Val nou
Moartea colorează fericiri sufocate,
Prin deșert curge vântul liniștirii,
Silueta aluziei trece încântată
Pe trista icoană a firii.
Ziua lovește ieșirea în cântec,
Picură raze de rouă pe geam,
Viața ciuruită de scrisori nescrise
Își pune scări de-albastru macadam.
Esența adâncului se vede înaltă,
Zgâlțâie sângele uscarea de sine,
În vacanța prelungă trec stelele semn
Că și-n nălțimea lor memoria revine.
Rătăcește câmpia pasul
Întins în sunet de repetat ecou,
Silueta aluziei trece încântată
De victoria tristă a valului nou.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Viața ca firul de iarbă
Viața trece ca firul de iarbă prin ac.
După ce trece, pune în ștreang
Propria moarte.
Moartea vrea să scape oricum
Din fluierul sângelui.
Nu se mai poate rotunji.
Îngenunchează,
Duhnește a umbră.
Viața trece firul de iarbă
Mai departe
Numărând ștreangurile crude!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trece un semn...
Clipește senzual, clipește,
Ambițiilor puse-n zbor,
Cu fericiri înalță stilul
Plăcerii unui nou amor.
Zâmbetul ei este mirific,
Un trandafir rotat în piept,
O muzică de preamărire
Pe care pururi o aștept.
Pământul se topește-n sânge
Când printre flori e singurea,
Aprind în cer roua de vise
Să ard o clipă doar cu ea.
Trece un semn prin veșnicia
Iubirii ce nebun i-o port
Când mătură zăpada vieții
C-o lumânarea pusă-n tort.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Columna românească
În umerii mei, pe umerii mei
Crește orizontul copilului ideal,
El are viziunile stelei candorii
Răsărind pe-o felie de deal.
Privește viața în ceafă și merge
Ca vântul în pulberi de țară,
Torsul trupului cu oase vânjoase
Raze multiple de soare măsoară.
Își cuibărește munții în dor,
Și marea, și câmpia, și frații,
Istoria o scrie cu aur de sânge
În tricolorul ce-nfășură Carpații.
Prin umerii lui, prin umerii mei
Trece țara, limba strămoșească,
Copilul acesta azi sărbătorește
Columna de-nscrisuri, românească!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-ai căutat cu privirea, nu e așa?... Chiar m-ai văzut? Erai în lumină, eu în întuneric, desigur nu în beznă, pentru că rămân aprinse cele câteva aplice roșiatice împrăștiate ici și colo prin loji, dar oricum, ce puteai să distingi? Doar silueta. Doamne, ce prostii îmi treceau prin cap! Îți dai seama cât de zăpăcită eram? Cum silueta? De unde să îmi mai știi silueta? Puteam să fiu o sfrijită sau o balabustă, un schelet sau un butoi. De altfel, mi-ai și spus după aceea, nu mai târziu decât a doua zi, la lumina jupuitoare a zilei - o, mai bine aș fi primit o sută de perechi de palme decât să aud asemenea grozăvie! - că ai fi putut trece de nu știu câte ori pe lângă mine fără să mă recunoști.
Dumitru Popescu în Cenușa din ornic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Artemis sau Uzurparea sentimentului" de Dumitru Popescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar Dinspre est, se-abate vântul peste ape
Dinspre est, se-abate vântul peste ape, soarele apune după deal,
A sosit primăvara, dar o stare de somnolență încă persistă.
Petale de flori cad pe pocalele cu vin și pe pervaz;
Ea ascultă un cântec de dincolo de perdelele alcoolului.
Bijuteriile-s pe noptieră, cămașa de noapte-i desfăcută,
Pentru ce bărbat ar merita să-și sloboadă părul?
Silueta ei fragilă se va estompa pe măsură ce trece timpul;
În amurg, singură, cu coatele pe balustradă.
poezie de Li Yu, 937- 978, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluture orb
Înfășor necuprinsul în vis,
Căprioarele sunt piele pe câmpie,
Privesc lumea ce trece în scris
Cu stelele din noi în poezie.
Izbesc fereastra curată, fluture orb,
Trec îndurând nerăbdarea
De-a vopsi cu cretă un corb
Ce-și pronunță în cer mormântarea.
Zdrobesc fereastra ce minte cuarțul
Tăind infinit adiere de zvon,
Luna lovește poetul cu lanțul
Purtat între coapse pe vârf de creion.
Tactilele clipe sunt valuri pustii,
Barca pierdută revine la mal,
Căprioarele prind aripi, în vii
Iubirea nechează-n copită de cal.
Visul se-ndreaptă în trupeșă cale,
Lumea învăluie totu-n culori,
În ochiul uitat de vestale
Renaște-un fluture orb, uneori!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Sângele iubirii cu mii de rădăcini
Iubirea mea, credința, prinde rădăcini
Între două mere râvnite de vecini,
Urcă peste dealuri, curge în furtuni,
O sorb cu plăcere din adânci fântâni.
Urme lungi de umbre se-ntind către apus,
În brațe infinitul ne poartă spre Iisus,
Netezim răspunsul și așteptarea noastră
Că-ntr-o zi vom trece în viața cea albastră.
Până atuncea punem spice la cingători,
Copii-i înălțăm spre soare deseori
Și visăm la mărul râvnit și de vecini
Prin sângele iubirii cu mii de rădăcini!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Icoana ochiului
Izvorul întunericului
Pune stelele mamei
În icoana ochilor mei.
Vama împlinirilor
Converge
Dinților căzuți
Într-o strachină
Unde îngerii sug
Laptele existenței.
Izvorul seacă,
Stelele coapte
Își scutură semințele
În icoană!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul
(Lui Gh. Pațanov, autor al cărților "Trece ziua " și "Proza unei Vieți")
George, să ne scrii mereu,
Că viața se duce-n hău.
Trece ziua, trec și eu
Rămâne Cuvântul... tău.
madrigal de Mihai Cucereavii (22 martie 2012)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lida
Marea-i tristă-n vântul serei.
Pe ruini ce se deșir
Lida vede-icoana mării
Și pe față-i plâng gândiri.
Blonda Lid-amor gândește.
Marea vede chipu-i pal
Și-n adâncu-i zugrăvește
Prin ruini un ideal.
Un pescar pe țărmuri trece
Și din placa de argint
Vede zâna tristă, rece
Prin risipe rătăcind.
Peste-un an în nopți de vară,
Vezi pe luciul vagabond
Cu pescaru-n luntre zboară
Al ruinei geniu blond.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1866)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar Când anii trec...
Când anii trec ca norii și oamenii ca vântul
Viața noastră curge cu timpul ce-l trăim.
Și undeva în cale stă neștiut mormântul
Și nimeni nu cunoaște în care țintirim.
Doamne-n calea dreaptă minte înțeleaptă
Dă-ne să umblăm
Ca în veșnicie sfânta-mpărăție
Dulce s-o gustăm.
Când viața ni-i-nainte ne pare-atât de lungă
Că nu știm cum ar trece mai grabnic anii mei.
Când viața ni-i în urmă am vrea să tot ne-ajungă
Dar nu ne mai ajunge și-o plângem singurei.
Când unicele lucruri le-avem cu-ndestulare
Iubire, tinerețe, și soți, și legământ
Le risipim în patimi, și-n râs, și-n nepăsare
Când le-am pierdut, zadarnic le mai plângem prețul sfânt.
Când anii trec ca norii și stările ca vântul
O, suflet scump grijește-ți avutul cel sublim.
Oriunde mori, iubirea s-o ții și legământul
Ca să învii cu ele din orice țintirim.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri pe omătul Fraților Grimm. Cenușăreasa
Viața mă trece
prin altă vamă,
slugă ajung
la vitrega-mi mamă.
Pulberi de codru
din vatră cărând,
pădurea-adormită
îmi zise, tăcând:
"Presară cenușă
pe-ogorul din vis,
curând vei ajunge l
la balul promis!"...
Oracol cu har,
palat de cleștar,
tristețe veche,
la marele bal,
fecior de-mpărat
își cată pereche.
Dănțui cu prințul,
din cer un clavir
picură rouă,
picură mir.
Luna e nimb,
Luna e scut,
apără pasul
prin inimi trecut.
Danț și iar danț,
noi gesturi tandre,
iriși rotesc
în jar policandre.
Ornicu-mi face
semn de plecare...
acasă aflu
că-s "vrăjitoare".
Muma cea rea
pare nebună,
lemne de rug,
grăbită adună.
Ochii-mi șoptesc:
"Stăpână încearcă,
poate ajungi
pe-a lacrimii arcă!"...
Lupt și mă rog,
mă rog și lupt,
o stea norocoasă
apune tăcut,
o alta răsare-n
condurul pierdut.
poezie de N. Petrescu-Redi din Convorbiri literare (iulie 2018)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Apus
Cum cauți tu, din foi de primăvară
Să faci boboci de floare și de vis
Când totu-n brumă trece spre-nserare
Cum trece lacrima din ochiul stins?!
poezie de Marin Moscu din Între două capete de lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domino
Sub crucea încrederii destinul joacă domino
Cu inimile noastre înșirate în cerul iubirii,
Pune degetul pe rana ochilor, săgetați de lumină
Ochii poartă, puncte de suspensie ale amintirii.
Vântul pornește sângele rozelor în valve rezemate,
Un cerc măreț cât ecuatorul brațelor noastre
Desface aripile zborului, iadeșuri zgâriate-n colțuri
De curcubeul gândurilor inofensiv mototolite, albastre.
Munții urmelor urlă peste orizonturile firii,
Lacrimile trec în neodihna clepsidrei din trup,
Toate inimile înflorite-s strivite de dor și de timp,
Ale noastre îl scot pe Cupidon din gura unui lup!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marele Lup
Marele Lup s-a făcut
Râu cu solzi de frunze,
Prin sângele meu
Plutesc maci și meduze.
Pe țigla iubirii
Răsare un astru,
Vorbele decapitează
Cerul albastru.
Tifonul sânilor tăi
Rana-nfășoară,
Marele Lup trece,
Miroase a ceară!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua mea
De ziua mea citesc o poezie
În timp ce fulgii reci mai cad din cer,
Izvoare de-ntrebări bufnesc în minte
Dându-mi crez și forță și mister.
Sublimă oglindire mi-e viața
Grădini de flori sub curcubeu curbat,
Prin ochi îmi trec nemăsurate clipe
La care aripi pun în zbor și-n salt.
M-așteaptă zăngănitul de forme regulate:
Triunghiuri și pătrate și cercuri mai ales,
Și sfere de lumină la care îngeri cântă
Povara limbii mele scrisă vers cu vers.
Am foc în nebunia femeilor iubite
Sub streașină de raze și de flori,
La ele-n sentimente îmi topesc trecutul
Și din amintire îmi fac sărbători.
De ziua mea torn în pocale mirtul
Și îl servesc la masa-nmiresmată
A vieții, așteptând ca să-mi răsară
Din nou în inimă o stea îngemănată!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a îmbolnăvit poezia
S-a îmbolnăvit poezia omenirii,
Respiră greoi,
Are spută în litere,
Tușește pe buzele cititorului,
Spatele îi este cocoșat de silabe...
Abia o mai țin aripile-n zbor,
Picioarele metrice cad în neant.
Mi-e milă de ochii plecați în lumină,
Așa că adun poezia omenirii
În ranița ciuruită a cerului
Și merg în genunchi
La vraciul universal.
Îi ascult cuvintele ritmate,
Curăț izvodul încercărilor,
Adun flori de tei din pletele Escului,
Le macin în disperarea timpului
Ștrangulat de raze de Luceafăr,
Fac prișniță din colb poetic
Și o tămăduiesc ușor
Cu epitete și metafore,
Apoi,
Pentru împlinirea zilei de mâine
Împerechez rime femeiești
Cu rime bărbătești
Și după o prelungă respirație
Gură la gură,
Urechile și ochii se deschid,
Inima revine în poezia omenirii
Ca un prunc gângurind
La donița cu lapte
Din Constelația
Cocoșată de imaginație!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine vipia, revine...
Vine vipia, revine,
Umbra se usucă-n drum,
Stelele pe cerul nopții
Seamănă îngeri de scrum.
Tu înoți în marea dulce
A iubirilor din veac,
Eu mut valuri de speranță
Într-o inimă cu leac.
Amândoi ștergem distanța
Într-o voluptate nouă
Încât lamuri de păcate
Se clătesc în miez de rouă.
Ștergem apoi cu năframa
Razele de vis stelar,
Într-o rază de luceafăr
Punem muguri la stihar.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă și rouă
O stea rămâne fără umbră
și nu e noapte să-nțeleagă
că luna-mi trece fără urmă
semirotundă și întreagă
Nu e asfalt și nu e cale
în pașii care vor să-ntoarcă
străzile noastre verticale
și cârmele fără de barcă
De pleci în vremurile toate
prin cerul care te privește
să nu-mi uiți ploile legate
de ochiul care mă lovește
Să-mi lași sângele ce îmi ține
zăpadă-n vena care trece
căci în fiorul lor de tine
mi-e cald și iară îmi e rece
poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem
în dimineața aceasta câmpia
e nud de femeie-mplinită
prin care trece, rumenindu-l,
nisipul bobului de rouă.
poezie de Nicolai Tăicuțu din Pasămite
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!