Nostalgie

Ai săpat un ţărmuraş
Şi-ai albit în vie,
La amurguri să mă ştii,
Legănat de glie.

Ca să uiţi de lumea rea,
Care-şi varsă focul,
Ai săpat un ţărmuraş
Să-ţi dezgropi norocul...

Mi te mângâie în zori,
Până-n geana serii,
Merii rupţi de subţiori,
Prin căldura verii.

Mamă dragă, te-am uitat,
Curăţind la vie,
Să faci vin de mângâiat,
Viaţa ruginie!...

Drumuri grele de oraş,
M-au furat în zarea,,
Năzuinţelor ce strâng
Dorul şi uitarea...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Calvarul năzuinţelor (2009)
Adăugat de Gheorghe Ion Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Mamă dragă, te-am uitat,
Curăţind la vie,
Să faci vin de mângâiat,
Viaţa ruginie!...

Drumuri grele de oraş,
M-au furat în zarea
Năzuinţelor ce strâng,
Dorul şi uitarea...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin tăcutele amurguri

Mi s-a ascuns,
din văzduhuri, vara
şi nu mai arde
ţarina ca para;

de-acum frunza
va muta din geamuri
odiseea serii
dezmierdată-n ramuri.

Prin tăcutele amurguri,
asfinţirea verii
îmbracă în roadă
gutuii şi merii;

asemenea lor,
inima-mi cutează,
iar miezul vârstei
încă mă păstrează.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albi porumbei dau în zbor

Spre depărtarea albastră
Am dat porumbiţa-n zbor,
Să-ţi aducă la fereastră
Iubirea şi al meu dor.

N-am ştiut că depărtarea
Doare chiar atât de mult.
Nici că aşterne uitarea
Peste tot ce ai mai scump.

Mă doare sufletul mamă
Că nu mai eşti lângă mine.
Revino la mine, mamă!
Să-mi fie şi mie bine.

Lângă tine, mamă dragă,
Mă simt ca o rândunea.
Pot zbura în zarea largă
Să am şi eu steaua mea.

Dorul meu aş vrea să zboare
S-ajungă, mamă, la tine.
Să-ţi aducă alinare
Şi iubire dela mine.

Din pragul casei părinteşti,
Albi porumbei dau în zbor,
Să-ţi aducă, mamă, veşti
De la al tău pruncuşor.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem

Te-am blestemat din zori si pan' la miezul nopţii,
Tot ce iubeşti să fie sortit morţii,
Să-ţi trăieşti viaţa în chinuri ca moţii
Şi tot ce strângi astăzi în zori să-ţi ia hoţii.

Te-am blestemat să străbaţi lumea de la un capăt la altul,
Să-ţi pierzi pe drum viaţa şi şarmul şi tactul,
Să nu valorezi mai mult decât napul,
Să poată să te înlocuiască oricând altul.

Te-am blestemat să iubeşti tot ce te-nconjoară,
Dar să nu fi iubit mai mult ca o cioară,
Te-am blestemat să-ţi aminteşti mereu acea seară
Şi cum ai făcut tot ce-aveam mai bun în mine să moară.

Te-am blestemat să auzi pretutindeni ţipete şi suspine,
Să culegi ce-ai semănat în sufletele lor fine,
Să nu ai pe nimeni să te mai aline
Şi noaptea şi ziua să mă vezi doar pe mine.

Te-am blestemat să visezi mereu la mai mult,
Să-ţi vezi visele toate căzând la pământ,
Să plăteşti de la oameni s-auzi un cuvânt,
Să te ridici de jos doar că cineva să-ţi facă vânt.

Te-am blestemat să suferi, să te îneci în gânduri,
Pretutindeni păşeşti steaguri albe să fluturi,
Să nu îţi doreşti decât patru scânduri,
Să te-nghita pământuri.

Te-am blestemat să nu mă uiţi nici în ceasul morţii,
Să-mi simţi trupul aievea la mijlocul nopţii,
Să ragi de dorinţă, de dor, de emoţii,
Să-ţi blestemi tu singur viaţă, norocul şi sorţii.

poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perdele de iubire... şi de ură

Am ascuns sub pleoapă gândul care te-a furat aseară,
Şi l-am aşternut pe rândul ce-mi aduce primăvară,
Am strâns braţele-ncordate într-un nod de fericire
Că mi-ai pus pe frunte toate versurile de iubire.

Încă ştiu şi simt căldura mâinii tale tremurată,
Gustul dulce dat de gura poate azi nesărutată,
Ochii tăi văpăi de stele, rătăcind în aventură
Mă învăluie-n perdele de iubire... şi de ură.

Am venit fără chemare, pe la geamul dumitale
Te-am văzut, stând în picioare, ostenit de-atâta jale,
Şi te-am mângâiat cu geana, şi ţi-am strâns în braţe dorul,
Mâzgălind astăzi cu pana... poeziei dându-i zborul.

poezie de Marilena Velicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bahică

Nimic nu-i trist dacă nu vrei să fie
Pădurile foşnesc din zori până-n amurg
Câmpiile îţi dau tot rodul ţie
Şi poţi, de vrei să urci pe- al serii murg

Mai poţi în miez de noapte-n crâşmă
Să sorbi licoarea de absint
Să-ndeşi pe cap, cu drag o cuşmă
Pe care-ai dat un ban de-argint

Să-ţi pui chiar braţul pe un mijloc de fată
Şi s-o iubeşti până în zori
Să uiţi de tine şi de lumea toată
Vultur să fii, să vrei să zbori.

poezie de Liliana Ghiţă Boian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văduva suspină, căci atâta copil avea şi ea şi mult îi era dragă fata, dar mamă era, ca orişicare mamă, norocul copilului său îl visa, iar norocul în lumea largă se găseşte.

Ioan Slavici în Limir-Împărat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geană de rouă

Aşa trec eu cu soarele pe umăr,
Când vezi arătura bolnavă!
Rimele bat în miez fără număr
Şi zac pe-o oglindă concavă!

E drumul potcoavă, şiruri întregi,
Aleargă prin streaşini deschise
Tu mamă întreg mă înţelegi
Că-s bolnav după vechile vise,

Se lasă căldura şi curge un râu,
Pe mâinile arse, osoase de vreme,
Ai duce la moară sacul de grâu,
Da-n tine şi forţa se teme...

Aştepţi ca să vină, băiatul ce-i dus,
Să mai treacă o clipă prin tindă,
Faci cruce, ochii săgeată în sus,
Vecinii din rugă să nu te desprindă!

Şi clipa se duce... şi ziua şi anul,
Tu-n spate mai pui o desagă,
Întinzi cât se poate şi voie-ţi dă banul,
La poartă copilul dorind ca să-ţi tragă.

Dar nu e nici astăzi, se coapseră merii,
Îi scuturi, că-n ei nu poţi să te sui
Şi poate dă Domnul în scapătul serii,
Să vină băiatul şi mere să-i pui...

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te-am uitat

Când primăvara ghioceii îşi mângâia,
Tu ai plecat şi mi-ai lăsat iubirea ta,
Iar dorul tău n-a vrut să fie un simplu trecător,
Se-nvârte în jurul meu şi-acum ocrotitor.

Nu te-am uitat iubirea mea, nu te-am uitat,
Că floarea dragostei pe suflet mi-ai brodat,
Nu ţi-am uitat surâsul cald copilăresc,
Cel mai aud şi-acum şi încă îl mai iubesc.

Nu ţi-am uitat buchetele de armonii,
Ce le sădeai mărinimos din zori de zi,
Eram doi tineri prea frumoşi şi fericiţi,
Destinul vieţii nemilos ne-a despărţit.

Dar nu-i nimic că-n suflet port icoana ta,
Ce nimeni n-o poate lua oricât ar vrea
Şi–o ţin la pieptul meu ca pe-un sfânt talisman,
Cu care înving uşor în lumea orice duşman.

Că dragostea nu e lăsată orişicui,
Decât acelora cu suflet cald şi bun
Şi poate o dată timpul ne va reîntâlni,
Să-ţi mulţumesc că viaţa tu mi-ai ocrotit.

cântec, versuri de Valeria Mahok (5 februarie 2012)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am iertat!

Cum să-ţi mai spun că rătăcesc de dor
Când asfinţituri trec fără de tine,
Mă chinui cu tăceri de mă-nfior
Şi port al meu mormânt săpat în mine.

Sunt umbra celei ce am fost cândva
Iubită, adorată, mândră-n toate
Nu-i vina mea că azi vrei altceva...
Sclipiri în ochi? De tine-s îngropate!

Am strălucit cât timp tu m-ai iubit
Dar depărtări tăcute te-au furat,
Te las să pleci, de vină absolvit
Şi pentru totdeauna... te-am iertat!

poezie de Angelina Nădejde (9 iunie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre vin

_Măi, verică, bun vin ai.
Dar, destul de rar îl dai.
_Ţi-l dau rar că n-ai săpat.
În schimb eu am asudat.
Toată vara am transpirat.
Cu greu via am săpat.
Şi... de aceea rar ţi-am dat.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum de-am uitat?

Şi dă-mi uitarea de nu crezi
Că pentru mine eşti speranţa,
Dar de mi-o dai, cum o să vezi,
Că nu s-a terminat romanţa?

Şi că nu pot, şi că nu ştiu,
Pe care drum să te mai caut
Deşi nu e deloc târziu
Să cânte iar dorul din flaut.

Tot vreau să plec însă revin,
În zarea plină cu iubire,
Dar numai frunze de pelin
Mai caută prin amintire.

Deşi tăceri în mine-au nins
Şi încă ning de-atâta vreme
Mi-e focul dragostei nestins
Iar vâlvătaia-i la extreme.

O vorbă doar aş vrea să-mi spui
Când doruri grele mă apasă
Dar m-ai lăsat a nimanui
Şi ai ales o altă casă.

Iar noaptea este pe sfârşite
Dar să adorm n-am reuşit
Şi gândurile-s obosite
De dorul ce le-a răvăşit.

Dar zorii vin şi din coşmar
Trezirea cu un zâmbet vine;
Cum de-am uitat că-n calendar,
Tu mă scrii zilnic doar pe mine?

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va veni primăvara

Uite, mamă, iar va veni primăvara,
Şi colţul ierbii va răsări pe glie;
Tu ai îmbătrânit şi-ntotdeauna seara
Îl mai plângi pe tata, mort de-o veşnicie.

Căldura va ţâşni şi ea cât de curând,
Eu voi pleca, să mai tai, încă, la vie;
Vântul mă va batjocorâ sfidând,
Berzele în cercuri, se vor aduna pe glie.

Câinele nostru mă va petrece în zori,
Oprindu-se mereu pe lângă garduri;
Am să strâng din lizieră, iarăşi, viorele
Aşa cum o făceam de-atâtea rânduri.

Eu trebuie să merg din nou sub zare,
Unde mor ciocârliile, duios cântând;
Cu faţa arsă şi năucit uşor de soare
Şi cu toate zările pe umeri, fluierând.

poezie de George Pena (8 martie 2009)
Adăugat de George Pena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai uitat

Ai uitat să priveşti cerul,
Să vezi dimineaţa-n zori,
Cum dispare tot misterul
Nopţilor cu şezători.

Ai uitat trandafiriul
Zorilor în dimineaţă.
Ai uitat să scoţi chipiul,
Cu rouă să-ţi dai pe faţă.

Ai uitat să priveşti soare
Când este deasupra ta.
Să stai în amiaza mare
La umbră cu dragostea.

Ai uitat chiar şi apusul
Când e ziua în amurg.
Mie mi-ai uitat surâsul.
În zadar lacrimi îţi curg.

Ai uitat să-mi dai iubirea
După care eu tânjeam.
Ai uitat că fericirea
Era tot ce îmi doream.

Acum e târziu băiete
De mine să-ţi aminteşti.
În zadar exprimi regrete.
La inimă nu-mi mai eşti.

Ai uitat că viaţa trece,
Că ce-a fost numai revine.
Lumea tot aşa petrece
Când rămâne fără tine.

Trebuia să ştii că viaţa
E făcută s-o trăieşti,
Ziua, noaptea, dimineaţa,
Cât timp pe pământ mai eşti.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul şi zarea

Ţi-e dor de a ta mamă,
dar "zâna" e plecată -
la margine de
lume,
norocul ea îşi cată.

Încerci s-ajungi din nou
la vremea din poveste,

o aripă e frântă,
iar cerul nu mai este.

Privirea-ţi încordată
ajunge până-n
zare,

ce jilav toarce ochiul
când mama nu apare!

Cu amintiri trezeşti
viori împărăteşti –

grăbitul cânt apune
pe răvăşite strune.

Trec zilele, trec anii,
în "Casa de copii",
păşeşti cu-amar
şi teamă,

norocul e plecat,
bunicii sunt în cer,
iar cerul nu-i în mamă...

Ca jarul arde clipa,
dar candela
e rece.

Prin inimă, cea mamă
acuma nu-ţi mai trece.

poezie de N. Petrescu-Redi (februarie 2020)
Adăugat de Njcolae Petrescu- Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te-am uitat

Când primăvara ghioceii îşi mângâia,
Tu ai plecat şi mi-ai lăsat iubirea ta,
Iar dorul tău n-a vrut să fie un simplu trecător,
Se-nvârte în jurul meu şi-acum ocrotitor.

Nu te-am uitat iubirea mea, nu te-am uitat,
Că floarea dragostei pe suflet mi-ai brodat,
Nu ţi-am uitat surâsul cald copilăresc,
Cel mai aud şi-acum şi încă îl mai iubesc.

Nu ţi-am uitat buchetele de armonii,
Ce le sădeai mărinimos din zori de zi,
Eram doi tineri prea frumoşi şi fericiţi,
Destinul vieţii nemilos ne-a despărţit.

Dar nu-i nimic că-n suflet port icoana ta,
Ce nimeni n-o poate lua oricât ar vrea
Şi–o ţin la pieptul meu ca pe-un Sfânt talisman,
Cu care înving uşor în lume orice duşman.

Că dragostea nu e lăsată orişicui,
Decât acelora cu suflet cald şi bun
Şi poate o dată timpul ne va reîntâlni,
Să-ţi mulţumesc că viaţa tu mi-ai ocrotit.

poezie de Valeria Mahok (5 februarie 2012)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am mai uitat...

Am mai uitat din când în când să trec
Prin universul ce te înconjoară,
Am tot uitat şi astăzi iarăşi plec
Şi-i frig şi ninge în a noastră vară.

Am mai uitat să-mi fii în amintire
Şi încercând din când în când să vin
M-atinge clandestin a ta iubire
Şi-n fiecare zi mai mor puţin.

Tot rătăcind prin dorul ce ne leagă
Doar am crezut că am şi bucurii,
Şi-am mai uitat să-ţi spun că îmi eşti dragă
Şi nopţile ţi-au devenit pustii.

Am mai uitat să-ţi dăruiesc o floare
În lacrimi ţi-am lăsat nuanţe gri,
Şi-n inimă rămâne-un dor ce doare
Uitând să uit de tine-n orice zi.

Am mai uitat şi poate-am fost departe
Gândind că în uitare îmi revin,
Cu inima rămasă jumătate
Am şi uitat... să mai trăiesc puţin...

poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii politici

De-atâţia ani se tot mănâncă,
Din zori şi până-n faptul serii
Şi au descoperit că încă
Mai au un gust: cel al puterii!

epigramă de Gheorghe Leu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumuri grele, drumuri albe

Drumuri grele, drumuri albe
cu paşi demult uitaţi
se-aud copite îngheţate
de cai înaripaţi.

Şi dacă te-aş întreba
de ce mă laşi pe drum,
vei spune că-i noaptea mea
cernită-n amintiri prin fum.

Anii ce cresc peste noi
se scurg în râuri de şoapte,
aş vrea să fii cu mine
în amurgul ce se prinde în noapte.

Drumuri grele, drumuri albe
ce cobor şi urcă lin,
zăresc casa părintească
unde vreau să dorm puţin.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroica

Drumuri sfinte de la Putna,
Drumuri vultureşti,
Drum de griviţă şi Plevnă
Drumuri-Mărăşeşti,
Va mai bate din uitare,
Viscolind poteci,
Zborul Domnului Manole,
Apa lui de veci,,
Să le lege cu mistria,
Zidului de sânge,
Zările din care Ana,
Drumurile-şi strânge...
Să vă strângem, aspre drumuri,
Într-un brâu de dor,
Brâu de Dunăre-Lumină,
Cer de tricolor,
Drum de alba, drumuri grele,
Drumuri-Româneşti,
Drumuri arşiţă de stele,
Către Bucureşti;
Curgă veşnic ca lumina,
Visului ales,
Să ne scrie simfonia,
Pentru univers...

poezie satirică de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!