Aleşi... cum ne-am ales...

Genetic nu am fost la împărţeală,
Am luat doar ce-a rămas de la "estetic"...
Reprezentantul ce-am avut, a luat "patetic";
La "tehnic", "cinste" stăm cu mână goală.

M-am întrebat de ce nu sunt germanic,
Nordic, francez, de ce nu-s din Tirol,
Nici turc, nu-s cel puţin, grec sau hispanic?
O altă ţară s-am, de negru sau creol!?

Mândria-i fără acoperire, gratuită;
Ne auto lăudăm fără cenzură...
De emigrăm e ţară "extrovertită"
Cu străzi ce-şi pun noroi, la gropi, glazură?!

Şi între noi trişăm la partajare
Ne facem generali aghiotanţii
Şi craca ne-o tăiem de sub picioare
Bani luând de la ţărani, neimportanţii...

Plătim pe cei ce nu produc nimic,
Şi ne fac viaţa grea, stându-ne-n spate
Bani grei-n pungă îi dăm la para "medic",
Pilot, de-a fost şi "juge" de "ne-dreptate"...

Toţi proştii lumii, ultimii la şcoală
-Dacă o au, căci nu e important-
Dorm toţi pe bani, în plen dacă se scoală...
Şi legi îşi fac, iar ritmu-i debordant...

Ne-ndreaptă-n râsul... dramei spre neant!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cazier

E timp să-mi fac bilanţ de-o escapadă
De fapte ce-am produs şi-am fost pricină;
Să văd obiectiv de-am fost de vină
Şi dacă "acasă", îi mai pot spune... "Ţară dragă"?

Întâi avutul, ipocrit la cei ce l-au,
S-a dus, mi s-a luat... "japcă" încet-încet
De-un co-popor ce l-am pierdut de înţelept...
Cu-atât mai mult, cu cât venisem ca să dau!

Mi-am risipit economii prin primării
Sponsorizând lingăi parşivi cu râs sarcastic,
Mă pedepsind că nu-mi dau suflet!?... Drastic
Punând străbunii-mi inventar... cu sforării.

Mi-au luat şi bruma ce-mi rămase-un colţ de ţarnă
Căci grosu-i luat şi-i dedesubt la zeci de blocuri,
-Falsificând ce-au numărat "public", ca ale lor stocuri-
Ce din părinţi le-aveam... S-au dus pe goarnă!

Maşinile mi-au spart, le-au făcut rable,
Ce-am construit mi-au luat în schimb, dezdăunare;
Că trebuia mai mult să pun şi-n răzbunare
Şi judecăţile-am pierdut... N-am dat "parale"!?

Sunt un ratat în ochii lor că după o viaţă
N-am nici cât alţii au făcut în trei luni;
Să-i sparg afară pe străini!?... Nu-s printre buni!...
Nici diplome de-o lună n-am... Nu-s dur de gheaţă!?

Toţi ce m-au frânt, m-au mărunţit, mi-au luat avut,
Sunt protejaţi că-mpart ce au, ce nu-i al lor!?
Eu sunt doar cont de cheltuieli... Nu-s "autor",
Că n-am pus mâna... Deci rămân "necunoscut"!

Am un câştig căci stresul mult şi vise sparte
Aduc aminte de uman ce-l am, mi-e boală
De prea mult bine-ntors în rău; că nicio şcoală
Nu-mi dă câştig, căci se prescrie... nedreptate?!

Deci mi-ar rămâne decât rugi, fără de mistic,
Numai că popii ieri mi-au spus "n-ai loc de veci
De nu ne dai...!", c-aşa se-mparte, să petreci
Precum Iisus, ce-l proslăvesc... eufemistic!?...

Dosar curat cred c-am, deci pot să cer
Un pic de suflet din ce nu-i, ce-a mai rămas
Din plus cu minus... De nu ţeasta-mi las la ras,
Că oricum golită-i... N-am măcar nici cazier!!!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-am făcut?

Am intrat şi noi în UE,
Este lucru cunoscut,
Dar mai bine astăzi nu e,
Şi cu asta ce-am făcut?

Ne-au luat străinii totul
Bani, resurse - ce-am avut
Pe labe ne-au pus cu botul,
Şi cu asta ce-am făcut?

Ne-au trimis numai deşeuri,
Ne-au minţit cât au putut,
Mâncăm fel de fel de E-uri,
Şi cu asta ce-am făcut?

Nu mai stăm să facem glume,
N-avem vreme de pierdut,
Umblăm peste tot prin lume,
Şi cu asta ce-am făcut?

Unde sunt seninătatea
Şi mândria ce-am avut?
Azi domneşte laşitatea,
Şi cu asta ce-am făcut?

Şi-uite aşa, zic într-o doară,
Sper că nu am decăzut
Să rămânem fără ţară,
Căci cu asta ce-am făcut?

poezie de Octavian Cocoş (1 septembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cămătarul

Alergător de cursă lungă
În nebunia după bani
E înconjurat doar de golani
La colectat... să bage-n pungă.

E fără scrupule în sortare
Când victime îşi recrutează...
Doar pe bogaţi îi venerează;
Sărac, e în stare să-l omoare!

Dublul pune la datorie,
S-a înconjurat de legi, notari.
Judecători-i sunt sforari...
Sunt toţi părtaşi la şmecherie!

Pentru nimic, poţi pierde casă...
Se-ascunde când te duci cu banii
Şi-şi înmulţeşte gologanii;
Pretinde că tu i-ai dat "plasă"!

Nu are frică de blesteme,
Îţi ia şi pielea de i-o dai...
Nu-s amânări, de-i spui, că n-ai;
Vrea îmbogăţirea, mai devreme.

E renumit în tot oraşul,
Sunt toţi mânjiţi, nu-i fac nimic,
E cel ce pune banu-n plic...
Fiscu-i e mire, el e naşul.

În balanţa cea universală
E tasul, unde "rău" se-adună...
Nu-i echilibru, la minciună!
... De stress e mort, fără vreo boală!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţul grotescului...?

Sunt extaziat,
pe zi ce trece,
că România-i unicat
... în topul celor zece?!?

... Şi-i doar prin farmec
sau minune;
nu de popor harnic
şi nici de-nţelepciune!?!...

Noi plini de idei
şi cu-n scop precis;
de-a nu da ce iei
şi a nega înscris,

-mult mai explicit-
după ce luăm bani,
declarăm falit;
ca bancheri-golani!

... Şi la mare scară,
Ce vrea FMI (???)...
Creditu-i la... ţară
şi-avem mulţi... copii!!!???

Banii, înapoi,
nu vrem să-i plătim;
băncile-s la noi
să ne tolănim!

Chiar de nu producem
-stând muncind la "stat"-
şi pierderi inducem...
Vrem salariat!!!

Străini, să muncească,
lucrul nu-i de noi;
să ne mai slăbească
că avem nevoi,

iar pentru slăbit,
lifting, năbădăi,
cancer, plictisit...
o-avem pe Tatoi,

ce-a scăpat de-o doagă
şi s-a făcut bine,
mare oncoloagă...
înghiţind albine?!

Şi-o nemuritoare
-o avem... pe veci-
dintr-o învăţătoare...
ce ne face legi

nemâncând... nimic(?!?)
şaptezeci de zile
(s-angrăşat chitic,
scriind facsimile)...

Odârliţi folk-işti
şi actorii mari
-toţi oameni politici,
toţi parlamentari,

sefi de sindicat-
sunt patroni, miniştrii...
Ţipă-n rol pe scenă
mai rău ca... artiştii!!!

Să ne creştem poll,
ne-am trucat răpire
şi juma de secol
n-o s-avem vreo ştire...?!?

Dacă eşti corupt,
fă-te magistrat;
poţi, neîntrerupt,
s-o ţii pe furat!

Şanse n-ai de-a fi
-de te vrei cu şcoală-
fără puşcării
şi cu punga goală,

iar la noi, partide...
sunt doar băşcălii;
cu bani prin firide,
crezu-n bogăţii,

se ţin toţi o roată
-opuşi pe neve-
cu-mpărţeli la gloată
de tot... ce mai e (?!?).

Aleşii, la vot,
nu-s o garanţie!
-Oare ce-ai crezut?!...
Este-o utopie!!!...

Patru ani de zile
se schimbă-n idei;
îşi cumpără vile
şi-s din lupi... căţei!

E-o simplă părere,
c-un simplu final;
ne mascând... "tăcere",
trăim... carnaval!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porcul înşelat

Un porc cu lături îmbuibat,
De corupţia celor fără de morală ajutat,
Ca director de şcoală
În funcţie-a fost postat.
Ospiciul la care pacient ş-apoi paznic a lucrat,
În şcoală profesională a fost transformat.
Acolo diploma uşor şi-a luat
Şi ca maistru a fost promovat.
Rapid pe director l-a înlăturat,
Şi el în postul lui s-a instalat.
Acum, porcul făcea tot de vroia,
Că la reclamaţii nimeni nu mai răspundea.
Găsi apoi o universitate de doi lei,
De unde, cu bani, diploma poţi s-o iei.
Dar când noul concurs de directori s-a dat,
Porcul o mare păcăleală a luat.
Pentru notă de trecere el şpagă-a dat,
Dar a ajuns şi fără bani, şi excrocat,
Căci postul a fost dat şi de alta ocupat.
Cu bot, pe toţi porcu'-i urmărea
Şi la ei el se plângea:
"Guiţ, guiţ! Banii mei i-am dat la unu'
Şpaga-napoi o vrea nebunu'!".
Morala:
Să ai grijă cui dai şpagă,
Să nu rămâi că porcul în ogradă.

fabulă de Cornelia Păun Heinzel din Youtube
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte sunt...

Sunt străzile goale de-o fostă eleganţă
Nu doar în veşminte ce n-au importanţă,
Ci-n gropile, mii, curmând dreptul la vis
În murdaru-mproşcat, făr-a fi interzis.

Sunt oamenii negrii de hăul nevoii
Ce nu se mai spală cu picurii ploii
Ce curge-ntinând cu şiroaie mânjite
Şi case şi oameni cu feţe sfrijite.

Sunt băncile pline de bani din furat
Cu creditul luat de la cel nemâncat
Şi-s una, de alta, lipite pe-alei...
Da-s fără speranţă, sunt cuşca cu lei.

Sunt hoarde ce bântuie girofaruri albastre
S-anunţe-ntruniri provocând noi dezastre,
Ca şi cum n-ajunge că mâine nu e
Şi-ncearcă să mintă... că nu ştiu de ce.

Sunt satele ţării istovite de rău
Ce-l duc doar bătrânii, ce-au fii la bulău,
Că n-au dat o şpagă la şeful de post
Pe lemne tăiate... că bani n-au mai fost.

Sunt pline oraşe de mari primării
Cu sute-n idei de-a crea datorii
Să scape şi urbe şi ţara din criză...
Cu toţi bugetari, aşi-n orice-expertiză.

Sunt toate deodată, căci sunt şi fericii
Ce stau în palavre, n-au grijile fricii
Că-mpart o dreptate în pungile proprii
Din solda-ţi ce-i zic; "Banii-s ai Europii ".

Sunt toate anapoda şi-s fără ieşire,
Căci unde-i nimic nu mai e nemurire;
Că hoit mai puţin, fie rasă sau gen,
Poluează redus... E mai mult oxigen!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contribuiţi ca mine sau... Demagogia

Sunt convins, neclintit, că deţin adevărul,
Că doar alţii greşesc! Nu eu sunt - dintre acei
Ce-şi permit cu emfază a declara că "popooorul"
Asta vrea- să stau leneş; bani să iau... ca şi ei.

Din puţin în puţin, dând încoace şi-n colo,
Mi-am făcut un renume- că relaţii deţin-
Pe estrade strigând "Românieeee", în tremolo...
"Naţiuneee te adorrr"; pe aleşi... nu minţim.

Din măruntul de ieri, cu răbdare, tupeu,
Mi-am clădit un regat, dar modest, 5 hectare,
Cu palate ca-n Dallas, "swimming pool", şemineu,
Cu Ferrari şi Jeep; nu doar eu... fiecare.

Şi copiii şi ei sunt deştepţi, peste poate.
Nici nu merg pe la şcoli, ei ştiu tot pe de rost,
Mult mai mult, decât cei ce-au făcut facultate
Pe la Stat, sau cu burse; nu ca ai mei... contra cost!

Şi soţia e bine, tot cu lucrul la "Stat"
Nu ca altele, slabe, doar cu ştiinţa de carte...
Ci cu un plic, telefoane şi-i concurs câştigat,
Toată lumea e Ok; fiecare are... parte.

Şi contracte, salarii, premieri, ce curg râu,
Totul merge prin gropi, dar nu asta contează.
Avionul e în aer, iahtul nu pune grâu,
Toţi aleşii îs ferice; şi românul... visează

Nici guvern nu contează, toţi sunt unşi sau sunt fâţe.
Dacă-i criză, cu barda ei taie în sărac...
Căci planeta e a lor, nu e loc de maimuţe,
Suntem toţi solidari; să-i primim... la conac.

Toţi ne facem că vrem, un mai bine, la Ţară,
Şi ţipăm pe ecrane, sau pe străzi, pe estrade,
Că ceilalţi sunt de vină, şi la rând ei să ceară,
Cum şi noi am cerut; şi să înveţe... să prade.

Căci oricum, totu-i roată, ce se învârte în sus.
Astăzi eu, mâine ei pe felie, lucrăm.
Bogăţii încă sunt şi la bancă de pus.
Europa dă bani; şi cu ei... vă îngropăm.

Şi nici griji să n-aveţi- căci suntem credincioşi-
De biserici, noi ctitori, ciugulim bani să dăm.
Pe la slujbe, de Paşti, de Crăciun, toţi frumoşi
Mergem rugi ca să punem; şi între noi... ne pupăm.

Şi ăsta este portretul reuşitei de-acum;
În icoane să credeţi şi-n scandal ca ţiganii.
Vă închinaţi la politici ce iubiţi orişicum!
Revoluţia, libertatea v-a dat; noi luăm... banii

Totul e alegorie, ce-am descris, presupusul
Cu ţel pur de trezire, de popor... adormitul.
Dar, schimbând din politic în profesii condusul,
Specialist programaţi! El repară;... greşitul.

Şcoală, limbă, cultură, onoare, morală-
Ce-s acum derizorii, de hoţii perimate-
Etaloane au în mii de şcoliţi, şi nu fală;
Ţara, ei nu v-o fură... doar v-o pun iar pe roate.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea căprioarei

Pe Via sumbră întunecată
Din vechi Imperi' cu iz Roman,
Plecată neaoş din ţăran,
Era de cart frumoasă fată.

Fugise de noroi şi vise,
Crezuse în vorbe de ţigan,
Nici nu ştia unde venise,
Muncea şi nu avea un ban.

Nici nimeni nu ştia de dânsa
Căci numele-i fusese luat,
Nu prididea într-un păcat
Să-şi recâştige recompensa.

Se lumina din când în când
La far de noapte, fără seamă
Nici faţa nu conta, în gând
Doar timp să treacă, că e mamă.

Şi dor de casă şi bunici
O frământa fără alean,
Jura mereu dar tot în van,
Să nu mai fie pe aici.

Dar nu putea nimic să adune,
Căci mulţi avea de întreţinut
La şaişpe împliniţi niciunde,
Şi orice preţ ar fi cerut.

Şi ochii în lacrimi larg deschişi
Găsise carabinierul,
Şi un pic de bani, dar neatinşi
În pumnul strâns ca fierul.

Şi acasă nimeni nu ştia,
Nici pruncul lăsat singur,
Nici bunii săi ţărani sadea
De neam jumate ungur.

Şi altă... suplă reveni
Pe strada întunecată,
Credea la fel în bogăţii
Ca prea frumoasa fată

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 martie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

LA PRIMA VEDERE (gazel)

M-am grăbit să te văd goală...
Tinereţe, scurtă boală!

Apoi, m-am mai liniştit
Ba chiar mi-ai părut nasoală!

Când a fost să deschizi gura,
Creierul ţi-e albă coală,

Se vedea de la o poştă
Că n-ai prea dat pe la şcoală!

Chiar dacă era de firmă
Era urâtă-a ta ţoală

Şi-atunci când mergeai pe stradă
Să ştii că păreai o troală!

Nu ştiu ce-am văzut la tine
Bani am cheltuit o poală

Du-te de unde-ai venit
Că nici nu mi se mai scoală!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băi!

Băi, ţara vă-i ca şi vândută
Şi prime luaţi de murături
Toţi ce-i cu palma nebătută,
Manifestanţi... de înjurături!

Băi, ţara-i toată o hârtoapă
Şi porcul vi-l tăiaţi din primă,
Orbi vă săpând, orbeşte, groapă,
Uitând că tot trăiţi din crimă!

Băi, ţara moare, e tot mai rară,
Vă premiind cu miel de Paşte
Şi nu vă paşte gând c-afară
Fugind munciţii, gol se naşte!

Băi, pute ţara de putoare,
Ce vrem ca alţii să ne-o spele,
Din bănci luând bani pentru mâncare...
Nu din ce facem; bune-n rele!

Băi, ţara este fără spor
De-un car de ani şi tot luaţi sporuri,
Până ce-o fi "mall"-un decor,
Ca altădată plin, cu... goluri!

Băi, tot crăpăm şi nu vin alţii
În loc, că şcoala-i discotecă;
Plină cu ai noştri, premianţii...
De lemn, ce-l cred... bibliotecă!

Băi, cum ca draci, munciţi afară
Şi nu opt ore -ăi de muncă-
Şi-n ţară doar furaţi, comoară
Crezând-o a voastră... Neam de... şuncă!

Băi, v-aţi făcut religioşi,
Făcând calendar onomastic,
Sărbătorind în păcătoşi
Şi sfinţii... din butoi de plastic!

Băi, vă luaţi la orice un spor,
Ca din butoiul fără fund!
Vă tăiaţi craca sub picior,
Vă războind vizi, furibund!...

... Băi, ştiţi, o lume vă priveşte
Şi voi îi faceţi analize...
Ca ombilice atot terestre,
Trăind pe spatele-i, des,... crize!

Băi, ca să fiţi la fel, s-aveţi,
Faceţi profesii din conştiinţă;
Nu doar femei, de frumuseţi,
Că lumea-i plină... de-aşa ştiinţă!...

Băi, umpleţi ţara de palate,
Din bani cinstiţi faceţi maşini
Şi străzi... fiţi sarea din bucate!
La codrii, le fiţi leac, răşini!

Băi, învăţaţi să respectaţi
Democraţie şi contracte,
Nu doar când luaţi... şi atunci când daţi!
Nedrepţi, orbiţi de cataracte!

Băi, nu sunt alţii vinovaţi;
Voi şi copii, ce-i creşteţi iară
Din neamuri dezrădăcinaţi...
Fiţi moşii... ce ne-au lăsat ţară!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemulţumiri în sistemul sanitar

În sistemul sanitar,
Doar contractul mortuar...
Morga-i plină de bolnavi...
Te aşteaptă doar să crapi.
Cel mai profitabil post
E aici... din câte-au fost.
Nu-s siringi, medicamente,
Asistentele-s absente,
Vrei cearşaf curat pe pat?!
Doar dacă ai cotizat.
Plosca, dacă ţi se dă,
Taxa este sigură.
Şi nu este unica,
Altele îi vor urma.
Badygard sau liftier,
Toţi, de vrei, nu vrei, îţi cer.
Pe holuri sau prin saloane,
Ai dreptul de-a da... plocoane.
...........................................
Caşcavalu-i în prim-plan.
Ce mă fac dacă nu-l am?!
Doar la Bloc Operator
Te rog, Doamne, să nu mor!

Zice-n sinea lui bolnavul:
Doamne, rău mă doare capul!
Doctorii-s preocupaţi
De "ne daţi sau nu ne daţi"...
Din Psaltire ne citesc
Popii şi ne spovedesc.
Doamne, dacă aş scăpa,
Prin spital, dracu-ar mai da!
De la liftier în sus
Joci cu banii "uite-i nu-s",
De la liftier în jos,
Nu ai bani, eşti luat de prost.
Vremea, Doamne, e nasoală!
Cum să mai trăieşti în ţară,
Când şi cu asigurare
Este secetă-n spitale¬?!

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decis

Am umplut un râu de lacrimi,
Cu el planeta-i inundată.
Mi-am plâns amarul, îs plin de patimi...
Din mine, marea e sărată!

Sunt stors de vlagă din străbuni...
Tot ce-am avut, mi-au luat cu japca
Şi sunt minţit, că ei sunt "buni";
Precum, ei-s ziua şi eu noaptea.

Mă păcălesc nenorociţii,
Că-i un alt timp şi sunt de-ai mei...
Subjugă... îndobitociţii!
Pe ei îi alegi, de vrei, nu vrei...

Mi-au luat avut de la strămoşi;
Din furt, au aură şi nimb.
Pe boala mea, sunt sănătoşi...
În vorbe goale viaţa-mi plimb.

Tot ei mă judecă, pe bani;
Să spun, de unde totul am?!
Mă mint de douăzeci de ani...
Zâmbeau parşiv, când îi votam!?

Sunt hoţi, inepţi, anagramaţi,
Se ţin în găşti, jucând "partide"...
Din banii-mi dorm şi-s îmbrăcaţi;
Geambaşi de suflet, minţi perfide.

Atâta ură am adunat
Şi am puterea să-i înfrâng.
Sunt toţi, pământ, o apă, un leat...
N-o să-i votez... să nu mai plâng!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orto... docşii

Ce-i cu biserica... mă-sii, măi tată,
O fi din clerici, sau tâlhari,
La ai noştri, orto... docşi flecari,
Ce-şi bagă-n burţi bani cu lopată
Şi de la groapa înmormântării,
De la botez... fără Iordan,
Doar c-un stropit dintr-un lighean,
Pe bani... şi sudălmit ocării?
Ce dracu -ce-l au veşnic zis-
Nu au nimic dumnezeiesc,
Decât s-adune... avut îşi cresc,
Pe patul morţii act fac scris,
Îşi spovedesc bătrâni de case,
Ce şi le pun pe propriul nume,
Ca şi pe gropi, goale de lume...
Ce vând de averi bisericoase!?!...
Nici de vândut nu-s pe vecie,
Că cer şi birul anual,
Ca pe-o chirie... infernal,
Că rai nu dau, moartea nu o-nvie!
Cer taxe pe colaci stropiţi
Cu apă păcătos sfinţită
Şi cu coliva-n plâns zdrobită
Îşi cresc găini... porci nesimţiţi!
S-a dus din har, sunt un comerţ,
Unde nu-i suflet, dăruire;
Hotel, e astăzi mânăstire
Şi parohii se dau pe şperţ!...
S-au pus cu toţii pe înmulţire
Să împânzescă prostul neam...
Din banii storşi pun termopan
Lăcaşului vid, fără cult, simţire...
Vând apa chioară din canale
-Canalii fără judecată-
Neputând fi judecaţi vreodată,
Că sunt pupaţi, de şefi, pe poale...
Biserica ne oglindeşte
Aşa cum totu-i azi, hoţie...
Şi-o vreau, ducă-se pe pustie,
Aşa, cu rugi... dumnezeieşte!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prăbuşire

Ne prăbuşim pe zi ce trece în prostie
Plătindu-ne licenţele fără vreo probă
Numai cu bani ne luând examen, meserie
Să tăiem oameni, în halat dăm legi din... robă.

Ne prăbuşim pe zi ce trece-ntr-o minciună,
Căci şi omoru-i prezumat... inexistent;
Furt, tâlhării, bulău, 's purtare bună.
C-un plic negând... şi prezumatul e absent.

Ne prăbuşim pe zi ce trece-ntr-un pervers;
Nu e nevoie azi de cinste, de respect
Conduşi fidel de trădători pe sens invers
D-ideologie, crez, speranţă, fals adept.

Ne prăbuşim pe zi ce trece-n desuetul
Plin de pipiţe, nuli în pagini, pe ecrane,
De etalon cum prozatorul e poetul
Şi ţigănimi sunt seriale şi rromane...

"Ne prăbuşim pe zi ce trece" e-un semnal
Ce-ar trebui tras ca anunţul de alarmă;
Chiar dacă dansu-i hora groazei, da-i şi bal,
E şi cultură... Doar conştiinţa să nu doarmă!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Procuror.ro

Mă adresez cu cinste la onor,
Al dumnevoastră, eu-l subsemnat,
Ca-n înalta funcţie, de prim şi procuror,
Să constataţi cât sunt de vătămat.

Mi s-a furat tot ce-am avut mai bun,
Prin muncă agonisite, bunuri toate,
Fără să ştiu că-i doar armă, un tun;
O şmecherie... trasă cu temeritate.

Ştiu şi tunar, ce s-a destăinuit
-Beat de licorile ce-odată aveam-
Şi din vecini, prieteni, ce-au zărit, privit
Şi lumea nepăsândă de la geam!

Am fugit spre dreptate, s-o câştig
Şi poliţistul mi-a promis s-o am;
"Părtaş sensibil, el, ce din covrig
Trăieşte amărât... E bine că reclam!".

Mi-am deschis sufletul pe-o coală,
În probe; înscrisuri, martori oculari,
Auditivi... şi cu certificat de boală
Am ajuns! Făptaşu' a angajat şi ciomăgari!

A trecut timp şi-n fine-am fost chemat,
Să fiu interogat, în completat, la sânge;
"Ce fac cu viaţa, bani... de unde-am luat?
Că-i calomnie! Hoţul se va plânge!":

Şi-aşa, raport a rezultat -nu-n cifre-
De-a neîncepe urmăriri penale;
"Că nu-i nici subiect, nici obiect, nici grife
Bunuri... ce nu sunt, nici n-au fost; doar vorbe goale!"?!?

Mi-aţi spus că "sunteţi foarte ocupat
Şi să nu deranjez cu cereri... Se rezolvă,
C-o să mă cheme el, de cazu-i rezolvat...
Că-s altele mai grave... Şi ce mică-i soldă!"?

Şi aştept cu lunile -că anii au trecut-
S-aveţi şi timp de mine, un plângăreţ;
Că poate martori mor şi-oricum avut
S-a dus de mult. "Nu m-am născut isteţ!"?

"E-un fleac, nu-i vreun viol, omor!...
Suta de mii de euro, azi?!?... De-unde sunt?
Iar de găsit?... O fi, făptuitor,
Dar e şi darnic!"?!? Semnat; "procuror ro..."; între cu... punct!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lehamite!

Mi-am luat vacanţă de la tine...
Doar ban, aproape, mi te ţine!
Un scop ai, cum să te îmbraci...
Doar dacă-ţi dau, sexul îl faci!
Sunt card bancar, acces direct...
Şi cum n-ai bani, pretinzi ghişeft!
Totu-i ruletă, e un joc...
Mizezi că-ţi sunt, veşnic noroc!
Duci lipsă de sinceritate,
Profiţi de-a mea naivitate...
M-am săturat, sunt obosit...
Găseşte-un altul, s-a sfârşit!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criză

M-a ajuns criză,
parcă nici nu mai am idei;
mă tot repet, tot joc repriză
cu rezultatul nul... Ok.

Nu-mi regăsesc vocabular,
am sărăcit din nici ce-aveam;
nu mai am gust de dulce, de amar...
Bine-ar fi fost, de mult... de dezertam!

Nimic nu pot transmite, îs vid,
nu curge nici anost... ce epitete;
nu am metaforă, sunt insipid
şi prost ce sunt, mă plâng... Tot am regrete?!

Ori poate-am fost aşa mereu;
doar relatez minuscule aventuri
ce mintea-mi categoriseşte "greu"...
N-am hărăzit de-a incita... lecturi?!

M-autosugestionez în laitmotiv
cu ce-am citit, un cât de cât de expertiză,
că pot şi eu să fiu ca pictorul... naiv
şi să mă vând aşa, bani grei... mereu în criză.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rebut... majoritar

Urăsc pe omul bestie, animal;
Ţăran perfid, sau "domnul" din cvartal,
Rânjind când c-un picior loveşte
Ce nu cuvântă, nu ştie... "greşeşte",
Otravă pune, lanţuri cu capcane,
Pui nedoriţi aruncă din balcoane...
Snobul ce crede c-animalu-i lesă
Şi viaţa nu-i, de nu are adresă,
De nu-i a lui, "unic", proprietar,
Stăpân printr-o meteahnă... de primar,
Ce l-a-mpămăntenit demult pe zero lei,
Pe moldovean venit cu munca pe la chei,
Sau nespălat cu lot în folosinţă,
Luat lu' boier, demult, de neputinţă...
Otrepe humanoide ale ruşinii,
Petiţionând orice, cu cultul vinii
Că altu-o are, nu el, totdeauna...
Părintefil ce-şi laudă odrasla; e una,
Cea mai deşteaptă, că mereu se scoală,
Să caşte gura-n parc, pe banca fără şcoală...
Şi ţipă-n contestaţii protestânde;
"Copilu-a fost filmat"... şi minţile-i bolânde
Sunt de la carte multă, încâlcită
Şi-n cult se drege oaia rătăcită
În acatiste pe bani la popi popiţi
Şi şpăgi la dascăli, mentori convertiţi,
Minţind o ţară, o lume, c-au diplome...
Tineri partinici scoţând spuse-vome
Într-un limbaj de imbecili fanatici,
Să-şi facă stare tineri, sau tomnatici,
S-ajungă ca şi tac'su, mă'sa, bine;
Parşivi săraci în aur şi burţi pline,
Pensionaţi de boala-n lene, dar muncind
La negru, fără taxe, se spetind
Să ia şi ajutoare, însoţitori,
Vecin să işi denunţe, trăgând sfori
"Să-i facă statul blocul, că el n-are",
Să-şi ia şi banii, calzi, pentru iernare,
Să aibă prime; că stau să păzească
Să nu ne fure nimeni... lenea strămoşească.
Să ia subvenţii pentru glii minţite,
Lucrate în crâşme în minţile ameţite,
Furând tot ce-i, "că doar e totu-al lor"...
Foşti militari, poliţişti... Un "popor"!?!...

Ieşiţi, vă rog, puţin, la vorbitor...
Pentru ceilalţi, ce vă ţin, ei, pe toţi, cu tot ce-aveţi... şi ei doar vor...!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe meleaguri străine... în ţară natală

Să-mi fi furat of ţara, să-mi fi furat trecutul?
Să plâng pământ, pe buni jucând abil pe hâtrul?
Să am mândrii, dispreţ spre ce-l stabil rămas e?
Să fiu îndoctrinatul unei pretinse rase?
să neg tot ce-am avut şi tot ce-am refuzat,
să fiu deşertăciunea unui alienat?
Să nu-mi găsesc o vină de neputinţă pură
să mint copii, prieteni? Am fost "lepădătură"?
Să nu-mi port judecată de slab şi nestatornic
să fie numai joc credinţa mea de dornic
să-mi cumpăr libertatea cea sfântă ne avută?
Să fiu sortit s-o cer în ţară neştiută?
Să zac cu psihic cancer umblând de ţară gol,
să-mi iau un atestat muncind din greu pe un pol?
Să-mi fie destinat inexplicabil ură,
să nu pot stăvili părere de... "lătură"?
Să nu-mi dea nimeni crez de ştiinţă dobândită
să nu pot să muncesc în ţară retrăită?!
Să am total refuz, cu o experienţă nouă
să nu pot s-o purced spre a profita şi vouă?
Să merg privind pe străzi la ai mei colegi de odată,
să nu revăd nimic din "fu frumoasă fată "?
Să fiu hulit adesea de-ai mei copii lăsaţi
să-şi ducă singuri viaţa în tărâm de exilaţi?
Să ţip la muţi şi surzi ai naţiei natale
să-mi dea răspuns un tânăr; "alo, auzi matale
să ştii pe-aici au fost de-a toate ştiutori,
să uiţi de noi, de ţară, poţi să te întorci sau mori.
Să nu ne dai poveţe, noi ştim suntem şcoliţi
să n-acceptăm realul de a fi nenorociţi
să ne purtăm a pururi nereuşita crudă.
Să credem doar prostia, hoţia, mintea nudă"!?

Să-ţi dau un sfat; "ochi ager ca al celui de erete
să nu rămână vis lovit de gri perete,
să nu te frângi în zbor de orb predestinat
să cumperi ghid de viaţă, pilot automat.
Să ştii ce sunt orgolii stupide sau deşarte,
să ştii că toţi petrecem prin viaţă către moarte.
Să ai răbdare, minte, să asculţi întâi să zici,
să nu mai crezi pe aceia ce-ţi se numesc amici
să-ţi ia din libertatea un drept spălat cu sânge.
Să nu te-n crezi chiar dacă se face că te plânge,
să-i dai să înţeleagă, că eşti matur de rău
să-ţi vrea nou sacrificiu; al tău şi nu al său.

Să fii mai drept, uman, să înveţi la şcoli mai bune
să faci ca acest neam să aibă iar renume,
să fie oază a lumii. Neprihănire în bine
să fie loc de toţi; de tine şi de mine."

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 martie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să dorm...

Lăsaţi-mă să dorm întruna
Pe canapeaua asta verde
Şi dacă uit, îmi spune luna
Că toată lumea pierde, pierde

La cai pariuri, la câştiguri bani
Circul s-a mutat din stradă-n viaţă
Nici un idol nu mai are fani
Trecem toţi printr-un tunel de gheaţă

E cursa vieţii tot mai grea
Şi tot mai greu la cap ajungi
Milionari de catifea
Sfârşesc purtând costume-n dungi

O lume-n care se răstoarnă
Cam tot ce-am învăţat la şcoală;
Nici un gornist şi nici o goarnă
Să dea alarma, nu se scoală

Mă rup de voi, de restul lumii
Şi-ntr-altă lume cer azil
Măcar atât: de dragul glumii
Păşiţi pe vârfuri sau tiptil

Ci eu în somnu-mi voi avea
Popasuri, visele mai lungi
Cu personalul în livrea
La care azi nu mai ajungi

E viaţa mea într-un imperiu
Cu cheia-ascunsă la vedere
Bătrân orgolios, Tiberiu
Chiar şi murind, voia să spere!

Lăsaţi-mă să dorm, să dorm
S-ajung la cap numai în vis
Măcar aşa ca un proscris
În mediul ăsta mutilat, diform!

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!