Evanghelina

Ah, ah, pierdută Evanghelina
Sentimentele tale nu mai au ton,
Pun viaţa mea în loc de fisă
Şi cade uitarea din telefon.

Te-am aşteptat carte de carte
Rătăcind prin mine ca într-un circ pustiu,
Aluneci prin peşteri tot mai departe
Mi-e mâna aşteptare şi nu mai pot să scriu.

Căruţaşii norocului de mult au plecat
Drumul rugineşte sub urmele lor,
Mi-a ars tinereţea prin marile gări
Aşteptând să vină ordinul de zbor.

Ghidul bătrân de singurătate
Iluminând sub zăpezi, atât am rămas,
Cuvintele tale ard în neştire
Peste veşnicia turnului cu ceas.

Ah, ah, pierdută Evanghelina
Te aştept, te aştept la drumul de jos
Cum cade carnea de pe mine
Tot învăţând să mor frumos.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie de seară

Maică, maică, rău mă bate
vântul din ce-nu-se-poate
spaima clipei vinovate
mă loveşte dinspre tine
biciul lacrimii senine
şi mă arde peste faţă
precum moartea peste viaţă

că din câte paseri sunt
numai paserea-cuvânt
se lasă în arderi line
peste ţipătul din mine

maica mea călcând pre moarte
te aştept de-un veac de cărţi
să te-ntorci maică din morţi
ca să te zidesc în carte

au înflorit ochii mei
peste coala de hârtie
ce zăpezi ne cântă în oase
urma ta ne mai rămase
un izvor de apă vie

usca-mi-s-ar viaţa mie
şi voi plânge prin copii
maica mea te-aştept să vii
la pustia din pustie

sunt aproape de Departe
am trecut şi vămi şi porţi
maica mea călcând pre moarte,
te aştept să vii din morţi.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternitatea de fiecare zi

Să avem răbdare, Evanghelina,
Ziua iubirii noastre va sosi
Când lumina statuilor de ceară
Se preface în scrum într-o zi.

Am îmbătrânit aşteptând, aşteptând
Sufletul nostrum, iată, s-a împuţinat
Doar peştii cei slabi într-o seară
Vor lumina inocent peste păcat.

Vor veni caii hohotind disperat,
Ierburi obosite pe străzi vor veni,
În ochii tăi arde fumegând
Eternitatea de fiecare zi.

Umbra pescarilor pe ţărm s-a înnoptat
Au putrezit în lagune corăbii grele
Să avem răbdare, Evanghelina,
Vom lumina o veşnicie sub stele.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate pânzele...

Te-am aşteptat în colţ, la florărie, te-am aşteptat pe gard, la cimitir, te-am aşteptat cu teamă, cu furie, cu zâmbete şi-un fir de trandafir.
Te-am aşteptat la prânz, la ceai, la cină, te-am aşteptat la mall, la mic dejun, te-am aşteptat o zi, un an-lumină, te-am aşteptat de Paşte, de Crăciun.
Te-am aşteptat în gară la Sinaia, te-am aşteptat la Pontul Euxin, te-am aşteptat, cu toată hărmălaia, în linişte, la un pahar de vin.
Te-am aşteptat pe muntele Găina, la Sighişoara şi în Retezat, te-am aşteptat când înverzea pădurea, când crengile de frunze au uitat.
Te-am aşteptat prin peşteri şi prin vreme, te-am aşteptat la ţărm de îndoieli, te-am aşteptat cu toamna-n crizanteme, te-am aşteptat cu iarna-n fulguieli.
Te-am aşteptat din vară-n primăvară, din vârf de nas până la orizont, te-am aşteptat ca raftul din cămară, ca indecisul, preţul cu discont.
Te-am aşteptat cu toată aşteptarea pe care-am fost setat să o accept, dar ai ales să nu trăieşti, speranţă, şi nu mai are sens să te aştept.

poezie de Eduard Lupascu (6 aprilie 2021)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce...

ai plecat uitând să vorbeşti
cu versul buzelor tale
ştiu că suspini în asfinţit
cu privirea pierdută
nemuritoare
şi totuşi sunt
clipele tale uitate-n mine
tu porţi oglindă de...
timpuri trecute
în dezamăgiri
visuri neîmplinite
iar acum gândeşti
obosită
că drumul tău
va fi
de neîntors
spre mine...

de ce?

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmele tale

Laşi urme pe zăpadă
Şi în sufletul meu.
Ele pentru mine sunt sfinte,
Ca urmele lăsate pe apă de Dumnezeu.

De-ar cădea fulgi mari din cer,
Chiar de-ar veni cel mai năprasnic ger.
Urmele tale nu vor dispărea,
Ele vor rămâne ca o amintire în inima mea.

Căci tu ai fost departe,
Dar eu te-am găsit
După urmele tale lăsate
Peste acest frumos asfinţit.

poezie de Vladimir Potlog (14 ianuarie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cade floarea de zăpadă

zilele înghesuite pe o plită amăruie
au prins gustul de gutuie
şi te-aştept ca pe o simplă mântuire
dragul meu
te aştept cum îl aştept pe Dumnezeu

cade floarea de zăpadă
pe icoana fără sfinţi
Doamne, fă să nu mai cadă
şi pe bunii mei părinţi

zilele aleargă-ntruna prin copitele de cai
şi-am uitat de mine, vai!
îmi răsună din biserici
gândul neamului străbun
îmi răsună o colindă de Crăciun

cade floarea de zăpadă
pe oraşul meu golaş
Doamne, fă să nu mai cadă
şi pe-al neamului oraş

zilele mă-mping din urmă prin ferestre aurii
prin nămeţi şi vijelii
îi aud şi pe copiii
fără casă şi orfani
îi aud ca la priveghiul dintre ani

cade floarea de zăpadă
peste vocile curate
Doamne, fă să nu mai cadă
şi pe case-abandonate

cade floarea de zăpadă
peste tine, neamul meu,
însă cine să-L mai vadă
pe bătrânul Dumnezeu

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regăsire

În visul meu, apari din întuneric,
Şi te-ntrupezi, uşor, în faţa mea,
Apoi dispari într-un decor feeric,
Lăsând un gol imens în urma ta.

Te chem, te strig, te plâng, şi-apoi te caut
Prin amintiri pierdute-n timpuri vechi
Pe muzica-n surdină-a unui flaut
Ce vine din legendele străvechi.

Cum aş putea să te găsesc, iubito,
când simt c-acest prezent mi-e prea târziu
şi te-am pierdut prin viaţa ce-am trăit-o
între un alb şi-un negru-cenuşiu?

Îţi caut urmele prin timpuri moarte,
îi rog să mă îndrume chiar pe zei,
să-mi pună undeva un semn de carte,
pe urma ta să-ndrepte paşii-mi grei.

Iar dacă strigătu-mi va fi zadarnic
şi urma paşilor pierdută iar,
cu suferinţa gândului amarnic,
îmi voi curma calvarul solitar

Şi voi păşi, din lunga mea tristeţe
pe drumul către viaţa luminoasă,
cerându-le zeiţelor măreţe
să ne alunge pe-amândoi... acasă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept

Aştept un gând
Să vină inspre mine....
Aştept o ultimă sclipire
De bucurie si-mplinire,
S-aud că nu te-ai supărat,
Că m-ai iertat
Si-n rozele
Ce stau ca să răsară
E gândul tău de primăvară
Cu frunze verzi
Si umede de rouă!

Azi simt cum doare
Acea singurătate
Când nu aud
O voce de departe...
Dar mult aş vrea
Si mi-aş dori
Ca glasul tău să-mi spună
Intr-o zi:
-Nu te-am uitat
Si voi veni...
Aştept să-mi scrii.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa începe cu mine ( extras din Numele meu e Roşu )

Aud întrebarea de pe buzele tale:
" Cum e să fii o culoare?

Culoarea este pipăitul ochilor, muzica celor surzi,
un cuvânt evadat din întuneric.
Fiindcă am ascultat şoaptele sufletelor
– asemeni unui susur al vântului –
din carte în carte şi din obiect în obiect pentru zeci sau milioane de ani,
dă-mi voie să-ţi spun că atingerea mea seamănă cu atingerea îngerilor.
O parte din mine, jumătatea serioasă, apelează la imaginea ta,
în vreme ce jumătatea voioasă se revarsă în aer sub privirile tale.

Sunt atât de fericit să fiu roşu!
Sunt focos. Sunt puternic.
Ştiu că oamenii mă remarcă şi că nimeni nu-mi rezistă.

Eu nu mă ascund:
Pentru mine, delicateţea nu se manifestă prin slăbiciune sau prin subtilitate,
ci prin determinare şi voinţă.
Aşa că eu atrag atenţia asupra mea.
Nu mi-e teamă de alte culori, umbre, mulţimi şi nici chiar de singurătate.
E minunat să acoperi suprafaţa care te aşteaptă cu fiinţa ta învingătoare!
Oriunde mă aşez,
văd ochi strălucitori, pasiuni crescând, sprâncene ridicate şi inimi bătând mai repede.
Priviţi cât de minunat este să trăieşti!
Viaţa începe cu mine şi se întoarce la mine.
Aveţi încredere în ceea ce vă spun."

poezie de Orhan Pamuk, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O vioară plânge-n noapte

Încă îţi mai scriu poeme, şi pe note le aştern,
Iar în ceas tarziu adesea, eu ţi le trimit pe vânt.
O vioară plânge-n noapte, pe-ale sale strune dragi
Simfonii cu lacrimi scrise, al iubirii bun rămas.

Pe o rază de la lună, notele zboară spre cer
Tremurând de-nfiorare, la fereastra ta alerg.
Bate într-una gândul meu, îţi aşez sărutul dalb
Pe o frunza îngălbenită, de al toamnei rece voal.

Îţi compun o simfonie pe al lacrimii păcat,
Pe un viers de poezie, scris pe-o frunză de arţar.
La sărutul tău visez, vreau aroma lui să simt...
Eu nu te-am atins vreodată, doar în vise te-am văzut.

Doar în vise-n miez de noapte, îţi simt focul ce mă arde,
Ca un fulger care cade, noaptea-n nopţile cu ploi.
Toamna a sosit din nou, a câta de când te aştept...
Tu departe eşti de mine, oare de ce te iubesc?

Toamna acoperă cărarea, frunzele în zbor mai cântă
Către tine-n miez de noapte, poartă note pe-a ei frunze.
Eu pierdută printre vise, zbor şi mor ca şi un flutur...
Azi pe note de vioară cânt iubirea mea pierdută.

Inima-mi nebună este, tot ce-a suferit, azi uită...
Ea se-închină neîncetat, glasului ce a iubit.
Şi pe-a notelor dulci liră, astăzi îţi trimit din nou,
Un poem pe frunze triste, şi cu lacrima în ochi.

poezie de Maria Nedelcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te aştept

pentru că eu exist şi am fost creat pentru tine
tu, ştiu, exişti undeva rătăcind în această lume

pentru că soarta ne-a creat diferite destine
eu te aştept sperând să te găsesc, minune

pentru că undeva sufăr simţind că prin privire
tu, ştiu, cauţi orizonturi rătăcite departe de tine

pentru că viaţa încă mult timp ne desparte
eu nădejde mi-am pus că nimic nu este departe

pentru că ştiu că nu mult va fi şi ziua este aproape
te aştept, mă-n-chin şi-n-mpreunate-mi ţin palmele

pentru că ştiu că dureros de nu vei fi, tot restul vieţii mele
te voi dori şi aştepta cu gândul sacru al existenţei tale, divine

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare ardentă

timp posomorât lacrimi se scurg în ceas
din tinereţea mea nimic n-a mai rămas
doar amintiri închise într-un sertar
şi-un dor aprins să am în cer un avatar.

aştept primăvara cu ziua Învierii
când muguri de lumină invadează merii
când fac din cireşe cercei la ureche
şi armonii însufleţesc iubirea mea veche.

aştept curcubeie să-şi ningă culoarea
peste melancolia care agită zarea
nu rănesc natura nu o deformez
cu splendorile ei mereu mă formez.

hai bucurie da o raită prin mine!
să sădesti în minte sămânţa de bine.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin lentilele tale oamenii capătă forme cuminţi

dumnezeieşti
neîncepute
chiar
ca fructele date în pârg
uneori taci să nu le zdrobeşti culoarea
cu un cuvânt
poate că greşeşti
sau poate că nu
şi eu te ispitesc
aruncându-ţi în minte gânduri
despre care nu aveai habar

m-aş bucura să tresari când versurile astea
vor trece prin lentilele tale
ca mărgelele prin firul subţire
sau ca stropii de apă pe buzele arse
dar nu se va întâmpla nimic
nici măcar o aşteptare
nu aştept
nici măcar o tăcere

prin lentilele tale oamenii capătă forme cuminţi
dumnezeieşti
eu nu
eu nimic
nu pot să fiu începutul zdravăn
în care ne simţeam
minunat

şi nici soldatul ucis
eu nu
eu nimic

m-aş bucura să te rogi pentru mine măcar
în miezul nopţii

când îmi strâng neputinţa în cercul de foc
şi visez că tinereţea ta
mă frământă mai mult
decât o poezie nescrisă

prin lentilele tale oamenii nu au nimic în comun
cu iluziile
sunt cuminţi
eu nu
eu nimic

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile se duc

Zile se duc si vin, pe drumul lor,
Prind aripi de vis, aripi de dor,
Zile se duc si vin, dar nu mai eşti,
De ce ai rămas sa ratacesti?

Floarea zâmbetului pierdută ieri,
Tu, suflete, iar şi iar mi-o ceri,
Floarea zâmbetului azi s-a uscat,
Roua pe gene mi-a picurat.

Cerul prea senin s-a înnegurat,
Ca printr-un vis trist, tu ai plecat,
Văzduhul a plâns în a ta urmă
Prin doi ochi înceţoşaţi de brumă.

Zile se duc şi vin ca vis antic,
Astăzi nu a mai rămas nimic,
Zile se duc şi vin, fericirea
Lăsând-o din nou în urma mea.

Azi, iubite, ia şi veşnicia,
Prinde în buchet bucuria,
Lasă-mi numai tăcerea şi atât...
O voi păstra în timp, văd eu cât.

Lasă-mi în urmă un gând pierdut,
Spre un ţărm depărtat, neştiut,
Un gând frumos, bun, fraged, curat,
Pentru un înger care m-a uitat.

poezie de Andreea Ion (2008)
Adăugat de Andreea Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de tine

Când mi-e frig, îmi pun o haină,
Când mi-e cald, nu ies afară
Insă când mi-e dor de tine,
Beau la vin, beau în neştire
Totuşi, gura mi-i uscată,
Te aştept, dar nu vii fată,
Pe cărarea dintre vii,
Sufletul să mi-l mângâi.
Mi se pare groaznic doru,'
Ţin în mână strâns ulcioru,'
Şi visez ca-n ceas de seară,
Noi, prin lanu' de secară
S-alergăm desculţi şi goi
Doar cu luna peste noi.
Lună blândă, lună caldă,
Sa-ţi dezmierde trupul, fată,
Trupu-ţi alb, şi mlădios
Să mă-mbete de frumos,
Să mă-mbete de plăcere,
Trupul meu întruna cere
Ale tale imbrăţişări,
Ale tale dezmierdări.
Stăm în lan, si luna trece,
Vine dimineaţa rece
Simt broboanele de mană,
Şi mi-e frig... şi-mi pun o haină.

poezie de Mihai Valentin (1 august 2014)
Adăugat de Mihai Valentin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maytrey

Se întâmplă trenuri către soare
Precum lumina de cocor
Şi chiar în lună ard marfare
De duhul întâmplării lor.

Ninge veşnicia peste gări buimace
E mai împovărată cu o vină
Şi iată doamnă Maytrey
Ce singuri ardem în lumină.

Ne duc gondole de iluzii
Pe mări de clipe translucide
Şi văd în urma noastră ninsă
Poarta singurătăţii cum se-nchide.

Aud în marile zăpezi
Chiar înserarea cum coboară
Tu eşti fantoma unui tren
Care pluteşte într-o gară.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternităţi în straie de-aşteptare

Au înflorit pe gene tuberoze,
Ca într-un vis de vară-amăgitoare,
Ce picură tăcerea în mimoze
Cu ploi de mângâieri tulburătoare.

Şi trec prin mine herghelii de fluturi
Într-un galop, ca sevele pădurii,
Te simt în mine şi de nopţi mă scuturi,
Eu îţi aştept sărutu-n colţul gurii.

Să nu mă cerţi că încă vreau iubire,
Chiar de mi-s anii grei ca piatra morii!
Şi de mai plâng la ceas de despărţire,
Ştiu că te-ntorci, precum se-ntorc cocorii.

De moare luna mai de întristare,
Eu o s-aştept septembire să vină,
Cu mere coapte ies la drumul mare
Să te invit în toamna mea, la cină.

De se-auresc gutuii fără tine
Şi mustul de va curge singuratic,
Te-oi aştepta-n colindele creştine,
Chemându-te, prin ceruri, telepatic.

Şi nici atunci, de n-ai să vii, iubite,
Voi inventa un anotimp în care
Secundele sunt tot mai infinite,
Eternităţi în straie de-aşteptare.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Margini de suflet

La margini de suflet aştept uneori
Cuvântul cuprins în aromă de tei,
Să-l simt cum pătrunde în mine prin pori
Să facă să sară din inimi scântei,

Răcoarea pădurii o simt peste trup
Iar păsări îmi cântă cât pentru un an,
Departe de lume aştept să erup
Să fiu ciocârlia ascunsă în lan,

La margini de suflet se-adună tăcut
Tot dorul rămas suspendat peste cer,
Doreşte să treacă pe podul de lut
Să scape de stânca crăpată de ger,

Rămâne iubirea purtată de vânt
Prin timpul ce curge departe, prin zări,
Când teiul îşi urcă aroma-n cuvânt
La margini de lume, la margini de mări.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adun în mine...

Adun în mine ani cu hărnicie
din frunzele copacilor nemuritori,
să îi sădesc în viţele de vie
când toamna-n brume cade peste flori.
Nu mă opresc din mersul meu prin lume,
neobosit colind peste iubiri şi dor,
mă folosesc de haruri fără nume
când trec grăbit şi le culeg din zbor.

Popasuri lungi prin suflete rănite
mai fac şi le alint lăsându-le în dar
licori curgând din marile ispite
păstrate-n amfore vrăjite de stejar.
Nu mă opresc prin casele blamate,
plătind amoruri false, date la oca,
nici nu adun cuvintele furate
strigate noapte-n cântecul de cucuvea.

Sunt doar un simplu trecător prin lume,
Trudind din greu ca să îmi fac un rost,
pe cartea mea, la urmă, doar un nume
va sta să v-amintească cine-am fost.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine (2017)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar un vag de zână

Cutreieram printr-un fund din sufletul meu,
într-o noapte de vară – şi mintea era obosită,
mâna nu mai ştia veşnicia...

Mă afundam încet în mine, peste mine, departe
de mine – dar un vag de zână, cu o părere
de torţă aprinsă într-un deget, mi-a
umplut crâmpeiul de cărare.

N-a mai plecat – i-a plăcut iarba sărutului
meu....

poezie de Dumitru Pietraru din Eu însumi
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!