Copilul și zarea
Ți-e dor de a ta mamă,
dar "zâna" e plecată -
la margine de
lume,
norocul ea își cată.
Încerci s-ajungi din nou
la vremea din poveste,
o aripă e frântă,
iar cerul nu mai este.
Privirea-ți încordată
ajunge până-n
zare,
ce jilav toarce ochiul
când mama nu apare!
Cu amintiri trezești
viori împărătești
grăbitul cânt apune
pe răvășite strune.
Trec zilele, trec anii,
în "Casa de copii",
pășești cu-amar
și teamă,
norocul e plecat,
bunicii sunt în cer,
iar cerul nu-i în mamă...
Ca jarul arde clipa,
dar candela
e rece.
Prin inimă, cea mamă
acuma nu-ți mai trece.
poezie de N. Petrescu-Redi (februarie 2020)
Adăugat de Njcolae Petrescu- Redi
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre mamă
- poezii despre încordare
- poezii despre zile
- poezii despre vioară
- poezii despre ochi
- poezii despre noroc
- poezii despre muzică
- poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.