Fluture orb
Înfășor necuprinsul în vis,
Căprioarele sunt piele pe câmpie,
Privesc lumea ce trece în scris
Cu stelele din noi în poezie.
Izbesc fereastra curată, fluture orb,
Trec îndurând nerăbdarea
De-a vopsi cu cretă un corb
Ce-și pronunță în cer mormântarea.
Zdrobesc fereastra ce minte cuarțul
Tăind infinit adiere de zvon,
Luna lovește poetul cu lanțul
Purtat între coapse pe vârf de creion.
Tactilele clipe sunt valuri pustii,
Barca pierdută revine la mal,
Căprioarele prind aripi, în vii
Iubirea nechează-n copită de cal.
Visul se-ndreaptă în trupeșă cale,
Lumea învăluie totu-n culori,
În ochiul uitat de vestale
Renaște-un fluture orb, uneori!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Votează! | Copiază!
1 Gicu Fulger [utilizator înregistrat] a spus pe 9 decembrie 2015: |
| Superbă poezia. |