Te-am iertat!
Cum să-ți mai spun că rătăcesc de dor
Când asfințituri trec fără de tine,
Mă chinui cu tăceri de mă-nfior
Și port al meu mormânt săpat în mine.
Sunt umbra celei ce am fost cândva
Iubită, adorată, mândră-n toate
Nu-i vina mea că azi vrei altceva...
Sclipiri în ochi? De tine-s îngropate!
Am strălucit cât timp tu m-ai iubit
Dar depărtări tăcute te-au furat,
Te las să pleci, de vină absolvit
Și pentru totdeauna... te-am iertat!
poezie de Angelina Nădejde (9 iunie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.