Versuri pe omătul Fraţilor Grimm. Cenuşăreasa

Viaţa mă trece
prin altă vamă,
slugă ajung
la vitrega-mi mamă.

Pulberi de codru
din vatră cărând,
pădurea-adormită
îmi zise, tăcând:

"Presară cenuşă
pe-ogorul din vis,
curând vei ajunge l
la balul promis!"...

Oracol cu har,
palat de cleştar,
tristeţe veche,

la marele bal,
fecior de-mpărat
îşi cată pereche.

Dănţui cu prinţul,
din cer un clavir
picură rouă,
picură mir.

Luna e nimb,
Luna e scut,
apără pasul
prin inimi trecut.

Danţ şi iar danţ,
noi gesturi tandre,
irişi rotesc
în jar policandre.

Ornicu-mi face
semn de plecare...
acasă aflu
că-s "vrăjitoare".

Muma cea rea
pare nebună,
lemne de rug,
grăbită adună.

Ochii-mi şoptesc:
"Stăpână încearcă,
poate ajungi
pe-a lacrimii arcă!"...

Lupt şi mă rog,
mă rog şi lupt,

o stea norocoasă
apune tăcut,

o alta răsare-n
condurul pierdut.

poezie de N. Petrescu-Redi din Convorbiri literare (iulie 2018)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balul vieţii s-a stins, Cenuşăreasă, prin colb caut condurul.

N. Petrescu-Redi în Nopţi albe în Laconia
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul şi zarea

Ţi-e dor de a ta mamă,
dar "zâna" e plecată -
la margine de
lume,
norocul ea îşi cată.

Încerci s-ajungi din nou
la vremea din poveste,

o aripă e frântă,
iar cerul nu mai este.

Privirea-ţi încordată
ajunge până-n
zare,

ce jilav toarce ochiul
când mama nu apare!

Cu amintiri trezeşti
viori împărăteşti –

grăbitul cânt apune
pe răvăşite strune.

Trec zilele, trec anii,
în "Casa de copii",
păşeşti cu-amar
şi teamă,

norocul e plecat,
bunicii sunt în cer,
iar cerul nu-i în mamă...

Ca jarul arde clipa,
dar candela
e rece.

Prin inimă, cea mamă
acuma nu-ţi mai trece.

poezie de N. Petrescu-Redi (februarie 2020)
Adăugat de Njcolae Petrescu- Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

La balul alb al nopţii,
un greier focos,
ca o sămânţă de
nimb,
îmi jăruie talpa,
şoptindu-mi:

- Nu fi îngrijorat,
dansatorule,
că pot sfârşi
strivit
sub pasul tău apăsat.

poezie de N. Petrescu-Redi din Nopţi albe în Laconia
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când luna pare veştedă şi grea

obloanele se-nchid la miezul nopţii
când luna pare veştedă şi grea
iar ea
se ţine de o margine de stea
cu ochiul aţintit în buza porţii

foşneşte primăvara prin poteci
când luna pare veştedă şi grea
dar ea
se-apasă de pe marginea de stea
cu fruntea şi cu buzele ei reci

nici urşii nu-şi mai caută bârlog
când luna pare veştedă şi grea
spre ea
se-aruncă de pe-o margine de stea
acelaşi dumnezeu, mut şi olog

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginaţii exotice

multiplic iubirea cu asupra de măsură
amplific lumina până se face nimb
prin codrul speranţei pe-a plaiului gură
eliberată de tristeţe şi durere mă plimb

vreau să hoinăresc liberă ca vântul
să zbor ca şi cocorii către polul sud
pe buze însorite să surâdă cuvântul
sub soarele exotic să iubesc să asud

prin sufletul meu aleargă un cal
dezlegat de zidul ce nu-l lăsa să zburde
îmi imaginez zborul pe un Pegas real
peste întunericul din lumile kurde

lupt cu disperarea cu-n întreg arsenal
turma mea de vise să pască leurde

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Val nou

Moartea colorează fericiri sufocate,
Prin deşert curge vântul liniştirii,
Silueta aluziei trece încântată
Pe trista icoană a firii.

Ziua loveşte ieşirea în cântec,
Picură raze de rouă pe geam,
Viaţa ciuruită de scrisori nescrise
Îşi pune scări de-albastru macadam.

Esenţa adâncului se vede înaltă,
Zgâlţâie sângele uscarea de sine,
În vacanţa prelungă trec stelele semn
Că şi-n nălţimea lor memoria revine.

Rătăceşte câmpia pasul
Întins în sunet de repetat ecou,
Silueta aluziei trece încântată
De victoria tristă a valului nou.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că eşti numai Tu, iar Tu eşti în mine şi în tot ce e viu. Mă simt separat de Tine, dar viaţa mea e în Tine, şi de aceea caut să mă unesc cu Tine prin iubire şi cu tot ce e viu, cu tot ce e de la Tine. Vreau această unire şi mă lupt cu tot ce mă separă de Tine: cu poftele trupului, cu lenevia, cu desfrâul şi mai ales cu lipsa de bunătate. Mă lupt cu ispitele mândriei, orgoliului, iubirii de arginţi, răzbunării; mă lupt cu prejudecăţile dorinţei de putere, statului, teologiei, ştiinţei. Mă lupt prin străduinţa faptei şi gândului, prin renunţare de sine, smerenie, sinceritate şi înfrânare în faptă şi vorbă. Ştiu că viaţa e numai iubire în prezent şi că pentru viaţa spirituală nu există suferinţe, nu există moarte, există doar ce doreşte sufletul, doar binele. Mulţumescu-Ţi Ţie.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou trecut

Esti mai departe ca oricând
Si drumu-mi pare anevoios
Doar cu privirea te pătrund
Ecou al glasului melodios

Doru-mi este mai profund
Când noaptea gri se lasă
Luna scaldă cerul rotund
Anii trec nimănui nu-i pasă

Cregi ce zgârâie prin nori
Chemând un nor de ploaie
Un soare ce apune în zori
Murind de dor si atâta jale

Am să te-nchid ecou trecut
În aerul cel mat din sticlă
Purtat vei fi pe lac necunoscut
Prin valuri negre ca de smoală

Sufletul meu la tine merge
Să ajungi la mal doar soaptă
Si dorul meu la tine ajunge
Când dragostea e coaptă

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin nopţi tăcute

Prin nopţi tăcute,
Prin lunce mute,
Prin vântul iute,
Aud un glass
Din nor ce trece,
Din luna rece,
Din visuri sece,
Văd un obraz.

Lumea senină,
Luna cea plină
Şi marea lină
Icoană-i sânt;
Ochiu-mi o cată
In lumea lată,
Cu mintea beată
Eu plâng şi cânt.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe de basm

Clinchete, molcom,
bat la fereşti,
zâna învârte
ciucuri cereşti,
tu nu îi vezi, mamă!

Păru-ţi trădează
iarna din gând,
ochiu-ţi asudă,
tristeţi cărând,
ninge!...

Cad îngeri, măicuţă,
ieşi din tăceri,
desculţi să păşim
prin omătul de ieri,
desculţi...

Amar şi dulce
peste abis
ningă trecutul
cu ce ţi-a promis,

ningă!...

poezie de N. Petrescu-Redi din Maxime şi poeme (2006)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata între rânduri

Dactilografă, danţ silnic al mînilor
pe flori albe de metal -
oraşul huruie din o mie de străzi
o - fără sfîrşit.
Casele stau oarbe cu o mie de ochi.
Danţ fără de cîntec, mîna ta scrie
cifre din împărăţia maşinilor,
în sînge purtai odată grădini -
o - cum le-ai uitat.

Cînd te ridici, priveliştea
nu răspunde nădejdii,
cînd pleci - te scuturi
ca de-o cenuşă -
peste oraş
paserea Phoenix nu mai zboară.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de cenuşă

Tone de cenuşă pe gânduri mi se lasă
depărtarea-i goală drum ca de cleştar
cad în vise ce mă cos de noaptea
ce umblă stăpână prin casă

Deşi vreau să vin spre tine
tone de cenuşă rece ochii îmi tresaltă-n
paşii grei de toamnă (oare a câta oară?)
buze arse-n doruri cu disperare strigă
nu vor uitate în noi să moară

Soarele-i plecat cine ştie unde
Luna parcă-i slută singură rămâne
ploaia neagră cade, copacii adună
ropote nebune - zgomot de fanfară

Îngrozită iarba firul şi-l ascunde
rece-i totul, ziua parcă fuge
noaptea mă zideşte pe un rug de ceară
tone de cenuşă cad şi ne separă

Depărtarea-i rece drumul pare închis
lumea-i zgribulită şi în gânduri grele
tone de cenuşă arsă îmi strivesc un vis
le leg cu frânghie de o Lună pală
le-arunc în abis
..............................................
Greierii-mi cântă la geam cu glas răguşit şi trist
mă trezesc cu zorii îmbrăţişaţi pe mine
din nebunul vis...

poezie de Marieta Căprăruşi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântec

a tăcea tăcând tăcere
picură pe buze miere
se topeşte ochiul piere
pierde gândul din putere

a tăcea tăcând tăcere
picură pe buze fiere
nu ştii dacă e durere
poate-i vis poate-i plăcere.

poezie de Alexandra Theodora Oprea
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muribundul

Soarele nu mai e sus,
Luna şi ea s-a ascuns.
Din cer cade câte-o stea,
Semn că moare cineva.

Dansul celorlalte stele,
Încheind un ritual
Se aduna-ntr-un altar
Ca să apară mâine iar.

Am o vedere de smoală
Totu-i negru... peste tot
E şi o linişte nebună
Dar şi o negură păgână.

Adio şi m-am dus,
Mă aşteaptă cel de sus.
Am de dat o socoteală,
De jos, din viaţa reală.

Şi să spun sub jurământ
Tot ce am făcut pe pământ.
Se lasă negura pe sat,
Îmi pare rău că am plecat.

Soarele nu mai e sus,
Chiar şi luna s-a ascuns,
Din cer cade câte-o stea,
Cred că s-a dus cineva.

epitaf de Cimpeanu Dumitru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picură lumina...

Rănile mele
sunt ca nişte cărări pustii
au învăţat să zâmbească
la fel ca un răsărit
pe turnul unei biserici
în zi de duminică

genele însîngerate
au devenit curcubeie
după ce toate ploile au trecut prin mine
ca o coasă prin iarba crudă
pentru a face drum unei mirese

în fiecare clipă rup cu dinţii din viaţă
şi-atunci inima îşi mai pune un petec
din care picură lumina...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două respiraţii

pe aici n-a mai trecut nimeni

sub buzele grinzii crăpate de timp
singurătăţile sufocă tăcerea
la ora când toate
umbrele adorm
sub piele
e multă tristeţe
curge înspăimântător
ca o clepsidră
cu vieţi
picură ultimul fir
timpul exersează
prin mine
se plimbă tăcut Dumnezeu
printre coastele strivite
de singurătate
picură liniştea

nu mai e nimeni

mă agăţ de culoarea cerului
aerul s-a rarefiat
timpul sinucigaş de cuvinte
îneacă umbrele
din trupul dezbrăcat
porneşte un nou început

urmele adâncite pe margini
vorbesc de o trecere

tălpile miros a iarbă

între cele două respiraţii
se joacă un copil

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschiderea iubirii prin propria uşă

Pe fereastra inimii universale fluturii
Soarelui plimbă lumina ochilor, fierbinte,
Caruselul încărcat de vise se-nvârte
În tumultul mângâiat de rotunde cuvinte.

Lumea pescuieşte stele în noapte,
Luna prinde în valuri ecoul, încercarea
Zideşte în trecere noastră eternitatea
Înaltă ca munţii, învălurită ca marea.

În inima mea cresc rafturi de rouă şi dor,
Condurul de aur îl laşi amintire-n cenuşă,
Doi îngeri te aduc grijulie în sufletul meu
Să-i deschizi iubirea prin propria uşă.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginaţie de Florii

aştept luna Mai luna fără pereche
să-mi fac din cireşe cercei la ureche
să umblu desculţă prin grădina de flori
să descarc în natură roiuri de fiori.

luna florilor dorită de îndrăgostiţi
invadată de fluturi din candori răsăriţi
cu parcuri pline de frumoşi visători
cu râuri de speranţe printre trecători.

iarba verde de Acasă ca mătasea de fină
păscută de mioare din turma divină
scăldată de rouă şi dulce mireasmă
îmbracă pământul- vie catapeteasmă.

castanii înfloriţi să zâmbească în soare
un soi de fericire din zi de sărbătoare

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără lipiciul femeii, Luna ar fi fost o stea căzătoare.

aforism de N. Petrescu-Redi (8 martie 2015)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gorunul

În limpezi depărtări aud din pieptul unui turn
cum bate ca o inimă un clopot
şi-n zvonuri dulci
îmi pare
că stropi de linişte îmi curg prin vine, nu de sânge.

Gorunule din margine de codru,
de ce mă-nvinge
cu aripi moi atâta pace
când zac în umbra ta
şi mă dezmierzi cu frunza-ţi jucăuşă?

O, cine ştie? - Poate că
din trunchiul tău îmi vor ciopli
nu peste mult sicriul,
şi liniştea
ce voi gusta-o între scândurile lui
o simt pesemne de acum:
o simt cum frunza ta mi-o picură în suflet -
şi mut
ascult cum creşte-n trupul tău sicriul,
sicriul meu,
cu fiecare clipă care trece,
gorunule din margine de codru.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!