Antume

Iubesc şi vânătul din nori
Şi plopii înverziţi, înalţi, ce-nţeapă cer
Şi hala părăsită, de uzină, cuib de ciori
Şi, steagul care fâlfâie pe acoperiş stingher.

Iubesc dealul cu părul des de pomii creţi
Şi asfaltul din parcare, colorat de atâtea automobile
Şi pe bărbatu-n uniformă, cu umărul în epoleţi...
Şi supermarketul şi, atâtea magazine încântând femei-copile.

Iubesc vântul ce adie cuplurile cu maşini,
Ataşaţi unul de celălalt, ca filmul pe-un parbriz
Şi brazii ca săgeţile, cu izul de răşini...
Iubesc picuri ce curg de prin vreun Arctic, fără aviz.

Iubesc ziduri de blocuri gri, sparte-n ferestre
Şi bolta ce ochii-mi colorează în petece albastre.
Iubesc necunoscuţi ce se perindă, încă frumoasele neveste
Şi, mai ales iubesc flori pe-un balcon, umplând ghivece, glastre.

Iubesc aerul ce mă scaldă, ce-n plămâni l-absorb
Şi aş vrea să pot să-l port cu mine în plecare,
Precum şi ochi să-i moştenesc, de după orb...
Să mă pot îngropa un album... că hârtia nu moare!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!