Implozie solară
Eu nu-s poet ci dinamită
când primăvara mă imită
și-mi scoate mugurii afară
ca florile să nu mă doară
Ca un vulcan cu stele-n miez
eu nu exist eu explodez
stiloul meu și-aruncă lava
și cerul își pornește nava
Sufletu-mi arde pe hârtie
tăcerea țipă că e vie
și nimeni totuși nu întreabă
de unde-atâtea stele-n iarbă
Și-n cer de unde-atâtea flori
un ghiont îți dau și iată zbori.
sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre zbor
- poezii despre vulcani
- poezii despre tăcere
- poezii despre primăvară
- poezii despre poezie
- poezii despre muguri
- poezii despre hârtie
- poezii despre existență
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.