Rebut... majoritar

Urăsc pe omul bestie, animal;
Ţăran perfid, sau "domnul" din cvartal,
Rânjind când c-un picior loveşte
Ce nu cuvântă, nu ştie... "greşeşte",
Otravă pune, lanţuri cu capcane,
Pui nedoriţi aruncă din balcoane...
Snobul ce crede c-animalu-i lesă
Şi viaţa nu-i, de nu are adresă,
De nu-i a lui, "unic", proprietar,
Stăpân printr-o meteahnă... de primar,
Ce l-a-mpămăntenit demult pe zero lei,
Pe moldovean venit cu munca pe la chei,
Sau nespălat cu lot în folosinţă,
Luat lu' boier, demult, de neputinţă...
Otrepe humanoide ale ruşinii,
Petiţionând orice, cu cultul vinii
Că altu-o are, nu el, totdeauna...
Părintefil ce-şi laudă odrasla; e una,
Cea mai deşteaptă, că mereu se scoală,
Să caşte gura-n parc, pe banca fără şcoală...
Şi ţipă-n contestaţii protestânde;
"Copilu-a fost filmat"... şi minţile-i bolânde
Sunt de la carte multă, încâlcită
Şi-n cult se drege oaia rătăcită
În acatiste pe bani la popi popiţi
Şi şpăgi la dascăli, mentori convertiţi,
Minţind o ţară, o lume, c-au diplome...
Tineri partinici scoţând spuse-vome
Într-un limbaj de imbecili fanatici,
Să-şi facă stare tineri, sau tomnatici,
S-ajungă ca şi tac'su, mă'sa, bine;
Parşivi săraci în aur şi burţi pline,
Pensionaţi de boala-n lene, dar muncind
La negru, fără taxe, se spetind
Să ia şi ajutoare, însoţitori,
Vecin să işi denunţe, trăgând sfori
"Să-i facă statul blocul, că el n-are",
Să-şi ia şi banii, calzi, pentru iernare,
Să aibă prime; că stau să păzească
Să nu ne fure nimeni... lenea strămoşească.
Să ia subvenţii pentru glii minţite,
Lucrate în crâşme în minţile ameţite,
Furând tot ce-i, "că doar e totu-al lor"...
Foşti militari, poliţişti... Un "popor"!?!...

Ieşiţi, vă rog, puţin, la vorbitor...
Pentru ceilalţi, ce vă ţin, ei, pe toţi, cu tot ce-aveţi... şi ei doar vor...!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubit popor

Ar fi esenţă multă în acest iubit popor
-Cum timpu-i chintesenţă de alean, nespusul dor-
E plin de oameni buni, de caste, vii Mesii
De apostoli... Să-i răzbuni pe toţi, să-i reînvii!

Este deştept poporu-mi şi eu sunt doar fărâmă
Şi-ncerc ca şi pe mine să-l scot din greu, minciună!
Şi-i cald şi omenos, credincios surghiunitul...
Neputincios 'n milenii i-e sufletu-mi, iubitul!

Profundu-i greu la văz, că acela ce munceşte
Cu cap plecat, timp n-are; de grâu, de-ovăz speteşte,
Să ţină din fiertură o spumă gri-murdară
În loc s-o arunce c-ură şi să-şi salveze ţară?!

Şi genii are, atleţi, popor ce nu-i cântat,
Minţit că-i înţeles, că-i greu... Doar la votat
Evlavios naiv, cinstit se dă cu totul,
Neştiind că-i va fi luat, parşiv; născut şi mortul!?

Căci asta-i ce-a rămas din ce încă e-al lui,
Fiindcă pământ i-au dat... un "tun"; de mort să pui!
Că n-are să-l muncească bătrân şi fără stare
Şi-atunci sunt "colectivi" să-l ia... Să nu-l mai... "are"!

Nici bun de gură nu-i şi i-au sărit doar ţambre
De gâlcevari haihui ce stau putori prin "chambre"
Şi-l judecă pe el, că nu-i-ndeajuns, nu face;
Deci biruri doar să aibă, de muls e... Să-l dezbrace!

I-au luat poveşti, că zâne avea... şi avea şi Rege
Şi hoţii-mpălătiţi din jilţuri zic că-s lege,
Ce-o strâmbă-n punga lor să-şi facă dinastie,
S-aibă popor ce vrea... Regat de ţigănie?!?

Păcat că Dumnezeu, oh, nu ne dă cu carul
Din heleşteul plin, popor să-şi ia paharul
Să-nchine crez că bine-i va fi cândva, o zi;
Nu lui, rând nu-i mai vine... Să roage la copii!

Stând în genunchi plecat, popor mă-nchin la tine
Să ridici fruntea sus şi tu să spui ce-i bine!
Cu barda, c-altădată să dai, nu să omori...
Doar să te-aduni iar gloată, că-i şti... Şi să-i dobori!

Din slaba-ţi cârcă, otreapă să-i faci... legaţi cu sfori!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atentat la popor

Azi ţara mea a pierdut popor,
de azi noapte condamnat la moarte
de-o haită de tâlhari aparte...
ce vor ca tot să fie al lor!?

Şi haita toată îs infractori
ce prin minciuni i-a tot promis
poporului un trai de vis...
Mascaţi oneşti, din ce-s... orori!

Demult s-au adunat partid
scursuri abjecte de bandiţi
din nespălaţi, în preamăriţi
crescând... cum hoitu' umflat, putrid!

Toţi fără carte, huligani,
sau diplomaţi prin alţi parşivi
la fel de lepre... inventivi
şi-au reclădit moral... pe bani!...

... Bani luaţi din gura celor mulţi,
săraci, muncind din noapte-n noapte,
cei caşti, oneşti, cu multă carte
să ţină leneşii cu burţi?!?

Ciuma, cum mâzga, a invadat
tot Statul, demn de al său neam,
înhămând naţie cu ham,
s-o ducă-n hăţ... către mezat?!

Sunt spuma supei, de-aruncat,
mizeria, necomestibil,
sunt hoarda, sursa de oribil...
ce ne vor moarte... lor, regat!?

Ne-au făcut legi, făr' să dea seamă,
să fure ei nestingheriţi!
Cu barda au dat în necăjiţi,
să n-avem drept la ţara mamă!!!

Ne vor pe toţi, ca mine, afară,
să fie numai ei în hotar.
Pământul, patriei, de dar
şi-l vor doar lor... Bestia, fiară!!!

Câţi "proşti" om fi, cum ne cred ei,
dar mulţi, mai mulţi suntem şi, buni
să strângem cloaca de nebuni...
Să întemniţăm pe derbedei!!!

Cât încă avem patriotism,
mai ne iubim copii, părinţi,
să ne-adunăm şi muşchi şi minţi...
să jugulăm hoţi, cretinism!!!

Oh, Doamne, dă-ne Tu putere
s-aruncăm ochelari de cal
şi noi, poporul, ca un val
să nimicim zoaia de himere!!!...

... Să-i punem pe parşivi la zid,
la hoţi să le luăm ce-au furat!!!
Să fim, de ambiţii, dezlegat
popor din nou... El, nou partid!...

... Al celor mulţi, cu cultul legii
crescuţi toţi şapte ani de-acasă,
cât încă, Doamne, avem casă...
să stârpim hienele fărădelegii!

Să-i pedepsim, pentru popor!!!!!!!!

Să-i arză dracii-n iadul lor,
cu averi, să aibă foc s-aţâţe!
Tot neamul lor din lei, în mâţe
să-i îmblânzim... De nu, cu-omor!!!

Că morţii mei, străbuni, o vor,
căci criminalii... nu-s de-ai lor!!!

Of, ţara mea, al meu popor,
oh, drag ce-mi sunt, aş vrea să mor,
protest doar să rămân, un dor...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabuleşti

Asurzit sunt de-o găină
Ce tot cântă pentr-un ou
Pe-un cuibar, de prin grădină;
Parcă-i vacă... ce-ar da bou!?

... Şi de porc, sunt tot sătul,
De guiţ, iz de rahat;
C-are coteţ şi pătul,
De-ale lui, pân' la... ignat.

... Miorlăieli îs linguşitoare,
De neavut cu burta plină
Şi de somn, întins la soare,
Cotoind vecin, vecină...

... Şi lătrat nebun, la lună,
Că-i de pază fără odihnă,
Să-şi ia el bucata bună...
Câine... îşi linge bot în tihnă!

Nu mai trage car, la jug,
Bou... îi fruntea gânditoare;
De zăpezi să-şi facă plug...
Bolovan; banu să-i... sare!?

Iepuroaica-i una neagră;
Laia, Rroma, cu mulţi pui,
Stând acasă ziua întreagă,
Să ia bani... "Bogetul nu-i!".

Taur, îngâmfat de prost,
Un curcan, mai comun... al
De pus coarne, îşi fac ei rost
De trofee mici... local!

Oaia neagră, blond vopsită,
Miel, să sugă, ar vrea să aibă
Şi cu lâna-i dărăcită
Vrea berbeci... Să-i dea la şaibă!

Lelea, ce fu şi-are grijă
'n dorul lelii, ea, de toate,
Zici c-a lovit-o vreo schijă;
Tot ce-i rău... la ea-i pe roate?!?...

... Stă pe banca de la stradă
Şi priveşte cirezi, turme,
Fabulând de-a ei ogradă;
C-o să aibe şi ea... urme!?

Toţi şi toate-au calităţi,
Se zbătând s-ajungă... oase,
Pentru ros, c-au facultăţi;
Umaniste... fabuloase!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urât popor

Urăsc popor fudul că-i prost, mândru netot
şi-mi ţine ţara în gropi şi glod de-atâta lene,
iar prizonier mă zbat să-mi pierd spurcate gene,
căci mi-a luat drept şi la ce-aveam şi drept la vot.

Urăsc popor needucat, fără ruşine
un cerşetor ce-şi vrea doar maţul cât mai plin,
furându-şi ţara să se-ndoape cu peşin...
copii şi-i vrea masteri şi doctori din jivine.

Urăsc popor ce se încântă din minciună,
ce se-mplineşte când pe altul îl distruge,
rânjind din spate de-un ghişeu şi de-i ceri fuge...
Că "nu e el şi de nu-ţi place... dă arvună!"?

Urăsc popor cu minţile-n hipnoză sumbră,
hrănindu-şi suflet din stropit cu apă chioară
din măturoaie, pupând moaşte... Pus pe-ocară
de-i spui de hoţi..."Că nu-s penali, au făcut... umbră"!?

Urăsc poporu' ce şi-a ars boieri, conace,
uzine, fabrici, mi-a lăsat ţară-n chirpici,
îşi pupă hidre comuniste, măscărici...
ce i-au dat gloanţe drept răsplată, gând rapace.

Urăsc popor ce-şi tot boceşte sărăcie
şi-n nesimţire nici s-aleagă nu se apleacă...
vrea-n jur o lume lui să-i dea, "măcar oleacă",
să-l omenească, doar pe el, cu "omenie"!?

Urăsc poporul mitocan cu înalte şcoli
pline de mentori pedofili, conturi bancare
nu-n bănci de studiu, în umplerea de buzunare
pe mâzgăliri, teanc de diplome... "Multe... coli!"?

Urăsc popor, un autist ce nu se vede
orb, surd la tot ce omenirea a exersat,
că el e geniul, ce "Iisus l-a şi lăsat"...
Făr' să-nţeleagă că-i lăsat... nu că l-ar crede.

E premiant poporul meu, "cel mai deştept",
dar n-a luat Oscar, e bun hacker, trage tunuri,
clonează cărţi, ce nu citeşte... Bunu' îs bunuri
ce nu mai face... "E bunul ţării...", un inept!!!

Bai nu-i că-i snob şi că mă-njură... în înţelept.
12.12.2016

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 decembrie 2016)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colecţionar

E tot mai des, din ce-a fost rar...
Să vezi tâmpiţi la cârma ţării,
Cătuşele îşi punând brăţării,
Bulău-i făcând... "Cărturar"!

Se bat s-adune ani mai mulţi
În puşcării, să-şi facă nume,
Urlând apoi la semeni, lume,
C-aşa-s mai educaţi, mai... "Culţi"!

Mint, cum adevăr nici n-ar fi
Şi-orice rostit e "hors contexte",
Boul fiind tu -tot în protest-
Ce nu-i citeşti, nici nu-i... "Reţii"!

De-altfel nici limba nu o ştiu...
O linsătură, toată lemne
De la "mai mari" -mai proşti, pesemne-
Ăi ce-o scălâmbă în... "Inter-viu"!

Ce să mai zici de limbi străine,
Că de străine... îs rău de tot,
De crezi că ţării îi sunt complot
Lumii de râs s-o facă... "Bine"!

Le place joc, de-a alba-neagră,
Minţind că din hoţii vom creşte
-Cum să furi apa, să prinzi peşte-
Şi, tot furând, "fuck" ţara..."Întreagă"!

Le place mult de-a abuzatu',
Că te ciordind, ai mai puţin
Şi aşa când n-ai, nu intervin
Să te-apere, că n-ai... Ce dracu!

Şi-s puşi să-şi facă zilnic legi,
Adică un fel de legătură
Că tot ce fac e-o făcătură
Şi, n-ai de ce să te mai... "Legi"!

Pungaşi, tâlhari, dar au un dar
-C-aşa cretini, îi duce capul-
Să ne termine Ţara, Statul,
Ni le lăsând doar... "Inventar"!...

C-au fost Ei! Noi... "Colecţionar"!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 martie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deplâng

O naţiune, ţară, suntem mereu pe val,
Celebri-n Europa, prea bine cunoscuţi;
Am depăşit frontiere şi orice areal...
Nu-i seminţie-n lume, să nu fim des văzuţi.

Avem cutume multe, originale, brand;
Proxenetismul, furtul, viol şi tâlhărie.
Suntem de neîntrecut, într-un continu trend
Şi veşnic invocăm a noastră sărăcie.

Pe seculari nomazi, nu-i mai numim ţigani
-Cum lumea întreagă-i ştie şi nu-i peiorativ-
I-am avansat în rromi, descendenţi din r... romani?!
... Plini de năravuri multe şi lene, drept motiv.

Nici setea neîntreruptă -nu de cultură multă
De surogaturi tari, etilice miresme-
N-o recunoaştem plagă. E cultul de-o ocultă
De spirt de bărbăţie, băută, din aghiesme.

Ai noştri, vaşnici tineri, nu la Paris învaţă;
Mânjesc Spiru Haret, un nume demn de stimă...
Sunt diplomaţi... de genţi; jargonul îl înhaţă...
În muzică-s experţi; maneua e sublimă!?

Suntem o garanţie în creatori de taxă
-Ne batem cu "prostimea" de-un continent, întreagă-
Vânzând cu insistenţă noi dări, vrem nouă axă;
A furtului de bani şi tot furt ca să-l dreagă.

La noi şi Parlamentul, e de parlamentare
-Nu de condus o ţară- e vorbă şi injurii...
Se duc ca la spectacol, ce nu plătesc; e luare
De şpăgi... Sau stau să doarmă sau să-şi expună nurii.

Şi la dreptate facem, continu, brevetări;
Căci doar se ştie bine, justiţia e oarbă
Sau chioară la săraci, sătui de-mpovărări...
Căci, şmecherii sunt, EA!... Şi-aţi vrea, ea, să se toarnă???

Dăm lecţii de salarii, pe bani împrumutaţi,
La creatori de-nscrisuri şi cereri nesfârşite
-Ce-nvârt, ca la magie, zeci-mii de bugetaţi-
Făcându-şi singuri reguli şi pensii nesimţite!

Oh, ţară unicat -cu vot fără valoare,
Căci cel ales nu poate nimic ca să conducă-
Nişte senili numiţi, menţin urgentă stare;
Răstoarnă ierarhii, "crach" ţării ca s-aducă.

O tristă existenţă-ntr-o lume -unicatul,
Excepţie terestră de ţară- deveniţi
Fără de leac, negând, că noi suntem păcatul...
Perversităţi cu crez, de Dumnezeu sortiţi!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica

Ce înseamnă frica pentru o ţară;
Să-şi dea tot, trup, pentr-un popor,
Să-l aibă scut pe contur, sfoară
Pe margini... brâul salvator?

Popor, ce înseamnă; fără frică
Să-şi crească fii, s-apere ţară,
Dându-se tot, rege, vlădică...
Să fim NOI şi ce vrem... de afară?

Oare de ce străbuni slăvim
-Puşi poze în file de istorii-
Ce şi puţini de-au fost, iubim
Viteaz, nu frica? Ai noştri!... Glorii!

Ori, doar străbunii au fost popor
Şi nu ne-a mai rămas o ţară,
Dacă în prezent -nu viitor,
Neştiut-... frica ne doboară?

Ne pierdem fiinţa zi de zi,
Laşi, pierdem până a începe;
De-o frică, fără a şti ce-o fi?...
În jur, sunt toţi buni!... Noi, otrepe?!?

Intrăm perdanţi pe stadioane,
Putori, fricoşi -că-s mici sau mari-
Şi-n muncă creăm doar... baloane;
Idei fabricăm, din guri... tari!

Suntem retivi, doar narcisişti,
Cu frica de acceptat idei,
Neştiind că nu putem; artişti,
A conturna adevăr!... Noi, zei!

Nu învăţăm din experienţe
-Ce alţii, în jur, le-au petrecut-
Şi rău fricoşi de competenţe,
Nu le asumăm; furăm ştiut!

Păcat, doar suntem toţi egali
-La fel de înalţi- noroc ne pică!
Neîncrezători potenţiali;
Pământ, de Soare, n-are frică!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multă "şcoală"... mult strică

Tot aşa, din şpagă-n şpagă
-începând cu paza porţii
femei de servici'- mă roagă
diriginţi cu ştiinţa sorţii,
spus aşa pe îndelete;
copiii cu bani fac şcoală...
să-i împart băieţi de fete,
dar manii să nu fac boală,
să iau table, bănci, pupitre,
urinoare, lavabouri,
pline mucuri îmbâcsite,
minţi spălate în zerouri
să-i lăsăm să copieze,
să îşi facă masterate,
firme mari să desfiinţeze,
că de-s plini de doctorate
dudui-va sănătate,
va fi tot înfloritor,
toţi şi toate educate,
un exemplu de popor,
culmea-n lume, un exemplu
de curaj, de fără frică,
că de şcoli toţi suntem pentru...
şi la noi nimeni nu pică

şi-aşa mintea crudă, mică,
neuzată... nu se strică!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chestionar, total ex... temporal

Dacă tot ştiu ce-i bine şi-mi vreau mie
Şi tot eu fac ce-mi sunt nevoi şi datorie,
De ce s-aleg pe altul ce nu sunt, nu face,
Şi să-l plătesc, să-mi stea, pe bani... Ei drace?!

Şi de-l aleg, de prost, sau din prostie
Şi apoi mă-nşeală, c-are Stat şi Primărie,
Că-s ale lui, din mă-sa şi din cinste...
De ce-l accept rânjind, cu balele prelinse?...

... Că-l văd făcându-şi laba pe ciolan
-Un altul şi altul, ros din nou, din an în an-
Se îngroşând pe munca mea şi-a mea idee...
Se pretinzând că el mi-e poarta... şi-are cheie?!

Chiar că-s nebun, nu-i nimeni să mă lege,
Că-mi pun în spate un parazit să-mi facă lege,
Să stau cu capu-n jos, să tac chitic...
Că vorba-i el, doar el şi-s eu... nimic...

... Bun doar odată, păcălici la patru ani,
Să-i fac din nou un credit, pentru bani,
Să-l pun pe-un scaun, fără cap; în loc, ştampilă!?...
C-ar fi al meu şi eu al lui... Îl am de pilă?!?...

... De ros de unghii scrijelite-n multă trudă,
Piliri de dinţi să-nghit neamestec, îs paparudă
Îndobitocită, nulă, oarbă, mândră tare;
C-aleg eu cioclul, democrat de înmormântare!?!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iulie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atotştiutorul

Opiniile-s interzise
Şi orice subiect i-e cunoscut.
Ştie şi legile nescrise
Şi neagă, dacă-i spui, când te-ai născut.

Nu-i temă sau domeniu;
Le ştie precum nimeni, integral.
Explică tot, ca "geniu"
Cu aerul de-ndoctrinat şi teatral.

Cum deschizi gura, ţipă,
Întrerupe, neagă, fără jenă,
Răspunsul îl dă în pripă;
N-ascultă din ce-i spui, îi eşti o anatemă.

E-un panaceu universal,
Căci leac are la orice maladie;
Bârfa-i domeniul cultural...
Din horoscop îţi spune, ieri şi ce-o să fie.

Pericolul nu-i existenţa
De n-ar avea la nesfârşit tupeul
Să-şi facă nelipsit prezenţa...
Şi n-ar fi ajutat mereu să-şi promoveze EU-l!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleşi... cum ne-am ales...

Genetic nu am fost la împărţeală,
Am luat doar ce-a rămas de la "estetic"...
Reprezentantul ce-am avut, a luat "patetic";
La "tehnic", "cinste" stăm cu mână goală.

M-am întrebat de ce nu sunt germanic,
Nordic, francez, de ce nu-s din Tirol,
Nici turc, nu-s cel puţin, grec sau hispanic?
O altă ţară s-am, de negru sau creol!?

Mândria-i fără acoperire, gratuită;
Ne auto lăudăm fără cenzură...
De emigrăm e ţară "extrovertită"
Cu străzi ce-şi pun noroi, la gropi, glazură?!

Şi între noi trişăm la partajare
Ne facem generali aghiotanţii
Şi craca ne-o tăiem de sub picioare
Bani luând de la ţărani, neimportanţii...

Plătim pe cei ce nu produc nimic,
Şi ne fac viaţa grea, stându-ne-n spate
Bani grei-n pungă îi dăm la para "medic",
Pilot, de-a fost şi "juge" de "ne-dreptate"...

Toţi proştii lumii, ultimii la şcoală
-Dacă o au, căci nu e important-
Dorm toţi pe bani, în plen dacă se scoală...
Şi legi îşi fac, iar ritmu-i debordant...

Ne-ndreaptă-n râsul... dramei spre neant!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poli... tic-uri

Ce extaz novator moşteniţi din "politici"?
Pragmatism e, de fapte, ori deliru-n idei?
Cum un ieftin spectacol îl plătiţi ca fanatici;
Când tot voi sunteţi gluma, cât şi sursa... de lei!?

Care-i baza de calcul, dacă nu-i axiomă?
Cine-i face mai buni, mai deştepţi, creatori?
Care-i şcoala, sau ştiinţa; vorbitori fără noimă?
Cum pot ei să conducă; fără a fi... conductori?

Cine plata o face, pentru timpuri pierdute
În palavre, de-a spune, doar la alţii să facă?
Cum de ştiu spovedanii-n testări, ne avute?
Căci la muncă-s doar vorbe, claca lor e să... tacă.

Sunt cu sutele, mii, îmbrăcaţi peste poate.
Se aplaudă singuri, din cântări îşi fac imnuri.
Stau cu luni, spilcuiţi, purtători de cravate,
Înjurându-se într-una; confundând, ţel cu... şpiluri.

Nu îi doare de alţii, doar ai lor au "spitale"...
Nu de leacuri e vorba, căci în ele sunt neamuri,
Ce conduc peste tot. Pentru voi, sunt parale
Pentru şpăgi şi injurii. Şi plecări reci, traşi de hamuri.

N-au nimic din părinţi, sau câştig din breslaş.
S-au ajuns prin minciuni ticluite-n cuvinte.
Doar împart ce trimite-ţi şi când ceri, fug în laş!
Nu întreba ce-a promis, căci oricum, tot te minte.

Şi de bani şi de vise... onirisme promise!
Tu, ce tragi, ca să faci zi de zi, cu efort,
Ei împart tot "en gros"; ţie îţi dau ceva fise...
Telefon să plăteşti; să-i anunţi... de eşti mort.

Şi te îndeamnă,- frumoşi, căci stau zilnic, sunt sticlă,
Toţi curaţi, impecabili, în maşini fumurii-
Să pui deget pe foaie, să-i alegi,"tembelică";
Că te vinzi să munceşti pentru ei... nu copii!?

Ne înţeles este omul, ce-a învăţat tot prin ştiinţă
Să devină în priceperi, mândru, totul să facă.
Nu relicvă de slugă, acceptând neputinţă;
Când putea să-şi conducă, singur, ţara ce-i dată.

Nici nu ştii- ce uşor e să-ţi pui învăţatul
Cel din şcoli ce-ai tocit şi-i plătit de părinţi-
Să produci colectiv, tu să fii acceptatul...
Să te dai celor mulţi, să-i ajuţi, nu să-i minţi.

Doar voinţa lipseşte, ori curajul minor
De vorbit împreună, cei cu şcoli... şi cinstiţi.
Să produceţi schimbări- cu efectul major
Material şi moral- în fericiţi, şi plătiţi!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 aprilie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Har de părinte

N-am să ştiu, de vreodată ai dat lacrimă... în gând-
la amintire din vremi, de altădată- nici când.
De-ai luat timp, să-ţi revezi, început de copil
cu zulufii în vânt, stând desculţ, c-un mobil
cu roţi de lemn, luat cadou, de părinţi... of, săraci;
ce-au lăsat de la ei, să-şi ia grâne-n desagi...
Ce-ţi privesc, cu mult drag, turuitu-ţi din gură-
cum motorul- prin colbul, numit bătătură.
Îşi iau timp pentru tine- devenitul lor cult-
ca să-i bucuri de bine; cel pierdut, de demult.
Fericiţi, ne avuţii, de pe uliţa în sat...
ce-au căsuţă-n paiantă şi servici pe la stat.

Film, apoi se derulă. Oh... la şcoală te duci,
îmbrăcat cu tot nou, şi-n pantofi, nu papuci...
să fii în rând, cu ceilalţi, tu, speranţa de mâine;
să-i întreci, ce n-au fost, niciodată. Să ai pâine
uşoară, doar ţie-ţi, căci de ei, nu-s nevoi;
vor trăi doar din vis, până-n lumea de-apoi.
De al lor gând, să n-ai griji. Vor, să fii fericit,
sănătos, cu bani mulţi şi cu faimă... vestit.
Doar să uiţi de- amintiri- că n-ai bani, ca să pierzi-
vorbe lor, să trimiţi, sau să vii, ca să-i vezi!
Stau, în seară, întinşi, pe sofa, făcut pat;
mobilă ce-ai trimis, din restantul schimbat...
Şi cu lacrimi în ochi şi sclipiri de visare,
se tot uită, la poze- de eşti mic, sau eşti mare-
în odaia, cu cruce şi cu candelă, arzând...
şi cu poza-ţi icoană, în locul, de sfânt.

În cel timp, ce tu stai, şi-n oraş de lumini,
La nou fiu, cu prieteni... paharul închini.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 aprilie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula coronavirusului gazetăresc

Cică-ntr-un sat, s-a întâmplat,
S-ajungă, fără-a fi chemat,
Un "animal" deloc văzut,
Un virus, cam... necunoscut,
Care, se zice, afectase
Doar amărâţii fără case
(Dar nu şi pe un Preşedinte,
Catârul, fără multă minte,
Un fost Primar, cel ce furase
Cu catâroaica-i, şase case.
Fusese el votat, în vară,
De oile plecate-afară,
Din satul unde el domnea
Şi peste care-acum voia
Să aibă azi puteri depline,
Cu un partid, tot de ovine).
Aşadar, virusul dorit
Doar de catârul învestit,
Să poată el partid să-şi facă
Peste mulţimea cea săracă.
Şi c-un partid al lui, etern,
Să aibă-n sat al lui guvern,
A şi convins, mai mulţi prostiţi,
Supuşii lui neinstruiţi,
Cu virusu-i... încoronat,
Că-i un pericol pentru stat
Cum şi spuneau, spre-nspăimântare,
Cocoşi "viteji" din presă, care,
Voiau şi ei, într-un final,
O halcă dintr-un caşcaval,
Şi-n spaimă-l, tot creşteau mereu,
Pe-acest biet virus ca pe-un zeu.
Fiind oi multe proaste-n sat,
Catârul nostru-a triumfat
Şi c-un guvern numit de el,
Condus de un cocoş tembel,
Beţiv, dar veşnic lui supus,
C-un virus fals... s-a văzut sus!
MORALA:
În ţară, viruşi productivi
Sunt ziariştii proşti, activi!

fabulă de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiriaş

Întâmplător nefortunat,
Verigă dintr-un lanţ de-avere
În care tot el dă şi cere
Cu risc de-a fi expediat...

... E-umanul, tuturor egal,
Ce îşi plăteşte loc de... spaţiu
Ce nu-i va fi pe veci un saţiu
Şi pierde tot ce dă, pe val.

E-n veşnică demenajare
De suflet şi de bunuri, rele,
Purtându-le, uşoare, grele,
Sperând, cu timp, în relaxare.

Munceşte-n fiecare loc
Să-i dea paleta personală,
Să-l facă cuib sau loc de gală
Şi-i veşnic cu puţin noroc...

... Nu pentru cinste, doar de banii
Ce curg în buzunare pline
La cei cu moşteniri divine
Sau ce-au furat bătrâni... Golanii!

O sadică mentalitate
Ne-i proprie, popor damnat;
Să ne minţim, cum case-am luat
Şi-acum pretindem echitate.

E-o ţară de proprietari
Ajunşi, crezând că sunt stăpânii
Nu de pereţi de humă, brunii...
De inimi sunt torţionari.

Pe cel ajuns să stea pe drum,
Vor fiecare rob să-l aibă;
Calici, pasionaţi să-l "ardă",
Să-l "facă" sclav de ţarnă, scrum.

Stupiditate de infami
Pe-un scris, pe-o foaie de tipar;
Pe suflet vrea proprietar...
Sărmane slugi de-averi şi bani.

O lecţie se vrea chezaş;
Că ce e azi proprietate
Poţi pierde prin fatalitate...
Şi-o recâştigi drept chiriaş...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S.O.S. ţara mea!

Vreau să vorbesc de ţara mea;
O mână de pământ sfinţit
Ce mi-am lăsat, fugar cinstit,
Că n-am vrut, să-mi bat joc de ea.

E ţara unde cinstea moare;
Căci nu mai sunt părinţi s-o aibă
-Plecaţi de timp, sleiţi de treabă –
Ei ce-o credeau nemuritoare.

E ţara unde cartea moare
Pe rafturi de biblioteci
Între coperţi, de piele, reci...
Citite de bibliotecare.

E ţara unde breasla moare
Cu diplome fără de şcoală
Şi dascăli ce predau morală,
Titluri... pe bani la orişicare.

E ţara unde cultul moare
Cu preoţi ce cultivă luatul
Uitând pe veci binevolatul;
Avizi de plăţi de-nmormântare.

E ţara unde "prostul" moare;
Cel ce-i nevinovat, victimă,
E pedepsit lipsit de vină,
Iar crima-i o bună purtare.

E ţara unde viaţa moare
În spitale transformate-n morgă
Cu medici specialişti-n vorbă
Şi şpaga lor ameţitoare.

E ţara unde român moare,
Că n-are bani, nici să mai nască...
Ţiganii, se-nmulţesc în gaşcă
Şi fură ca să-şi facă stare.

E ţara unde unde visu-mi moare
Şi m-am născut pe timp de vis;
Educat, fără compromis...
Şi moartea ei profund mă doare.

E ţara unde totul moare,
Cu puşcării drept experienţă...
De n-ai partid, n-ai existenţă...
Hoţi, delatorii au onoare.

Viaţa mi-aş da, s-aibă progres
Ţărâna -ce la alţii-i praf-
De Stea... de-un cinematograf
Unde-mi joc rol de S. O. S.!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au românii, au r...

Sunt parte de-un popor ce e plin de ambiţii,
Fiind gata-n orice clipă să asculte orice "graur"
Ce-i gâdilă urechi de-i sprijină petiţii
Să-l umple la refuz, de-averi... c-un ban de aur!?

Şi casele, poporu-mi, le face prin vâlcele,
Plângându-se apoi că după ploaie-s plaur,
Iar balega cu lut 'n pereţi de gard, ulcele
Cu smalţ sărit... vrea-n schimb, tot poleit în aur?!

Şi-i mult, de la un timp, poporul meu mai negru;
Căci nu e democratic, azi, să te dai la "maur"!
Mai mult, să-l protejezi, să-l numeşti rom... integru
Şi pe chitanţe false să-l îmbraci tot în aur?!

Şi de ales e bun; poporul meu numeşte
Cu capul în găleţi, făină în ochi, centaur,
Pe-orice necunoscut ce minţile-i vopseşte...
Şi-l călăreşte apoi spre-un viitor de... aur?!?

Poporul meu munceşte, sau ar munci de este,
Că-i bun să lege sârme, să facă gropi; e faur
Să fure unu pe-altul de-n viaţă izbuteşte
Să aibe un post; oricare... să-şi ia brăţări de aur!?

Şi acum poporul meu mai are un praf pe tobă,
Din ce n-a fost furat şi-i încă un tezaur;
Pământ străbun ce-i ras de lemn băgat pe "sobă"...
Şi-l vinde acum la tonă... pentru un gram de aur!

Îşi vaită ţara mea, cu lacrimi roşii sânge,
Montane înroşite cu otrăviri, drept laur
De un popor avid, uitând copil ce plânge;
C-o zi nici verigheta nu-l va însura cu aur...

N-aş vrea ca peste timp un linguşitor să fiu
Citat; unul perfid, ce mângâia un balaur
Crescut dintr-un popor ce n-a învăţat; "Târziu,
Să nu regreţi muţimea! Tăcerea nu-i de aur!!!"

Voalul Montanei Roşii, dârz să te facă, taur!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 septembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cămătarul

Alergător de cursă lungă
În nebunia după bani
E înconjurat doar de golani
La colectat... să bage-n pungă.

E fără scrupule în sortare
Când victime îşi recrutează...
Doar pe bogaţi îi venerează;
Sărac, e în stare să-l omoare!

Dublul pune la datorie,
S-a înconjurat de legi, notari.
Judecători-i sunt sforari...
Sunt toţi părtaşi la şmecherie!

Pentru nimic, poţi pierde casă...
Se-ascunde când te duci cu banii
Şi-şi înmulţeşte gologanii;
Pretinde că tu i-ai dat "plasă"!

Nu are frică de blesteme,
Îţi ia şi pielea de i-o dai...
Nu-s amânări, de-i spui, că n-ai;
Vrea îmbogăţirea, mai devreme.

E renumit în tot oraşul,
Sunt toţi mânjiţi, nu-i fac nimic,
E cel ce pune banu-n plic...
Fiscu-i e mire, el e naşul.

În balanţa cea universală
E tasul, unde "rău" se-adună...
Nu-i echilibru, la minciună!
... De stress e mort, fără vreo boală!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orto... docşii

Ce-i cu biserica... mă-sii, măi tată,
O fi din clerici, sau tâlhari,
La ai noştri, orto... docşi flecari,
Ce-şi bagă-n burţi bani cu lopată
Şi de la groapa înmormântării,
De la botez... fără Iordan,
Doar c-un stropit dintr-un lighean,
Pe bani... şi sudălmit ocării?
Ce dracu -ce-l au veşnic zis-
Nu au nimic dumnezeiesc,
Decât s-adune... avut îşi cresc,
Pe patul morţii act fac scris,
Îşi spovedesc bătrâni de case,
Ce şi le pun pe propriul nume,
Ca şi pe gropi, goale de lume...
Ce vând de averi bisericoase!?!...
Nici de vândut nu-s pe vecie,
Că cer şi birul anual,
Ca pe-o chirie... infernal,
Că rai nu dau, moartea nu o-nvie!
Cer taxe pe colaci stropiţi
Cu apă păcătos sfinţită
Şi cu coliva-n plâns zdrobită
Îşi cresc găini... porci nesimţiţi!
S-a dus din har, sunt un comerţ,
Unde nu-i suflet, dăruire;
Hotel, e astăzi mânăstire
Şi parohii se dau pe şperţ!...
S-au pus cu toţii pe înmulţire
Să împânzescă prostul neam...
Din banii storşi pun termopan
Lăcaşului vid, fără cult, simţire...
Vând apa chioară din canale
-Canalii fără judecată-
Neputând fi judecaţi vreodată,
Că sunt pupaţi, de şefi, pe poale...
Biserica ne oglindeşte
Aşa cum totu-i azi, hoţie...
Şi-o vreau, ducă-se pe pustie,
Aşa, cu rugi... dumnezeieşte!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sistem educaţional nu valorează doi bani dacă-i învaţă pe tineri cum să-şi facă un trai şi nu-i învaţă cum să-şi construiască viaţa.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!