Domino
Sub crucea încrederii destinul joacă domino
Cu inimile noastre înșirate în cerul iubirii,
Pune degetul pe rana ochilor, săgetați de lumină
Ochii poartă, puncte de suspensie ale amintirii.
Vântul pornește sângele rozelor în valve rezemate,
Un cerc măreț cât ecuatorul brațelor noastre
Desface aripile zborului, iadeșuri zgâriate-n colțuri
De curcubeul gândurilor inofensiv mototolite, albastre.
Munții urmelor urlă peste orizonturile firii,
Lacrimile trec în neodihna clepsidrei din trup,
Toate inimile înflorite-s strivite de dor și de timp,
Ale noastre îl scot pe Cupidon din gura unui lup!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.