
Atunci când va veni ziua judecății din urmă și oamenii, mici și mari, vor veni unul după altul să-și primească darurile cerești, Atotputernicul va trece cu privirea peste șoarecii de bibliotecă și îi va spune lui Petru: "Iată, aceștia nu au nevoie de vreo răsplată. Nu avem nimic să le dăm. Lor le-a plăcut să citească."
citat clasic din Virginia Woolf
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Va veni cândva o vreme
Va veni cândva o vreme
Când cuvinte or să moară,
Când priviri or să blesteme
Și nimic n-o să ne doară.
Va veni o noapte lungă,
Plină de-ndoieli... și rece,
Clopote vor bate-n dungă,
Toți pe lânga noi vor trece.
Va veni cândva o vreme
Când pământul va fi piatră,
Când lumina... se va teme
De cenușa strânsă-n vatră.
Va veni... o clipa-n care
Plumbuitul întuneric,
Ne va arunca-n uitare
Și-ntr-un univers eteric.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Profeție
Va veni o zi în care, într-adevăr,
Vom scoate cuțitele pe masă.
Noi nu vom discuta nimic atunci.
Din tăișuri se vor ridica miresmele ucise.
Din cenușă se vor ridica lăstarii care nu au apucat să își vadă rodul.
Trilurile alungate din cuiburi
Ne vor izbi tâmplele.
Va veni o zi în care vom privi unul prin celălalt
Vâzând toate mecanismele ego-ului
Toate tocătoarele de frumos...
Rușinați, vom plânge apoi cu țăndări, cu bucăți din noi.
Neîndoielnic, va veni o zi!
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Se duc anii, unul după altul, încet și totuși așa de iute, domol și totuși grabnic unul după altul, și fiecare-ți pare lung, dar totuși se sfârșește așa de repede! Se adaugă iute unul peste altul, lasă așa de puțină urmă după dânșii, se pierd atât ștergându-se, încât de te uiți îndărăt să vezi cât a trecut, nu vezi nimic și nu'nțelegi cum se face de-ai îmbătrânit așa de mult.
Guy de Maupassant în Adio
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletu-mi te slăvește încă, înzeită libertate și cred că va veni ziua fericită, ziua izbândirii, când omenirea întreagă se va scula și va sfâșia acest văl și dușmanii tăi se vor împietri la vederea chipului tău de lumină; atunci nu va mai fi niciun om rob, nici nația roabă, nici om stăpân pe altul, nici popor stăpân pe altul, ci, domnirea Dreptății și Frăției. Aceste cuvinte ce odată am dat deviză nației mele vor domni lumea. Vai, nu voi avea nevoie de a vedea această zi, dar și eu asemenea am muncit și am pătimit pentru dreptate și cel din urmă al meu cuvânt va fi încă un imn închinat ție, țara mea mult dragă.
citat celebru din Nicolae Bălcescu (1847)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteva vorbe despre suflet
Din când în când avem un suflet.
Nimeni nu-l are în păstrare
non-stop.
Zi după zi,
an după an
pot veni și trece fără el.
Câteodată
poposește pentru puțin timp
în spaimele și în bucuriile copiilor.
Altădată doar în mirarea
că suntem bătrâni.
Rareori este de ajutor
în testele de anduranță,
cum ar fi mutarea mobilei
sau ridicarea unei valize,
sau mersul îndelungat în pantofi care ne strâng.
De obicei, dispare
când trebuie tranșată carnea
sau cărate găleți cu apă.
La fiecare o mie de conversații
alege să participe doar la una,
asta dacă participă și la aia,
de vreme ce el preferă tăcerea.
Iar atunci când trupul nostru trece de la suferință la durere,
sufletul își ia zile libere.
Este greu de mulțumit:
nu-i place să ne vadă-amestecați în mulțime,
străduința noastră de a ne crea avantaje dubioase
și schemele unsuroase îl fac să se simtă prost.
Fericirea și amăciunea
nu sunt pentru el două limbaje diferite.
Ne vizitează
numai când cele două își dau mâna.
Putem conta pe el
când nu suntem siguri de nimic
și suntem curioși despre orice.
Dintre lucrurile materiale,
preferă ceasurile cu pendul
și oglinzile pentru că sunt prezente la muncă
și atunci când nimeni nu le privește.
Nu va spune niciodată de unde vine
sau unde dispare iarăși,
deși este evident că așteptă asemenea întrebări.
Avem nevoie de el,
dar se pare
că și el are nevoie de noi,
pentru un motiv sau altul.
poezie clasică de Wislawa Szymborska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternitatea de fiecare zi
Să avem răbdare, Evanghelina,
Ziua iubirii noastre va sosi
Când lumina statuilor de ceară
Se preface în scrum într-o zi.
Am îmbătrânit așteptând, așteptând
Sufletul nostrum, iată, s-a împuținat
Doar peștii cei slabi într-o seară
Vor lumina inocent peste păcat.
Vor veni caii hohotind disperat,
Ierburi obosite pe străzi vor veni,
În ochii tăi arde fumegând
Eternitatea de fiecare zi.
Umbra pescarilor pe țărm s-a înnoptat
Au putrezit în lagune corăbii grele
Să avem răbdare, Evanghelina,
Vom lumina o veșnicie sub stele.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Șoarecii de bibliotecă vor deveni savanți, atunci când vor scrie în loc o altă bibliotecă.
aforism de Ștefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Șoareci de bibliotecă (2016)
Adăugat de Ștefan Mîrzac

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Tata a citit o bibliotecă; fiul a scris un raft de cărți; nepotul, în criză de timp, a stocat, cam caustic, totul într-un stick. Pe când îi va veni cheful să citească.
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria este tot ce ne trebuie. Avem nevoie de dragoste așa cum avem nevoie de apă. Avem nevoie unul de altul așa cum cum avem nevoie de pământul pe care îl împărtășim.
citat clasic din Maya Angelou
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Avem nevoie
Astăzi, îmbrac rochia din fluturi și din flori,
Vreau să închin un mic sonet iubirii
De dimineață, simt că vara-mi dă fiori,
Uit tristețea și deschid, larg, poarta fericirii.
Trăim murind, de parcă nici n-am fi,
Umblăm mascați, trișăm pe mâna noastră,
Avem nevoie de mângâiere-n fiecare zi,
Să vindece dureri și răni în noapte-albastră.
Avem nevoie de razele ce vin în zori,
Avem nevoie de ropote de ploaie la fereastră,
Avem nevoie de mari grădini cu flori,
Ce-au năvălit, nu-ntâmplător, în viața noastră.
Avem nevoie de tot ce-i pământesc,
Avem nevoie de tot ce-a fost și tot ce va veni...
Avem nevoie să auzim zilnic:,, te iubesc!",
Avem nevoie de dragoste în fiecare zi!
Eu am nevoie de tine dimineața-n prag,
Cum am nevoie de muzică, de dans și de povești.
Tu-mi ești și decât muzica mai drag
Pentru mine, muzica mea, tu ești...!
poezie de Lucia Guriță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât cât pot să-mi aduc aminte, am început deja să fiu teribil de tulburat de sunetul apei care se umflă de când aveam cincisprezece-șaisprezece ani. De atunci am încercat în zadar să mă obișnuiesc cu asta. Dimpotrivă, sunetul cu pricina mă face tot mai nervos. O altă dificultate produsă de capcane devine limpede în rarele clipe când șoarecii, obosiți de a fi doar împreună, vor cu disperare să se simtă unul pe altul. În absurdul lor echipament medieval, sunt stângaci și orice ar face nu pot ajunge unul la celălalt prin dublul perete de sticlă. În realitate, nu se simte îndemnul de a ieși de acolo (oricum ar fi imposibil), afară de cazul când există un motiv puternic de-a o face sau vreo speranță extraordinară. Dar trebuie de asemenea să admit că un șoarece adevărat ar putea să-și piardă speranța o vreme, altminteri însă ar născoci toate șiretlicurile posibile și chiar imposibile ca să scape din cursă (există cazuri în care șoarecii au ieșit din cușcă; au căzut de pe suport și s-au înecat).
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne place mult mai mult atunci când oamenii sunt zdrobiți sub un asediu de ghinioane enorme decât atunci când triumfează.
citat clasic din Virginia Woolf
Adăugat de Liliana Ștefan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul dintre semnele tinereții care trece este nașterea unui simț al tovărășiei față de celelalte ființe umane când ne aflăm locul printre acestea.
citat clasic din Virginia Woolf
Adăugat de Liliana Ștefan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată ce-mi place, iată cine sunt.
Virginia Woolf în Spre far
Adăugat de Melania Marianu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Deneb e într-adevăr un soare imens, deși noi îl vedem numai ca o simplă stea de mărimea 2. Lumina ne vine în peste 300 de ani de la acest soare, care se îndreptează spre noi cu o viteză de 35 km pe secundă. Un mare astronom american spune că va veni odată timpul când Deneb va fi cea mai strălucitoare stea de pe cerul nostru și că aceasta va dura câteva mii sau zeci de mii de ani, atâta timp cât Soarele nostru și soarele Deneb vor trece unul pe lângă altul.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

După cum zisese bătrânul așa se și întâmplă. A treia zi pustnicul, luându-și rămas bun de la fiul său cel de suflet, se culcă și adormi somnul cel lung. Apoi îndată veni un leu groaznic, nevoie mare! și veni răcnind, cum văzu pe bătrân mort, îi săpă groapa cu ghiarele, iară fiul îl îngropă și rămase acolo trei zile și trei nopți plângând la mormânt. Apoi foamea îi dete în știre că el viază încă; se sculă de pre mormânt cu inima zdrobită de durere și de întristare, se duse la viță, și cu mare mâhnire văzu că se uscase; atunci își aduse aminte de vorbele bătrânului și se sui în pod, unde găsi frâul; îl scutură și iată că veni un șoimulean aripat.
Petre Ispirescu în Făt-Frumos cu părul de aur
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare om își are sufletul lui, pe care nu poate să-l amestece cu altul. Doi oameni se pot îndrepta unul către celălalt, pot vorbi unul cu altul și pot fi foarte apropiați. Dar sufletele lor sunt ca niște flori, fiecare a prins rădăcini în locul lui și nici unul nu poate veni la celălalt, altminteri ar trebui să-și părăsească rădăcina și asta nu poate s-o facă. Florile își împrăștie mireasma și sămânța pentru că doresc foarte mult să fie împreună; dar floarea nu poate face nimic pentru ca sămânța să ajungă la locul potrivit, acest lucru îl face vântul, iar acesta vine și pleacă mereu cum și când îi e voia.
Hermann Hesse în Knulp
Adăugat de 107

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu veni, încă, primăvară
NU VENI, ÎNCĂ, PRIMĂVARĂ
Daniel Voica
Nu veni, încă, Primăvară,
Mai zăbovește până trece,
Jalea din lume și țară,
Moartea cu fioru-i rece.
Nu veni, încă, Primăvară,
Mai zăbovește până când,
Vom putea ieși afară,
Firul ierbii căutând.
Să simțim parfum de tei,
De liliac abia-nflorit,
Îmbrățisând-ui pe acei,
Ce, cu ardoare, i-am dorit.
Nu veni, încă, Primăvară,
Ține doliu ca și noi,
Și plângi și tu seară de seară,
Când ne listăm morții, pe foi.
Nu veni, încă, Primăvară,
Cât te privim doar din balcon,
Cât viața ne este amară,
Și respirăm printr-un tifon.
Nu veni, încă, Primăvară,
Cât parcurile sunt închise,
Și drepturile noastre, toate,
În Ordonanțe sunt cuprinse!
poezie de Daniel Voica
Adăugat de Voica Daniel

Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci când te aștepți la foarte multe în privința modului în care oamenii ar trebui să-ți primească darurile, primirea lor devine aproape imposibilă.
Paul Ferrini în Liniștea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cafea
Te-aș invita la o cafea, iubire,
Dar nu știu unde, cafeneaua noastră
E-nchisă acum și doar în amintire,
Îi susură un rău pe sub fereastră.
Poate-am găsi o alta, în vreo toamnă
Ce rătăcește astăzi, ca și noi,
Tot neaflând un loc unde să-și cearnă
Din ochii triști, încă neplânse ploi.
Ne-am saluta cu câteva cuvinte,
Ne-am spune cât de bine ne e-n suflet,
Apoi știind că fiecare minte,
Am trece peste clipă, cu un zâmbet.
De una și de alta am vorbi,
De vara ce-a plecat să doarmă-un pic,
De iarna ce cândva, iar va veni,
Fără de fapt, să povestim nimic.
Doar gândul, fără voie ne-ar zbura,
La fel ca frunzele purtate lin de vânt,
În vremea când privirea doar, vorbea,
Fără ca noi să spunem vreun cuvânt.
Banal, într-un final ne-am despărți,
Plecând pe drumul nostru către seară,
În timp ce fiecare ne-am gândi,
Oare de ce, cafeaua e amară?
poezie de Elena Neicu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!