Atotștiutorul

Opiniile-s interzise
Și orice subiect i-e cunoscut.
Știe și legile nescrise
Și neagă, dacă-i spui, când te-ai născut.

Nu-i temă sau domeniu;
Le știe precum nimeni, integral.
Explică tot, ca "geniu"
Cu aerul de-ndoctrinat și teatral.

Cum deschizi gura, țipă,
Întrerupe, neagă, fără jenă,
Răspunsul îl dă în pripă;
N-ascultă din ce-i spui, îi ești o anatemă.

E-un panaceu universal,
Căci leac are la orice maladie;
Bârfa-i domeniul cultural...
Din horoscop îți spune, ieri și ce-o să fie.

Pericolul nu-i existența
De n-ar avea la nesfârșit tupeul
Să-și facă nelipsit prezența...
Și n-ar fi ajutat mereu să-și promoveze EU-l!

poezie de (20 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Teorema speranței

De lumea s-ar sfârși-ntr-o zi,
N-ar fi nimic! N-ar mai fi "lume"!
Căci ea, ce-a fost și n-o mai fi,
E-o dispariție... de... nume!

Cum nume și l-a dat tot ea,
Deci nemaifiind, nici nume nu-i
Și nici noi n-am mai fi... lumea!
Deci "noi" nefiind, nu mai e "spui"!

Soluția-i că "noi" și "spui"
-Fiind ele interdependente-
Savanți să-și pună pofta-n cui!...
Că nu-i nimic, eminamente!...?...

PS
Norocul nostru cu un... Terente!

poezie de (10 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Perimabili organici

De "viul" ca să fie, să "existe" în timp... și spațiul să ocupe,
este cu chinul nesfârșit să-și treacă "eu" de-o zi pe alta,
se consumând în energii doar să se țină a nu se rupe...
deci nu "știe" decât consum și reprodus, cum tren vrea halta...
e clar, sau trebuie să fie, că anorganic, mineral
-ce e de sine stătător... și umple întregul Univers
se trecând doar în propriul "său", pentru a rămâne "imortal",
etern pe veci, din "el" materii- acum... devine ergi ș-invers, revers,
fără a se pierde... e-un răspuns cert că "organism" nu-i nicio culme,
nu-i "el" extremul, nici vreun summum și nu-i niciun evolutiv
-chiar de nu are nici conștiință, nu-și pierde timp să-și ia vreun nume,
să se identifice-n vreun fel-... nu-și are gând, vise, motiv...
... pe când vrutul, de-"a fi", frugalul, își stoarce neîncetat din sine,
se sparge în clone nesfârșite, sau se acuplează să dureze,
își face minți să prelucreze gânduri, să-și aibă ce conține,
făcându-și neîncetat speranțe -ce-s așa scurte- să creeze
un "nesfârșit" –ce nu-i oricum, că-i plin neantul de pieire-
ce doar ne pare; în fond doar suntem rău de "scurți" la scara "este"
și ne credem –c-o avem credință- că tot ce e, e-o povestire,
ce de n-o scriem noi, ea n-ar fi, doar material... Proaste celeste!!
Organic, fauna, viu fragil, floră, sunt "perisabil"... niște teste!

poezie de (9 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Origine de nesfârșit

Printre altele, lumea se iubește
ca să fie!...
În loc numai atât să facă
-nu ambițiile să-și zacă-
că de altfel n-ar fi vie...
restul, totul, putrezește!

Rămâne, înseamnă, valabil
numai sentiment
-și nu oricare, doar cel mai profund-
unicu-n fond, ce ne asigură rotund,
incipient
și, mai ușor realizabil!

Neînțeles însă, iubirea
nu ar avea, adesea, vreun control
și atunci cum știe
cât să fie, sau nu fie...
poate de aceea își inversează rol...
și astăzi și-a uitat menirea?!

Oricum nu risc, o practic chiar de mă întrec... mă-ntrec cu firea.

poezie de (17 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Să-mi spui

Să-mi spui de câte ori te pierzi
pe-alei de labirinturi verzi,
întunecate... să-ți descui
din ceață, frigul să-ți răpui.

Să-mi spui când nimeni nu te-aude
și-ai vrea să strigi și lumi sunt surde...
s-alerg, să mă anin de-un cui,
să-ți fiu icoană, rugi să pui.

Să-mi spui de nu mai poți să zbori
de prinsă-n mreje... să-ți tai sfori,
să-nnod în cozi de zmeu, să sui,
să te port fulg de vis oricui.

Să-mi spui când nu mai ai speranțe,
să-ți compun versuri la romanțe
să-ncânte timp plecat hai-hui
în urmă-ți... că-i al nimănui.

Să-mi spui de-mpreajmă iar să-ți fiu
cum voal de păr, miresmi să-ți țiu
să nu se-mprăștie nu știu cui,
ce nu păstrez, căci alta nu-i.

Să-mi spui în gând -că tot voi ști
de-mi cauți suflet, dorinți vii
ce le-am pe veci, dulci, amărui-
de cum ești tu, să-mi spui, să-mi spui.

Să-mi spui tot ce destin propui
cu dulce glas ce-l ai, să-mi spui,
să-mi spui tot ce nu poți să spui;
că înger eu îți sunt, de-mi spui...

Să-mi spui tot ce-ai fi vrut să spui,
să-mi spui ce n-ai spus nimănui,
să mă topești de glas ce spui...
Să nici nu fiu, de tu nu-mi spui!...

poezie de (15 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

De n-ar fi

De n-ar fi gând
ascuns în vis,
îl implorând
real-promis,
ar fi deșart,
farmec în lipsă,
final din start,
soare-n eclipsă,
ar fi doar noapte,
n-ar fi țel,
n-ar mai fi șoapte...
De n-ar fi el,
n-ar fi nici ea,
ar fi un leș
iubirea, ea,
totu-am da greș...
n-ar fi simțiri.
De n-ar fi, fire,
n-ar fi iubiri
nici omenire!...

poezie de (27 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Sămânță... de eternitate

De fructul n-ar fi delicios, sămânța nu s-ar răspândi,
N-ar fi consum de pulpă, de cărnos, nici gust n-ar fi.
S-ar veșteji poamele-n pom și vrejii s-ar usca, sterili,
Nici nu s-ar ști sătulul foamei și lume-ar fi doar de senili.

Nici paraziți n-ar exista, de nu s-ar perinda în cicluri,
Eliminați, ingurgitați, 'n voiaj, în multele peripluri...
Deci ciclul nu-i naștere, moarte! Este un reciproc consum
De vii, în trofic lanț de specii, asigurându-și etern drum.

Nici Univers n-ar exista, căci n-ar fi nimeni ca să-l vadă,
Nici Dumnezeu să ne-nchinăm n-ar fi, ne-având cine să creadă...
Deci material n-ar exista, nimic vizibil, de nu-i ființă
Și minți s-ar pierde-n neștiut, de nu ne-am dezgoli... semință!

poezie de (21 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Odă ambivalentă

Închinăciunea-i reciprocă
Către fragil... matern fior;
Cum nu-i senin, de nu e nor...
Și moale cald, nu-i, de nu-i rocă!

Simțurile-ar fi rudimentare
Fără dezirul de parfum
De corp, se mistuind cum fum...
N-ar fi miros, de n-am da floare!

Nu ne-am clădi pe verticală
De n-am fi colosali de-ambiții,
De forță stoarsă-n hăul minții...
Curaj, de-i mort... lume-ar fi boală!?!

De n-am avea titani virili,
Nu ne-am salva din foc, de ape,
N-am avea nici posteritate...
Ne-am moșteni-n visări, debili!

N-ar fi nici susur de plăcere
În geamătul de fine-atingeri,
Nici zbor n-ar fi, n-am avea îngeri...
De n-ar fi EA... o adiere!

Ce acuplare de frumos;
Ne-mperechem veșnic duete,
Bărbați, băieți, femei și fete...
Vis!... Rând pe rând, armonios!...

poezie de (4 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fără cuvinte

De n-am avea cuvântul,
N-ar mai fi scris, doar semne
De părți de trup sau sunet
Imperceptibil, tunet;
Limbaju-ar fi de lemne...
N-ar mai fi jurământul!

Cuvântul de n-ar fi,
N-ar fi nici oratorii,
N-ar exista minciună...
Lumea ar fi mai bună.
Doar mimi ar fi actorii...
Cântatul un "cri-cri"!

De n-am spune cuvinte,
N-ar fi cuvântători;
Spunând... fără să facă...
Iubire-ar fi săracă
În număr d-iubitori...
Nici cărți, nu ar fi... sfinte!

Cuvinte de n-am spune,
Ne-am da cu totul probe
Cu suflet, minte, trup...
Pământ am face stup,
Ura am arde-n sobe,
Calzi, dulci de-nțelepciune!

Cuvânt, parole, spuse
De n-ar fi, n-ar fi vers,
N-aș fi avut fantasme
În minte, nici orgasme...
Aș fi trecutul, șters!...
Nu m-ați citi... Iisuse!!!

poezie de (12 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Inuit

De existența n-ar fi fost mâncare,
Adică n-ar fi fost prozaică preocupare,
Am fi fost cert și mai curați puțin
Și timp mai mult, de a-l omorî, un chin!

De greva foamei, nu s-ar mai vorbi
Și bunătăți nefiind, nimic nu ne-ar orbi...
Ar fi pământu' întreg sălbăticie;
Doar miriște, o întreagă florărie!

Nici abatoare n-ar mai fi, nici stâni
Și popii, popii ar fi niște păgâni;
Că nimeni n-ar muri de-o existență,
Credință castă... N-ar fi delicvență!

O apă în pește ar fi, mări și oceane
Și ne-am iubi toți; oameni, lei, iguane.
S-ar zice; am fi fără de nicio frică...
De nu un tâmpit ne-ar împușca, din pică!?

Ah, c-am uitat, nu-i totul din mâncare
Și nemâncați, căci proști vor fi; nu doare
Prostia! Visu' înseamnă; omenirea o să ție,
Primordial, de n-ar fi... vreo prostie!!!

poezie de (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Parcurs invers

De n-ar fi fost un ieri, nu-i azi
Și mâine nici nu s-ar ivi;
Deci conuri, n-au fost pân' la brazi?
Și atunci Pământul, din ce-ar fi?

Înainte să fi fost eu, eul,
La început de tot, ce-am fost?
De unde-mi vin; e pedigreul
Stră, stră, străbun... și-am, mâine, rost?

Și ieri, fiind sigur un uitat,
Neseîntorcând, să-l am o probă,
Nu-i viitorul cert datat?...
Și-l pot proba, cum nouă robă?!?

Deci viitoru-i începutul,
Căci el, de n-ar fi așteptat
În ce voi fi vreodat', trecutul...
Eu, astăzi, n-aș fi existat!

Deci mâine am fost... Ieri, m-a ratat!

poezie de (11 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E... "nu-i"!

Cum oare-o fi senzația, o zi, de-a nu mai fi?
Căci și nimicul este... nu s-ar mai denumi!
Doar că nu este "a fi", este "a nu fi", un "nu-i"...
Absent, c-un loc și el; neant, cui te supui!

Că minus, sigur, este, cu certitudine-n balanță,
Altfel s-ar dărâma cumul, tot doar creanță!
N-ar fi lipsa, în minus, așa cum e, o esență
Și șir de număr, cifre... n-ar fi, n-ar fi valență?!

Și cât de explicabil este un nu, "nu mai e",
Cel nevăzut, ne "a fi"-ul, de antimaterie,
În neîntâlnirea-i lipsă, programic; ca și astru...
Ce-n negru nu se încrede, de pierit, de dezastru?...

Și neantul dus, plecat, ce-l ținem suflet, noi,
Cel ce-n întâlniri n-apare, ne apără de "apoi"?
Nu e mister nicicum, că nu-i mister nici el...
E-un punct; acul la zero! Neființa... cu eternel!

poezie de (31 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Grigore Chitul

Arivista

De când se știe-a vrut doar să parvină,
Să promoveze în organigramă,
Dar nimeni n-a băgat o vreme-n seamă
Prezența ei atât de feminină.

Era cam toantă, dar n-a fost o dramă,
Căci unui șef, odată, pe retină
I s-a fixat alura ei divină
Și a aflat îndată cum o cheamă...

Iar de atunci nu ne mai miră felul
În care duduița cea tenace
S-a dovedit a fi,-n final, dibace,
Căci, cu talent, ca să-și atingă țelul,
Și-a pus în evidența mijlocelul,
Deși părea că n-ar avea mijloace!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeie

Întinde palma, când te cauți, femeie,
pe pielea înflorind într-un vis, feerie
pășind fine-aripe înspre zbor... pe-o alee
mă găsești, te așteptând, nelipsit în sclavie.

Sărută adiere, ce îți bate roz-buze,
înroșind în petale și vânt, alizee,
să rupă de dor nisipoase taluze,
neant de torent, ce mă îneacă, femeie.

N-ar fi niciodată câmpii, plaje albastre
de mări în oceane, picături de iubiri
n-ar strânge saline, amaruri de-a naște...
De nu-i, nu-i nici lume, să poarte amintiri!

Ar fi Universu' în dureri, cefalee,
de n-ai fi tu mii, milion, bilioane... femeie!

poezie de (10 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Clovnul

În pestrițe haine și pestrițe roluri, tânăr, joacă "moșul"...
Ne încântă, pe copii, pe adulți, la întâmplare.
E machiat tot, masca îi e albă și cu nasul cu roșu,
Audiența o amuză, serile la rând, fără încetare.

Se ascunde de adevăr, în dos de recuzită și vopsele,
Căci nimeni nu-i cunoaște bucurii, sau de are suferință...
Își varsă în râsete, tămăduința în leac, de suflete și rele
Și nimeni nu-l întreabă de-i e bine, de mai poate, sau e-n neputință.

E multilateral, căci trebuie să știe tot să facă,
Chiar de-i dresaj, sau la trapez, râs să provoace...
Și nu-i ușor, e plin de haine, trucuri, plasa-i ridicată;
Se-aruncă în neant, și-n mers pe sârma, speră a se întoarce.

E gala de sfârșit, când circul se va strânge ca să plece
Și număru-i final îi e în cușca "full" cu lei.
Intrat... și-n ropotul de palme, drama se petrece...
Nu-i timp de intervenție, e totu-n sânge... A murit Serghei!...

poezie de (28 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Balada prostului... fără sfârșit

Când prostului îi intinzi o mână,
Să nu te-aștepți la recompensă;
Nici cel puțin la "Ziua bună!"...
Te va-njura pentru ofensă!?

Când prostului îi dai dreptate,
Să nu te-aștepți să-l ai fidel;
Nici cel puțin că-i speli păcate...
Ce ți le pune-n cârcă... el!

Când prostului mai dai o șansă,
Să nu te-aștepți să recunoască
Nici cel puțin vina... în transă
Ce tu-i visai; onor să-l pască!?

Când prostului îi ridici slăvi,
Să nu te-aștepți să-și plece capul...
Nici cel puțin să-și ia pe tăvi
Lauri; de nu-s, tu ispășești... Țapul!

Când prostului tot îi dai ghes,
Să nu te-aștepți la modestie;
Nici cel puțin c-a înțeles
Că-i doar bun simț... nu măgărie!?!

Când prostului îi spui deștept,
Să nu te-aștepți la vreo favoare;
Nici cel puțin să-l ai adept...
Te dă afară-n gura mare!

Când prostului îi spui... "valoare",
Să nu te-aștepți s-o demonstreze...
Nici cel puțin să crezi c-o are;
Că te ia gaj... ca s-o probeze!?

Când prostului îi spui că-i prost
Să nu te-aștepți la argumente
Nici cel puțin... Nu-și are rost;
EL, umple săli de... parlamente!

... Și cum nu-i singur, are adepți;
Atunci cu prost, să nu te pui!...
Cât frunza și iarba-s, de inepți!
Cert; poți să te adresezi... oricui!!!

poezie de (11 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare acceptabilă, ton serios

Distribuie

* * *

Nu îl mustra pe cel ce n-are de ales
Cu lucruri ce n-ar vrea nici el să facă,
Și nu apropia bușteni de foc,
De nu vrei fum să urce peste cracă,
Nut e încrede-n nimeni, căci stricați
Sunt oamenii, precum e vremea seacă.
... orice făptură vrea perechea ei,
Nu-I nimeni ca potriva-i să nu-i placă,
Omul cel virtuos e cel ce-ascultă
Dacă-l ferești de rău, el rău nu-mbracă,
Dar păcătosul, dacă e ferit,
Abia mai tare-atunci spre rău se-apleacă.

poezie de din Colierul porumbiței
Adăugat de Cecilia IvanovSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Incert amor

Să îmi spui dulci cuvinte
să m-amăgești din nou
că dragostea-i în minte
cum tonul de-un tablou
ce-ar fi la fel, totuna,
de n-ar fi o scânteie
s-aprindă Soare, Luna
și străluciri să deie
de-un geniu de nebun
ce-și uită rațiune
pictând inima-n scrum
să creadă ficțiune...
și să mă-mbeți cu zisul
că tot e-un curcubeu
din lacrimi, iar promisul
e fiu de Prometeu
ce dă culori de foc
în iriși s-arcuind
din efemerul joc
se amăgind iubind...
și se topește apoi
în aerul mustind
plouându-se-ntre noi
și suflete mințind
că vorbele-s deajuns,
da-s sunete deșarte
din fund de nepătruns...
Or fi iubiri pe Marte?!?...

poezie de (6 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Conjugare

Parcă-s trecut compus, fusesem,
fără să știu că voi fi fost,
de atâtea ori, simplu anost
parcurs... ce nu mi-l alesesem.

Că timp era doar viitor,
nesigur, nesfârșit ce-o fi;
multe culori, lipsind doar gri...
ca cerul cu albastru nor.

Căci este, nu se mai sfârșea,
aninat zilnic de-o oglindă,
de tot uitat... uitând să prindă,
din tot ce-a fost, ce nu era.

Restrâng mereu din conjugare,
de timp, ce n-ar avea sfârșit;
tot loje, doar un pic lipit,
cu mine... în curs de întâmplare.

poezie de (14 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Creato(a)r... EA

Răspundeți-mi la o-ntrebare;
Vă convoc, toți oamenii de știință,
Cu astrologi, profeți, oricare
Și cu imami, cu popi... credință...

... Lăsați deoparte diferende,
Stați toți la masa rațiunii,
Răspundeți doar eminamente;
Cine-s făuritorii lumii?...

... Ai Universului întreg;
Din nano-particule-n atomi
Spre ce ne place-n punct de-aisberg;
Autodefiniții... OM.

Tot ce există-i minus, plus,
Y sau X, duble catene;
Nimic nu poate fi indus...
Nu-s anticorpi, făr-antigene!

Nu-i biologic, mineral,
Fără perechea-i fals opusă;
Nici în gândire, nici astral!...
Nici fizic nu-i, nici presupusă!

N-ar fi uscat, de n-ar fi ape,
Nici sateliți, de nu-s planete!...
Minciuni n-ar fi, de nu-i dreptate,
Bărbați n-ar fi, de n-ar fi fete!

N-am ști de zi, de n-ar fi noapte,
Nici mers n-ar fi, de n-ar fi cer!
Cărți n-am citi, de-am fi "stingher"!...
De nu ne-am naște, n-ar fi moarte!

Extrapolați micron, gigant,
Luați-o pe fir de-nțelepciune;
Dumnezeu singur, e neant,
De nu-i Femeia-Start-Genune!

Nu e doar UN Atotputernic,
Cum nu-i doar singur Un Bing Bang;
Lipsește-ambilor "O"- Cucernic,
Făclia, Receptacul... Yang!

E capitală întrebarea;
De-am ști răspunsul, am ști totul
De noi, de Pluton, praf... de floarea...
Din pasageri, am fi pilotul!

Evident, pierdem timp amarnic,
Necăutând ce n-am găsit;
Orice-nceput e-un duo-apartnic...
Zero-i plus- minus infinit!!!

PS
Doamne, e-n limba strămoșească,
Zeificând pe Domnul Nostru
Uitând Zeița, Doamna Noastră...
Cu EA, ne-am îndeplini... rostu'!!!

poezie de (22 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Cel care nu știe să-și aprecieze mama își neagă propria existență.

aforism de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook