şi dau cu mizerabilii de-a dura!?

poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!