Boala dispreţului

Boala dispreţului se-ntinde pe stradă,
Lozinci fluturând în necunoscut viitorul
Scapără lumini de licurici, de mare paradă.
Masa minusculă reprezintă poporul?

Dumnezeu ţine în palme urgii şi dreptate,
Aşteptarea oricui este acea viziune
Care scaldă în faguri de miere şi lapte
Făptura românească, profundă minune.

Zilnic mut pietre albastre din purul lor loc,
Una e soarele, alta e luna iubită de stele,
Una sunt eu, alta eşti tu pătrunsă de marele joc.
Primăvara rezistă prin flori şi păsări rebele?

Nimeni nu varsă sămânţa de ură în van,
Linişte vrea ţara şi sufletul românului demn,
Nesiguri am fost de când Împăratul Traian
Îl tatua pe Decebal în Columnă, ca semn.

Boala dispreţului, din stradă, trebuie tratată
De mamele, de surorile noastre, de noi,
Să fim sănătoşi mintal, fără urme de pată,
În gândirea de-a merge-n Europa şi nu înapoi.

Ţara n-acceptă ciuntiri în propriul ei neam,
Ea vrea pâine din glie, mult peşte în ape,
Tinerii poartă soarele-n sânge, roade-s pe ram,
Tu iubire eşti în inimă şi-n suflet, aproape!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, iubire, eşti în inimă şi-n suflet

Dumnezeu ţine în palme urgii şi dreptate,
Aşteptarea oricui este acea viziune
Care scaldă în faguri de miere şi lapte
Făptura românească, profundă minune.

Zilnic mut pietre superbe din purul lor loc,
Una e soarele, alta e luna iubită de stele,
Una sunt eu, alta eşti tu pătrunsă de marele joc.
Primăvara rezistă prin flori şi păsări rebele?

Nimeni nu varsă sămânţa de ură în van,
Linişte vrea ţara şi sufletul românului demn,
Nesiguri am fost de când Împăratul Traian
Îl tatua pe Decebal în Columnă, ca semn.

Boala dispreţului, din stradă, trebuie tratată
De mamele, de surorile noastre, de noi,
Să fim sănătoşi mintal, fără urme de pată,
În gândirea de-a merge-n Europa şi nu înapoi.

Ţara n-acceptă ciuntiri în propriul ei neam,
Ea vrea pâine din glie, mult peşte în ape,
Tinerii poartă soarele-n sânge, roade-s pe ram,
Tu, iubire, eşti în inimă şi-n suflet, aproape!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impulsuri

În ţara mea ţâţele vacilor dau numai lapte şi miere
şi sânii femeilor se lasă sărutate de oricine
în ţara mea e apreciat oricare
drumurile sunt presărate în cale
Suntem bogaţi
din buzunare ne curge numai lapte şi miere
potecile, cărările, drumurile sunt pline
de lapte şi miere
dar ce folos, eşti născut diabetic şi mori de foame
degeaba ţâţele te îmbie, funcţiile curg
eşti dat la o parte dacă nu eşti cu cel mare şi tare
Eşti sufocat de cuvinte, de partide şi să fim serioşi
în ţara mea curge numai lapte şi miere
dar pentru alţii.
În ţara mea... aproape toţi au diabet.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea

Ţara mea în cor de îngeri
Sentimentele ne cheamă
S-avem mersul prin lumină
Peste răni şi peste plângeri
Limpezind suflet de mamă
Clipei ce încă suspină.

Ţara mea bob de sudoare,
Sânge fulgerând sub stele,
Prutul poartă între noi
Rana care încă doare,
Schisma presărată-n grele
Mări de lacrimi şi puroi.

Ţara mea de flori şi muguri
Ce-ai trecut desculţ prin toate
Azi de Ziua Ta mă-nchin
Domnului ca să te bucuri
De virtute şi dreptate,
S-ai în lume-un nou destin!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea!...

Ţara mea de mine scrisă
Şi de tine şi de alţii,
Nu a fost deloc omisă
Şi în sila şi cu-ovaţii;
Ţara mea cu bune, rele,
Ea rămâne ţara mea,
Cu cârmacii e mai "grele"
Şi cu "boala" de manea!...
Ţara mea este chiar miezul
Europei erudite,
Am lăsat în spate crezul
Manualelor prostite...
Ţara mea este o artă
Iar eu, arta o iubesc,
Nu mă duc la alţii-n poartă
Pentru-o pâine să cerşesc;
Ţara mea e lăudată
Şi în stânga şi în dreapta,
Dar nu se mai vede-odată
Să dea mâna şi cu fapta...
Toată lumea vrea schimbare
Să le fie bine iară,
Dar cine să o facă oare
Dacă nu uniţi ca ţară!...
Eu, de-acu vă las în pace,
Nu vreau să vă plictisesc,
Ţara mea în mine zace
D'acia... eu o trăiesc!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (18 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dar de ziua ta, erou născut de Românie

(Dedic acest poem Nanei Ileana Filip, născută în ziua de 1 Decembrie)

Sunt plămadă sfântă acestui pământ,
Mă înalţă ţara, ţara m-a născut!
35 de stele, pe cer strălucesc,
Scumpă Românie, ţară, te iubesc!
Învelit mi-e pieptul cu alai de grâne,
Soare blând şi miere, dragule române...
Sângele se lasă în cascade calde,
Dragostea de ţară, blând vulcan, mă arde.
Cerul ce se-ntinde ca un vis, e-al meu!
Ţara mă iubeşte, ţara sunt chiar eu.
Cântec de biserici către Dumnezeu,
Clopotul cântării e-n sufletul meu.
Pieptul scut îmi este - steagul tricolor.
Soră-s pentru oameni fără ajutor,
Horă a unirii, ie şi ilic,
Un cuptor de pâine, din tot câte-un pic.
Cumpăna fântânii, sânge strămoşesc,
Viaţă, libertate, plai duhovnicesc.
Clopot de dreptate, spirit de dreptate,
Un petec de ţară, un izvor în moarte,
Imn şi dor de glie, graiul românesc.
De aceea ţară, scumpă Românie,
Veşnic, ca pe-o fiică, am să te iubesc!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi punct, eşti primăvara mea!

Râd ochii vieţii-n ochii tăi
Când florile urcă în văi
Şi eu aburc să nimeresc
Stele din ochi-ţi să culeg.

O clipă frământată-n fluturi
Uşor în mine tu o scuturi,
În inimă-mi devii lumină,
Vers fulgerat, poem retină.

Eşti unică în versuri crude,
Clepsidra crapă în secunde,
Zâmbesc pe umărul tău fin,
Eşti anotimpul meu divin,

Eşti primăvara care strânge
Cartezian puncte din sânge,
Pictezi cu sânge flori şi stea
Şi punct, eşti primăvara mea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacea din sânge

Tot mai nalt, creşte înalt
Torsul mândrului bărbat
Într-o inimă purtat,
În alta este-ncuiat.

Lacrimă şi mângâiere
Plănuiesc întru tăcere,
Una-i mama cu durere,
Alta-i floarea care-l cere.

Una fierbe-n sânu-i dor
Cât e soarele-n pridvor,
Alta vrea ce alte vor:
Izvor nesfârşit de-amor.

Totu-i pulbere, hău mare,
Valuri, zbor, cutremurare
Îşi dă seama ca bărbat
Ce e vis, ce e păcat...

Aşa gânduri se combină,
Devin de Florii lumină
Mişcând greu pacea din sânge:
Cine râde, cine plânge?

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără oprire...!

Când sufletul îţi plânge, bag de seamă,
Că nimeni şi nimic nu-ţi este bun...
Trăieşti anxietate şi în teamă
Şi pe alocuri te crezi chiar şi nebun...!

Când zâmbetul nu se mai naşte pe-a ta faţă...
În inimă ai cioburi şi eşti frânt!
Iar viaţa ta, subţire ca o aţă,
Simţi că este ca o frunză-n vânt...

Şi în final, totul e despre iubire...
Nu te numeşti om de nu iubeşti!
Rămâi praf, nisip şi amintire
De nu ai depăşit ceea ce eşti!

Şi sunt îndrăgostită şi mă doare...
Când dragostea ce-o am nu îmi răspunde,
Când eu o strig, dar a mea chemare
În a sa inimă nu îi pătrunde...

Aş vrea să fiu iubită cât iubesc...!
Aşa eu definesc o fericire,
Pe care tot visez s-o întâlnesc...
Şi doar aşa e viaţă cu împlinire!...

Şi sunt evoluată întru toate...!
Şi mult crescută în toleranţă şi iubire,
Aş vrea să vezi şi tu asta, poate...
Şi-atunci mă vei iubi fără oprire...!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nu eşti lângă mine

Când nu eşti lângă mine
Viaţa n-are sens,
E ca o poezie
Fără nici un vers.

N-am cui să-i spun o vorbă,
Să pun masa în doi,
Să ne iubim copiii
Aşa cum ştim doar noi.

Nu simt căldura sfântă
A iubirii noastre,
Nici câmpului nu-i ştiu
Întins de flori albastre.

Nu ştiu cum este lumea
Prin care toţi păşim,
Mi-i frică, Doamne, Sfinte,
Că repede sfârşim.

Nu am simţit stelarul
În patul meu de vis
Decât hoitarul negru
Ce-n gheare m-a cuprins.

Aş vrea în primăvară
Înfloritori, cu dor,
Să fim o veşnicie,
La sânul tău să mor!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn lui Zamolxe

Aprindem rugul sacru, vorbim cu Dumnezeu.
La focul lui Zamolxe, s-or aduna mereu,
în nemurirea lor, străbunii daci eroi,
îşi vor găsi sălaşuri de suflete în noi.

(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

Stăpâne Doamne, stăpâne, noi ne gândim la tine,
punând la cruce soare, scăpat-am de suspine.
Şi falnic stirpea noastră, aşa o să rodească,
din rug sacru ne-ntoarcem la legea strămoşească.

(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

Când soarele răsare pe creste în Carpaţi,
nemuritorii daci în noi sunt întrupaţi.
Avem inimi de foc căci stirpea strămoşească,
a înviat acuma în stirpea românească.

(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

Duşmanii să se teamă de focul din cuvinte.
Cine suntem? Le spunem să ia acum aminte
că lunga asuprire de-acuma s-a-ncheiat,
străbunii daco-geţi în noi au înviat.

(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

Vom înălţa altare şi temple, sanctuare,
în cele patru colţuri, din munte pân-la mare.
Aşa Îl vom cunoaşte din nou pe Dumnezeu,
din ceruri ne-o privi bătrânul Deceneu.

(Refren 2) Zamolxe-i Domnul nostru, aşa a înviat
suflarea românească, din daci s-a întrupat.

Poporul nostru-i mândru, suntem un neam de soi,
cu toţii luaţi aminte, e stirpe de eroi.
Zamolxe ţine treaz al zeilor popor,
nemuritor ne este scutul Carpaţilor.

(Refren 2) Zamolxe-i Domnul nostru, aşa a înviat
suflarea românească, din daci s-a întrupat.

(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

(Refren 3) Zamolxe-i Domnul nostru, de-a pururi să renască
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

(Refren 3) Zamolxe-i Domnul nostru, de-a pururi să renască
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

cântec, versuri de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străchini şi străchinari

Ţara-i o strachină mare,
Hotarele ei sunt râuri de lacrimi.
Noi, străchinarii, dăm forme
Şi ardem pământul.
Aplaudăm când
Suspuşii zilei
Calcă prin străchini.

Justiţia îi aduce
Cu picioarele
Pe linia de plutire
Tot cu străchini:
Una cu banii delapidaţi
Şi nerestituiţi,
Alta cu lichidări de pedepse.

Toată lumea bate din palme!

Europa aleargă să se delecteze
Din străchinile strămoşeşti
De la Orăştie
Sau de la Tărtăria.

Am spus, nu mai repet,
Ţara-i o strachină mare,
În ea oasele noastre
Sunt pulbere de stele
Care miroase a lacrimi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea...

Aş vrea să fiu o pasăre-n zbor,
Sau frunza purtată de vântul uşor...
Aş vrea să fiu o dulce adiere,
Sau poate din stupi a albinelor miere.
Aş vrea să fiu mireasma din flori,
Un fir de iarbă, ori roua din zori.
Aş vrea să fiu o gingaşă floare,
Nisip, curcubeu, sau apa din mare.
Aş vrea să fiu o gâză, ori furnică,
Un fluture, peşte, sau chiar rândunică.
Aş vrea să fiu apă de ploaie,
Un lup, sau chiar doar o blândă oaie.
Aş vrea să fiu lumină, sau nor,
O rază de soare, un gând călător...
Aş vrea să fiu pom, piatră sau stâncă,
Un munte semeţ, sau marea adâncă.
Aş vrea să fiu o stea de pe cer,
Soarele, luna, sau un vis efemer.
Aş vrea să fiu spicul de grâu,
Izvorul limpede, fluviu, sau râu.
Aş vrea să fiu zâmbet, culoare,
Cântec, iubire, sau strigăt, chemare.
Aş vrea să fiu toamnă sau vară,
Iarna cea albă, sau chiar primăvară.
Aş vrea să fiu ori cer, ori pământ,
Sau toate deodată, însă nu sunt...

poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Una şi alta

doresc să infectez
venit din italia
poporul român poporul român
doresc
să murim cu iubire
să ne luăm
patria înapoi cum ar fi
bucile goale
şi un
pic mai murdare
şi un
mai mare în gol pendulare
şi un
creier să moară puţin
în ciuda priceperii la
una şi alta

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moldova, ţara mea de dor

Moldova, ţara mea de dor,
De cântec şi baladă.
Eşti ca o pasăre măiastră
Care cântă într-o livadă.

Cântă un cântec frumos
Despre un Voievod faimos.
Care a venit din ţara de jos,
Ca să fie oamenilor de folos!

Care a fost un domn viteaz şi mare,
El a apărat cu credinţă a tale hotare,
Ca tu Moldovă, să ajungi acum,
Să fii cea mai gingaşă floare.

O floare atât de frumoasă,
Cântată, iubită mereu,
Ca o casă mare,
Eşti ţara poporului meu.

Moldovă, dor nemărginit,
Eşti ca un strugure de poamă,
Plaiul meu prea mult iubit,
Unde m-a născut a mea mamă!

poezie de Vladimir Potlog (15 aprilie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felinare pe stradă

Cresc din văzduh felinare pe stradă,
Urma ta miroase a zăpadă,
Inima mea se-ntinde în ea
Desenând o vioară în formă de stea.

Gânditoare natura aşteaptă
Pământul dansând pe-o lopată,
Florile se înmulţesc în neştire,
Iubiri profunde-s în pornire.

Iederi cresc în jur la felinare,
Urma şi inima intră-n calendare,
Timpul poartă în veşnicie noul,
Sămânţa vieţii mătură ecoul!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veniţi la hora mare!

Veniţi la hora mare ca să ne prindem toţi,
Sărbătorind Unirea, chiar azi, în ţara toată,
Moldova dându-şi mâna, acum, ca şi-altădată,
Cu Ţara Românească, cu buni, părinţi, nepoţi.

În anu-o mie-opt sute şi-n plus cincizeci şi nouă,
Un vis străvechi de veacuri atunci s-a-nfăptuit,
Când după multe piedici, pe dat' s-au înfrăţit
Surorile - provincii române amândouă.

A strălucit şi cerul, şi soarele-n tărie,
Pe două zeci şi patru, în luna lui gerar,
S-a înmuiat şi gerul, iar vântul cel hoinar,
Vrăjit, a stat s-asculte, în dulce reverie,

Când s-a încins o horă în Ţara Românească
Şi când Moldova toată cu drag s-a prins în ea,
Cu toţi cei cu simţire română alăturea;
O horă a frăţiei pe glia strămoşească.

S-a prins şi Cuza-n horă, alături cu poporul,
Kogălniceanu şi-alţii, şi fraţii paşoptişti,
Cu-entuziasm în suflet, cu toţi, pălmaşi, artişti,
Boierul şi clăcaşul, în rând cu negustorul.

Vlădică şi opincă, oricare bun creştin,
Cu lacrime pe pleoape, strigat-au bucuria,
Ardealul, Bucovina cântând cu România,
Din graniţe habsburge, de sub călcâi străin.

Un singur trup şi-un suflet, o singură simţire
Au dobândit Moldova şi Ţara Românească,
Aşa fiind şi datul, şi ordinea firească,
De la Mihai Viteazu, de la-a lui întregire.

Azi însă-amare lacrimi brăzdează-obrazul ţării,
Că trupu-i de o vreme ce pare-o veşnicie,
Ciunţit de cnut sovietic, aşa a fost să fie
Şi rana sângerândă noi n-o vom da uitării.

Dar înălţăm o rugă: când vremea o să vie
Şi-Atotstăpânitorul când s-o-ndura de noi,
De ăst popor al nostru, trudit, plin de nevoi,
Atuncea România cea Mare să învie!

poezie de Cătălina Orşivschi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul mi-i bolnav de tine

De ce taci, de ce nu taci,
Suflet răsfirat prin stele
Şi prin gândurile mele
Cum zoreaua-i pe araci?

Floare eşti, orice vei spune
Cu blândeţe de poveşti,
Urci în valuri îngereşti
Să strecori vorbele bune,

La limanuri de durere
Unde bătrâneţea-i goală,
Golul tău e-un fel de boală,
Boala de multă plăcere...

De ce taci sau nu auzi
Cum trec stelele în fum,
Tu eşti clipa mea din drum
Ce de dragoste-o acuzi?

Gândul mi-i bolnav de tine
Şi-n izvorul lui te las
Unde-i cald, şi unde-i treaz,
Să te-nece cu iubire!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti femeia

Eşti femeia care mă înnebuneşte,
Care-şi prinde noaptea stelele în păr,
Dezlegând ispita ce mă-ntinereşte,
Eşti acea femeie... după care mor.

Eşti femeia care dorurile-şi poartă,
Surâzând idilic... fulgilor de nea
Şi rebele sfârcuri înspre buze saltă,
Eşti acea femeie... ce va fi a mea.

Eşti femeia care sincer mă iubeşte,
Care poartă-n suflet lacrimi şi păcat
Şi în aşternuturi, vise, dezgoleşte,
Eşti acea femeie... ce m-a fermecat.

Eşti femeia care ştie ce-i amorul,
Ce deschide tainic porţile-nspre cer,
Luna scuturând-o, tandru cu piciorul,
Eşti acea femeie... plină de mister.

Eşti femeia care sângele-mi stârneşte
Aruncând o vrajă peste trupul meu,
În vulcanul coapsei, patima-mi topeşte
Eşti acea femeie... proaspătă mereu.

Eşti femeia blândă şi-ntelegătoare,
Plină de credinţă şi respect tăcut,
Ce-a ascuns în mine, ultima-ntrebare,
Eşti acea femeie... ce-o aştept demult.

Eşti femeia care lumea o înfruntătă
Şi-n privire are, flăcări de smarald,
Raze mii, de soare, în alai de nuntă,
Eşti acea femeie... pentru care ard.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu...

Tu eşti zâmbetul luminii,
Floarea răsărită-n drum,
Tu eşti orizontul care
Sângeră-n urme de fum.

Tu eşti cerul şi candoarea
Semnului ce-mi dă iertare
În neliniştea ce urcă
Zborul către Carul Mare.

Tu eşti marea ce mă poartă
Pe-nalte valurile de vis,
Tu-mi eşti strigătul vieţii
La intrarea-n paradis.

Şi-mi mai eşti soră şi mamă,
Şi iubită şi bunică,
Tu eşti floarea roditoare
Într-un bobocel de fiică.

Te iubesc zâmbet lumină,
Floare roşie de mac;
Vă iubesc şi îmi plec fruntea
Ca un şoim, pe-un steag de dac!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-avem sub tălpi, nu apă, ci pământ

În derivă sufletul naufragiază,
Lumea-i oceanul în care vibrează
Şi când e furtună, şi când e comoară,
Pusă-n palme pentru prima oară.

Un singur loc mă ţine ancorat
La pieptul tău fierbinte şi-ncărcat
Cu stele ce plutesc din cer în ochii tăi:
Cărarea amintirii din ascunse văi.

Poteca cea flămândă a iubirii noastre
Întinde stindardul din iedere albastre,
Ne pune leac în vise pentru trăinicie
Unde heruvimii cer sângelui moşie,

Cu iarbă verde, cu păsări prinse-n zbor,
Cu floarea fericirii ce-aduce vieţii dor,
Cu prinderea de mână şi intrarea-n joc
Să înălţăm derivei altarul de noroc.

S-avem vatră de jar în suflet şi în gând,
S-avem sub tălpi, nu apă, ci pământ,
S-avem sufletul sub candele aprinse
În iubirea scrisă prin fapte şi prin vise!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!