Banca de eternitate
O, cade toamna în cetate
Cu plânsul stelelor târzii
Lumina se depune în copii
Ca într-o bancă de eternitate.
Trec păsări sfâșiate de rugină
Galbenul zilei vâslește în noi
Ne bat în geam celestele ploi
Iarba rămâne veșnic senină.
Bruma devoră plecări vinovate
Ne aduce toamna scrisorile târzii
Lumina se depune în copii
Ca într-o bancă de eternitate.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!