Trupul de iarbă
Pe o umbră de vis
Alunecă o barcă,
Sub valuri de pământ
E mama mea, țărancă.
Cu trupul ei hrănește
Ierburile din parc
Unde pe un soclu
Zâmbește Ioana D'Arc.
Nimeni nu privește,
Ochii au țărână,
Dumnezeu se plimbă
Cu o cruce-n mână.
Liniștea-i deplină,
Totu-i potrivire,
În gura amintirii
Ard boabe de iubire.
Așa-i mama, țăranca
Muncește sub pământ,
Din trupul ei de iarbă
Crește grâul sfânt!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.