Bahică
Nimic nu-i trist dacă nu vrei să fie
Pădurile foșnesc din zori până-n amurg
Câmpiile îți dau tot rodul ție
Și poți, de vrei să urci pe- al serii murg
Mai poți în miez de noapte-n crâșmă
Să sorbi licoarea de absint
Să-ndeși pe cap, cu drag o cușmă
Pe care-ai dat un ban de-argint
Să-ți pui chiar brațul pe un mijloc de fată
Și s-o iubești până în zori
Să uiți de tine și de lumea toată
Vultur să fii, să vrei să zbori.
poezie de Liliana Ghiță Boian
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.