Columna românească

În umerii mei, pe umerii mei
Creşte orizontul copilului ideal,
El are viziunile stelei candorii
Răsărind pe-o felie de deal.

Priveşte viaţa în ceafă şi merge
Ca vântul în pulberi de ţară,
Torsul trupului cu oase vânjoase
Raze multiple de soare măsoară.

Îşi cuibăreşte munţii în dor,
Şi marea, şi câmpia, şi fraţii,
Istoria o scrie cu aur de sânge
În tricolorul ce-nfăşură Carpaţii.

Prin umerii lui, prin umerii mei
Trece ţara, limba strămoşească,
Copilul acesta azi sărbătoreşte
Columna de-nscrisuri, românească!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În clipa când trecură prin dreptul alunului, cele două porumbiţe albe ca neaua prinseră a ciripi, dând zvoană bucuroase: "Vezi, conduru-i tare mic, dar de strâns, defel n-o strânge, şi-năuntru nu e sânge, că n-a curs măcar un pic! Ea-i mireasa-adevărată, mult dorită şi visată!". După ce strigară vorbele astea îşi luară amândouă zborul şi, rotindu-se, se aşezară uşurel pe umerii fetei, una la dreapta şi alta la stânga. Şi au rămas aşa, pe umerii Cenuşăresei, tot timpul cât s-a prăznuit nunta împărătească.

finalul de la Cenuşăreasa de Fraţii Grimm
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de frumoasă e ea

i-am întâlnit umerii
scăldaţi în ceva care seamănă
cu nuferii lui monet
nu ea
am spus că va fi preferata
nu ea s-ar cuveni cultivată pe net
doar în iubire marile ochiuri
de apă
vor spune merci
pasului care trece cu mine
prin braţele preafrumoasei femei
cunoscută
abia în seara aceasta
i-am cunoscut umerii

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul

Cerul a căzut în odihnă pe umerii mei,
Capul îmi stă cocoţat în braţele tale,
O furtună de sânge umflă sentimentele
Care-adună mângâieri in visele carnale.
Pictez virgula tăcerii pe torsul iubirii,
Sub fruntea anotimpului de umbre încercat,
Îmi lărgesc semnul inimii în cartea
Prin care edificiul vieţii lacrimi a vărsat.
Pe raftu-nfrigurat cu pagini negre, sfinte,
Degete flămânde răsfoiesc din greu,
Am citit, o, Doamne, citesc, vreau să descopăr
Sub care parte-a cerului voi odihni şi eu?

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prind fluturi complementari

braţele mele pe umerii tăi
sau umerii tăi sub umbra plăcută
a braţelor mele?
e bine
să-ţi fiu cel mai rău dintre răi
sau te mulţumeşti cu puţin?
poate
vom pleca împreună-n america de
cord să vedem cum e să nu vezi
toate
acele cercuri de-un roşu aprins
ca de
sânge înflăcărat pe aripele
suspinelor verzi umeraşe

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverberaţii

umerii goi
nasc fluturi

e noapte şi plouă

din umerii tăi cad ceruri
peste dorul ce mă ajunge

îndepărtată şi rece
lumina putrezeşte
în lanuri de ploi

eu ce să aştept?

e noapte şi frig...

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţia de zbor

Mai întâi îţi strângi umerii,
mai apoi te înalţi pe vârful picioarelor,
închizi ochii
refuzi auzul.
Îţi spui în sine:
acum voi zbura.
Apoi zici:
Zbor
Şi acesta e zborul.

Îţi strângi umerii
cum se strâng râurile într-un singur fluviu.
Îţi închizi ochii
cum închid norii câmpia.
Te-nalţi pe vârful picioarelor
cum se înalţă piramida pe nisip.
Refuzi auzul,
auzul unui singur secol,
şi-apoi îţi spui în sinea ta:
acum voi zbura
de la naştere spre moarte.
După aceea zici:
Zbor
Şi acesta e timpul.

Îţi strângi râurile
cum strângi umerii
te înalţi pe behăitul caprelor
Zici: Nevermore.
Şi apoi:
fâlf
dai din aripile altcuiva;
şi apoi
eşti el,
iar el
este pururi altcineva.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubindu-L pe Domnul, iubeşti aproapele!

Iubeşte, iubeşte aproapele
Cum cerul munţii şi apele,
Iubeşte mama şi fraţii, iubeşte
Sufletul ce creşte româneşte.

Iubeşte înotul şi zborul înalt,
Iubeşte măreţia oricărui bărbat,
Iubeşte copilul ce creşte-ntre flori
Purtând în credinţă ecoul din zori.

Iubeşte şi floarea ce creşte-ntre spini,
Istoria păstrată în moloz şi tăciuni,
Iubeşte credinţa primită ca dar
De la Sfântul Iisus prin cuie şi har.

Iubeşte şi hoţul, nu faptele lui,
Lasă-i nimicnicia în grija Domnului,
Îmbrăţişează doar faptele bune,
Cu inima curată aleargă prin lume.

Rosteşte: " Hristos a înviat!",
Prin Limba română fii binecuvântat,
Aşa vei limpezi munţii şi apele,
Iubindu-L pe Domnul, iubeşti aproapele!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orbiţi de orbirea lor

Disperarea zvâcneşte pe umerii noştri,
Pe ei am purtat şi purtăm orbii hoitari,
Haotic vor să se-ncaiere unul pe altul
Purtând în faţa lumii ghioage de văcari.

Prin orbirea lor ne lovesc, ţintind în ceafă,
În Numele Tatălui, român cu român,
Ne apărăm manifestând în strada mare,
În ea, o, Doamne, cât pot să rămân?

Resetează, Doamne, mutaţia umană
Care n-are viziuni, coloană vertebrală,
Scoate-i din grandoare, din risipirea ţării,
Hoitarii ce au, sub căciulă, ţeasta goală.

Voi, fraţilor, fiţi cumpătaţi în toate,
Nu vă lăsaţi orbiţi doar de orbirea lor,
Puneţi sfânta ţară din nou în picioare,
Să strălucim în lume ca înţelept popor.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarbă

Duhul ierbii umblă prin văzduh,
moartea a ieşit din abstract
dând largi ocoluri,
împărţind sfârşitul.
Sânzienele îşi acoperă umerii,
jocul de frunze e oprit,
timpul trece prin sânge.
Dorul rămas stingher
se-nvârte rotund,
sub salcâmul înflorit.
E iarbă, e vânt, e pustiu.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sprijin

Mă sprijin de-un lujer de floare
Ca de-un stâlp cu miez de lumânare.

Nimic nu se termină pe umerii grei
Când visele iubirii pun sete în scântei.

Mă sprijin de cer, de-nalt, de pământ,
Învrednicit de tine, cu tine dorm în gând.

Răzbim împerechind viaţa în inele
Când timpul trece-n sânge clepsidrele din stele.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visare...

Nălucă sau chip ireal
Ce noaptea în vis îmi apare,
Tu, singurul meu ideal
Rămâi mereu zâmbitoare.

De trec prin necazuri şi griji
La tine mereu îmi stă gândul
Şi umerii mei solizi
Fără tine-i bate vântul.

De am bucurii, fericire
Şi traiul îmi este uşor
E pentru tine iubire
Din inimă un colţişor.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet sub raze de Lună

Hai să lăsăm lumina să se-aşeze
Pe umerii dorinţelor tăcute,
Să le transforme-n alintări plăcute
Şi-asalturi de iubire să cuteze.

Hai să plutim pe-o mare de plăcere,
Să-ntâmpinăm, cu piepturile goale,
Atingeri noi de valuri ireale
Pornite într-o dulce adiere.

Să ne-avântăm sub razele de Lună
Şi să luăm lumina ei cu noi,
În raze împletite drept cunună.

Iar de va fi ca totul să apună
Şi să-notăm prin timpul de apoi,
Să fim tot împreună, amândoi.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natură cu moară de vânt

Vântul trece pe lângă ea
şi lemnul ei tace –
a uitat cântecul.

Nici urmă de boabe de grâu.
Singurătatea –
lungă odihnă.

Drumul de altădată s-a pierdut în pământ,
tras de ierburi amare şi cârtiţe;
carele grele – un oblon,
o roată, oiştea.

De acolo, de sus,
de pe dealul ros de carii
moara priveşte cu ochi împăienjeniţi
apusul soarelui.

În cotloanele ei
copiii caută cuiburi de vrăbii,
drum lung – aripile seminţelor de odinioară
se-ntorc pe umerii lor
îngeri de timp, nevăzuţi...

O moară sus pe deal.

Şi o lacrimă
pe care vântul o învârteşte
în neştire.

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

democrat

Democrat înseamnă cineva care vrea să înalţe poporul pe umerii săi, nu cineva care vrea să se înalţe el pe umerii poporului.

definiţie celebră de Nicolae Iorga
Adăugat de Lazar Alexandru-Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria

Hoţii pândeau în câmpii să te fure,
Frumoşi şi sălbatici sunt hoţii de cai,
Umerii lor miroseau a pădure,
Palmele aspre a lumină de rai,

Tu te-arătai peste deal ca o rugă,
Cu noaptea pierdută în părul ierbos
Şi drumul se-oprise cu cerbii în fugă
Şi hoţii de cai îngheţau de frumos,

De părul tău negru pierise câmpia
Şi hoţii de cai miroseau a pământ,
Doar sufletul lor te furase, Maria,
În zori la o vânătoare de vânt...

poezie de Marin Rada
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vertigo

Pe umerii mei albi cu alură de munte,
Zac toamnele, îmi lovesc ploile-i fereşti;
Una cu mine sunt, uneori ceasurile cărunte
Mă izbesc cu un iz pronunţat de -tu nu-mi eşti.

Pe umerii mei cu alură albastră de munte
Vine şi cerul, verde crud în privire să-mbrace
Cruce, golaşă de îngeri, făcându-mă punte
Până la gândul cumplit în care iubirea îţi tace.

Pe umerii mei păpădie, aluzie la abis,
Trufaşe stau aleanuri, surghiun absenţei tale;
Las iar gingaş nenufăr, cărnii să-i stea deschis,
Poate mi-aduce vânt din mângâierea-ţi moale.

În mâna ta mi-e suflet, în juru-i frăgezime,
Privighetoare-l cântă cu triluri de nuntiri;
Ah, inimă cu beznă cum pleci spre limpezime,
Păcat plin de capcane, cum cânţi a trandafiri!

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăceam. Tăceai. Şi luna bătea prin ramuri lungi... Pe umerii tăi goi în seara de atunci...

citat din Dan Deşliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţă marină

O dungă roşie-n zări se iscase
şi plopii, trezindu-se brusc, dinadins
cu umbrele lor melodioase
umerii încă dormind, mi i-au atins.

Mă ridicam din somn ca din mare,
scuturîndu-mi şuviţele căzute pe frunte, visele,
sprîncenele cristalizate de sare,
abisele.

Va fi o dimineaţă neobişnuit de lungă,
urcînd un soare neobişnuit.
Adînc, lumina-n ape o să-mpungă:
din ochii noştri se va-ntoarce înmiit!

Mă ridicam, scuturîndu-mi lin undele.
Apele se retrăgeau tăcute, geloase.
Plopii mi-atingeau umerii, tîmplele
cu umbrele lor melodioase.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet împletit

credinţa izbăveşte vijelii din gândire
formează umerii pe care se reazemă lumea
se clădeşte pe raze trece prin oglindire
doineşte în adâncuri îşi cântă prospeţimea.

iubirea întăreşte viaţa o face constructivă
răstoarnă discordii într-o baie de raze
în fiecare clipă e semnificativă
e fericirea cosmică trăită cu extaze.

iubirea e altarul universului sacru
cu credinţa împleteşte cuvintele în fraze
broderii sangvine când timpul nu e acru
şi încălzeşte trupul cu valuri de topaze.

le port cu mândrie în lume le consacru
cu evlavie sfântă să nu cad în emfaze.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

cosaşi de grâne –
pelerina de soare
pe umerii laţi

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!