Eternitatea de fiecare zi

Să avem răbdare, Evanghelina,
Ziua iubirii noastre va sosi
Când lumina statuilor de ceară
Se preface în scrum într-o zi.

Am îmbătrânit aşteptând, aşteptând
Sufletul nostrum, iată, s-a împuţinat
Doar peştii cei slabi într-o seară
Vor lumina inocent peste păcat.

Vor veni caii hohotind disperat,
Ierburi obosite pe străzi vor veni,
În ochii tăi arde fumegând
Eternitatea de fiecare zi.

Umbra pescarilor pe ţărm s-a înnoptat
Au putrezit în lagune corăbii grele
Să avem răbdare, Evanghelina,
Vom lumina o veşnicie sub stele.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evanghelina

Ah, ah, pierdută Evanghelina
Sentimentele tale nu mai au ton,
Pun viaţa mea în loc de fisă
Şi cade uitarea din telefon.

Te-am aşteptat carte de carte
Rătăcind prin mine ca într-un circ pustiu,
Aluneci prin peşteri tot mai departe
Mi-e mâna aşteptare şi nu mai pot să scriu.

Căruţaşii norocului de mult au plecat
Drumul rugineşte sub urmele lor,
Mi-a ars tinereţea prin marile gări
Aşteptând să vină ordinul de zbor.

Ghidul bătrân de singurătate
Iluminând sub zăpezi, atât am rămas,
Cuvintele tale ard în neştire
Peste veşnicia turnului cu ceas.

Ah, ah, pierdută Evanghelina
Te aştept, te aştept la drumul de jos
Cum cade carnea de pe mine
Tot învăţând să mor frumos.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va veni o zi în care

"Răbdare însă, vine o zi
Când legăturile s-or frânge
Când sufletul nu va mai plânge
Ci înălţat va întrezări
Lăcaşul veşnic ce-i va fi
Lumina care nu se stinge!"
(Iulia Haşdeu)

Va veni o zi în care porţile vor fi deschise
Va fi ziua împlinirii milioanelor de vise
Acea zi ea schimbă toate, forţe noi vor fi trimise
Ca să scoată la lumină câte-n lume-au fost comise.

N-o mai fi ură pe lume şi nici fapte neadmise
Răii ei umple-vor locul, milioane de abise
Va veni o zi în care porţile vor fi deschise
Va fi ziua împlinirii milioanelor de vise.

Va fi ziua întâlnirii, fericiri ce nu-s descrise
Leul cu mielul va paşte, câmpii multe cu narcise
Pământul el dă rodire din noile învelişe
Lumina ce nu se stinge, luminează paradise
Va veni o zi în care porţile vor fi deschise.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată ultimul meu cuvânt: răbdare, răbdare, răbdare! Şi când ţi se va părea matale că ai gatit-o, ia-o din nou de la capăt: răbdare, răbdare, răbdare!

citat din Părintele Vichentie Mălău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi se va lumina de ziuă

te baricadezi înlăuntrul tău
singură cu idolii tăi de-ntuneric
cu anotimpul din care mereu pleacă cineva
demult nu mai simţi naşterea dimineţilor
aroma cafelei
frigul priveşte prin tine ca printr-o fereastră
de cealaltă parte cerul
ţipătul unui pescăruş
şi chipul tău în oglinda unei ape
din care creşte o linişte albă

toate umbrele tale stau aliniate în şir indian
aşteptând să te intorci
toate femeile care au locuit în tine
îşi revendică dreptul la fericire

într-o zi va veni cineva şi va arde pe rug
cerul lor îndărătnic
şi se va lumina de ziuă
în mijlocul unei nopţi

poezie de Nuţa Crăciun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răbdare, răbdare, răbdare, răbdare, răbdare...! Şi când simţi că s-a gătat, iar: răbdare, răbdare, răbdare, răbdare! Şi iar: răbdare, răbdare, răbdare, răbdare!...

citat din Părintele Cleopa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când va veni ziua judecăţii din urmă şi oamenii, mici şi mari, vor veni unul după altul să-şi primească darurile cereşti, Atotputernicul va trece cu privirea peste şoarecii de bibliotecă şi îi va spune lui Petru: "Iată, aceştia nu au nevoie de vreo răsplată. Nu avem nimic să le dăm. Lor le-a plăcut să citească."

citat clasic din Virginia Woolf
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banca de eternitate

O, cade toamna în cetate
Cu plânsul stelelor târzii
Lumina se depune în copii
Ca într-o bancă de eternitate.

Trec păsări sfâşiate de rugină
Galbenul zilei vâsleşte în noi
Ne bat în geam celestele ploi
Iarba rămâne veşnic senină.

Bruma devoră plecări vinovate
Ne aduce toamna scrisorile târzii
Lumina se depune în copii
Ca într-o bancă de eternitate.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maşina de fabricat vise

Sunt uneori o maşină ciudată
Peste hărţile lumii plâng în neştire
Mă devoră, doamnă, păsări-amintire
Cu ochii aprinşi ca o torţă uitată.

Undeva, departe, morile de vânt
Ne-au măcinat clipele toate
Arde lumina e eternitate
Preschimbându-mă în Cuvânt.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare seară

Iubirea se-nchină unor albastre zări
E unul din îndreptarele multora
Se-ascunde în ochii omului pătimaş
Iubirea se-nchină celor fără de vrăjmaşi
Iubirea e singura atingere mută...
Iubirea te-nalţă, fără să-ţi spună
Iubirea te caută-n zile, fără răspuns
Iubirea e aici, acum în răstimp.

Magie... cuvânt nerostit, academic
Magia iubirii un necesar absolut
Pe câmpuri magnetice, accesând fericit
Un alt cuvânt, un alt motiv...
Pentru a fi entuziasm şi fecund.
Atingerile tale mă dor şi poate
Că-ntr-o zi, atentă vei fi...
Vei lumina în ochii mei fără de răbdare.

Vei fi albastru de jad... verde de cuvânt
Şi fiecare notă din veşnicia vieţii
Va fi cunoscută... ca un posibil ascuns
Voi fi liminiţa din capătul tunelurilor mute
Şi voi răsări la fiecare apus...
Nu am nici falsuri, nici calendare aprinse
Doar privesc nedumerită lumina
Se-aprinde în noi... se-aprinde vrăjit.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Aceasta sunt eu...
mă privesc în oglindă
şi mă redescopăr; eu...
chiar dacă anii au trecut
sufletul încă zburdă,
de parcă refuză zborul timpului,
rămânând în sfera adolescenţei;
un suflet pur, inocent,
la fel ca al unui copil...
de aceea ochii mă trădează:
în ei licăre lumina
ascunsă adânc în suflet;
lumina a mii şi mii de stele,
un întreg Univers...

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare stea există un suflet

Priveşte apusul, ascultă sunetul mării,
acea sălbatică mare, plină de viaţă, în culori fascinante,
care se zbate la ţărm printre stânci! Un ţărm de mare
pe care valurile se sparg în mii de bucăţi-destin!

Asemeni mării suntem - curată şi învolburată,
într-o continuă zbatere, calmă, dar în adâncuri de nestăvilit!

Boabe de rouă la ferestrelor sufletului sunt lacrimile,
Broboanele de sudoare ale îngerului nostru
ce ne ţine în braţe sufletul, atât de greu uneori!

Din doruri, din nostalgii, din noi, din şoapte,
din lacrima sufletului nostru, din aripile îngerilor,
Din simţiri delicate, din minţi însetate,
din lacrimi puţine, din doruri multe!

De asta şi vântul merge pe câmp, are multe de spus,
căci acolo, pe câmp, macii nu pot fi îngrădiţi,
Cu privirea îi pictezi la lumina stelelor şi a lunii,

Cel ce timpul îl are în faţă nimic nu ştie,
Tânguirea ta cutremură trestiile iazului albastrelor nopţi,
O, despărţire! Adâncă viaţă din umbrele nopţii!
Multe petale se aştern peste cărarea pietrelor!...

Un ochi se uită pe albia râului ce curge - sufletul
ce aşteaptă să treacă râul spre întâlnirea cu spiritul.

Diferă râul de la om la om, diferă aşteptarea
şi întâlnirea diferă. Într-un final, toţi ajung dincolo
la terminaţie... spre râul Lethe, râul Uitării!

Dacă întinzi mana mă vei atinge, sunt în umbra ta,
- Am întins mâna, îţi mângâi sufletul!
În fiecare stea există un suflet, dacă doar o atingi rămâi vrăjit -
ştii că stelele care sunt culese ajung tot pe cer!

Nu noi dăm stele jos de pe cer, trebuie doar
să le atingem - iată marele vis al pământenilor!
Ajungem să avem şi noi o stea,
părţi din noi ajung acolo - lumina noastră!

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără stres...

Stresul e confuz şi bine încurcat,
iar dacă vrei un indiciu pe nisip,
nu e bine că vine valul şi sterge tot.
Eu zic să nu lăsaţi lumina aprinsă ziua când sunt nori
ca soarele să poată veni din nou
şi chiar nici noaptea nu trebuie lumină,
ca să poată veni lumina lunii,
iar voi îndrăgostiţii să puteţi pluti în melancolie.
Scăpaţi de stres plimbându-vă-n natura dezlănţuită,
iar cei puternici se strâng la pieptul unul altuia,
rătăcind printre copacii bătrâni,
ascunzându-se de ochii celor curioşi,
zâmbind şi sorbind lacrimile de bucurie.
Aşa necazurile noastre înşelate şi întristate,
vor plânge şi apar bucuriile coapte,
care atât de mult sunt căutate
şi care uneori fug de lângă noi.

poezie de Eugenia Calancea (21 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aragorn: Aveţi răbdare, aveţi răbdare! Fii ai Gondorului, ai Rohanului, fraţii mei! Văd în ochii voştri o teamă ce mi-ar îngheţa şi mie inima. Va veni o zi când curajul oamenilor va ceda, când ne vom uita prietenii şi vom rupe toate legăturile ce ne leagă de fraţii noştri, dar nu astăzi. Va veni un timp când dezastrul vă va distruge scuturile, iar vremea oamenilor se va sfârşi! Dar nu astăzi! Astăzi luptăm! Pentru tot ceea ce iubiţi pe acest Pământ, vă ordon "ridicaţi-vă, oameni ai Apusului!"

replică din filmul artistic Stăpânul inelelor: Întoarcerea regelui, scenariu de Fran Walsh, după J.R.R. Tolkien (1 decembrie 2003)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina lumii

Lumina actuală, iată,
Este lumina reflectată
Din lumina necreată.

tristih de David Boia (1 mai 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul despărţirii noastre

Ninge... în lumina oarbă a lunii
dăm frâu liber muzicii orfice
pe un câmp cu lalele de sânge pictate pe sticla opacizată
ca un semn al iubirii şi morţii
însuşindu-şi tot cerul
în vecinătatea a două gerunzii...
pe drumuri subţiri ca firul de apă
Dumnezeu nu ne poate vedea vieţile microscopice
căzute în tenebrele somnului,
cu aripi grele şi macabre.
Când sub picioare noastre este gol, iar deasupra braţelor se ridică eternitatea
peste noi pluteşte umbra lupului alb
la o distanţă de doar un strigăt în noaptea dintre cuvinte şi flori,
îmi strâng sarea gândurilor şi plec cu păsările călătoare
lăsând în urmă larg deschisă uşa morţii...

poezie de Elena Preduşel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călător la drumul mare

Cheamă-mă sub lumina lunii,
Aşteaptă-mă sub lumina lunii;
Voi veni la tine sub lumina lunii
Chiar dacă iadul îmi va ţine calea.

poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va veni cândva o vreme

Va veni cândva o vreme
Când cuvinte or să moară,
Când priviri or să blesteme
Şi nimic n-o să ne doară.

Va veni o noapte lungă,
Plină de-ndoieli... şi rece,
Clopote vor bate-n dungă,
Toţi pe lânga noi vor trece.

Va veni cândva o vreme
Când pământul va fi piatră,
Când lumina... se va teme
De cenuşa strânsă-n vatră.

Va veni... o clipa-n care
Plumbuitul întuneric,
Ne va arunca-n uitare
Şi-ntr-un univers eteric.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina se coace la miez

Ca într-o grotă pe pereţi cu desene rupestre
timpul s-a oprit înuntru
cu întunericul pe braţe de aer somnoros,

afară totul se preface şi se schimbă
lumina se coace la miez
şi prinde coaje de lut şi piatră.

Ziua şi noaptea se aşază între noduri,
alternează pe fiecare parte a planetei,
se plimbă prin fiecare anotimp
fără să se oprească în staţii.

O inegalabilă trecere îmi paşte anii,
nu întreabă pe nimeni
şi mă trezesc fără să vreau la margine
cu pasul în groapă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire şi lumina

În lumea ta rătăcitoare
Când paşii ţi se-mpleticesc,
Cheamă lumina călăuzitoare
Şi spune, Doamne, te iubesc!

Când ochii-ţi se-mpăienjenesc
De lacrimi gele-n suferinţă,
Spune doar, Doamne, te iubesc,
Şi vei vedea o luminiţă!

Când întunericul cel greu
De peste tot te copleşeşte,
Tu nu uita de Dumnezeu,
El e lumina care te iubeşte!

Cănd crezi că-i greu, c-ai pătimit,
Încearcă doar de-ţi aminteşte,
Că pentru noi S-a răstignit
Iisus, şi-atunci Îi mulţumeşte!

Când frică vei simţi şi groază
Venind din locu-ntunecat,
Lumina-ţi va veni pe-o rază
Căci azi Htistos a înviat!

Florentina Mitrică (19 aprilie 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povară cazonă

Adastă sub ziduri turmele de muguri
Mai pâlpâie mirarea în târgul de afară
Din cabaretul ploii iluminat de molii
Mă dor urmele tale când coboară.

Trec înspre nord singurătăţi călătoare
Vai, trupul tău cum s-a înnoptat
Bate în vama sângelui luminat
Ochiul tăcut al ploii stelare.

Cântecul nostrum – lebădă tristă
Mai caută îndurarea sub lespezi de ceară
Purtăm copilăria în raniţa veche
Cum pe cea mai cazonă povară.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!