Arzând în paradigmele iubirii

Arzând în paradigmele iubirii,
Eu, rogu-te, să nu mă părăseşti,
Silabisind destinul revenirii,
Îţi voi tămădui durerile–omeneşti.
Prin chipul tău, redescoperi-voi vara,
Să te întorci la ploi de meteori,
Cu farmecul uimirii tale,
Să ne ascundem într-un câmp cu flori.
Sunt Zee, ori un Templu -
Atinge-mă, să simţi,
Declară-te adonis
Şi-n suflet să nu minţi.
Şi luminând în infinit de regăsire,
Străbate un Lucifer sus, pe cer,
Şi iar e vară peste veşnicie
Şi iar te întâlnesc, o, suflete-auster.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între întuneric şi pământ

Lumina, ca un argint viu,
imprimă în dimensiunea
necunoscutului
diferenţa între întuneric
şi pământ
dintr- o fântână
a peşterilor
ce izvorăsc milenar.
Se reîntorc umbrele
singurătăţii.
În surdina
spectaculară
peştera e un templu
stoic,
cerandu- şi
fulminant
ţipătul tainic
al găurii cereşti.

Lilia Manole

poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orizontul năvăleşte dezmăţat

orizontul năvăleşte dezmăţat în pictura ierbii,
chiotul de flori se dă la o parte,
mi-s largi braţele ce le cuprind
şi-n treacăt îmi strivesc ochii albaştri.
sunt într-un zbor de fluturi
ce taie albastru spălat de ploi,
între minus şi plus infinit,
pe calea ce nicicând n-o voi străbate.
coloşi de gânduri mă-nconjoară
înfloriţi de ispita lunii,
cu fantomele îmbrăţişărilor pictate-n apus,
eliberând destinul de căruntele amintiri.
stăpânesc geometric doar spaţiul meu
tocmindu-mă cu noaptea pentru stele
şi mă doare umărul tău stâng
ca şi piramida cuvintelor prăbuşită
în locul ce-nverzise ochiul orb.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara arzând

am rămas cu un gust dintr-un secol trecut
prezentul ascunde tăcut nişte idei
viitor nu mai e, doar minutul acut
şi-un apus infinit printre tei

erai dulce ca apa în vremea de sete
ca sărutul de plecare într-un amurg
ca strugurii negri serviţi la ospeţe
ca fecioara răpită pe-un murg

te-aşteptam într-un veac de iluzii arzând
într-o vară în care mor toţi copacii
vedeam ultima oară doi plopi fremătând
şi pământul cu toţi săracii

mă rugai nişte umbre de păsări s-ascult
erai o vioară în trup de femeie
îmi spuneai că o vară durează mai mult
iubirea e doar o idee

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara – poem diamant

Vara –
Grâul copt,
Flori de câmp
Şi maci şi miere,
Cer cu stele, repezi ploi,
Lume plină de mistere.
Luna – palid felinar,
Cer pojar,
Culoare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet trecător

Într-un oraş cu mult soare,
azi, simt palpitînd inimi
într-un tempo democrat.

Un trecător banal
balansează într-un colaps,
spulberîndu-mi gîndurile,
politizate şi ele,
pentru salvarea unui vis
prăbuşit.

Reculeg materia din cer
şi o preschimb
în cosmos anesteziat.

Aici, într-un spaţiu poetizat,
nici nu ţi-ai dori să iradiezi
între glorie şi epos.

Aşteptîndu-mi întîrziat paşii,
azi, spre un final de mîine,
rostesc idei, evolutiv,
într-un cosmos relativ,
venerînd lumina soarelui, probantă,
ce lasă o umbră de mit, năruit
peste un suflet trecător,
Iubitor de mult soare.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atinge-mă

Atinge-mă! şi vei vedea că trăiesc.
Sărută-mă! vei constata că te iubesc.
Îmbrăţişează-mă! şi vei simţi,
nerăbdarea inimii.
Îndrăzneşte! Nu mai aştepta.
Atinge-mă! şi voi fi a ta.

poezie de Dumitru Delcă (12 decembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea iubirii

Sunt trubadurul nopţilor cu stele
Care din vise-a făurit castele,
Scriind pe ţărm de mare-o poezie
Despre-a iubirii dulce fantezie.

În tunete de ploi şi cu furtună,
Indra sosi iubirea-mi s-o răpună,
Dar l-am rugat pe Poisedon îndată
Să nu mi-o lase naufragiată.

Un curcubeu a apărut în zare
Şi Afrodita răsări din mare
Cu hainele iubirii îmbrăcată
Şi-n palme cu-a lui Cupidon săgeată.

Îi spulberă lui Indra tot elanul
Schimbându-i pentru totdeauna planul,
Iar dragostea ieşi victorioasă
Şi ura se retrase furioasă.

Şi chiar de mai apare câteodată
Când ancora iubirii-i clatinată,
Putere nu mai are să ajungă,
O dragoste curată să străpungă

Povestea e a mea şi-a tuturora
Care-au păstrat pe veşnicie ora
În care o zvâcnire ireala
Zâmbea prin Aurora Boreală.

Şi n-au uitat că marea e albastră
Când vara aurie-i la fereastră
Iar cintezoii cântă-o rapsodie
Şi-n flori de vers iubirea iar se scrie

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu striveşti din flori...

Să nu striveşti din flori... e un păcat,
Niciuna nu vei merita, să le admiri,
Dacă ai călcâiul bătătorit, flatat,
Şi nu te dor frumoşii trandafiri.

Să calci pe un pământ, ce te-a cerut,
Ar fi mai greu( cunosc ce-i trecător),
Să nu afunzi piciorul... Că nu există lut,
Să nu presimtă zbucium şi fior...

Iar dacă te încumeţi să răneşti,
Şi calci, pe unde alţii au aripi cu flori,
Te faci a nu întelege, că-s poveşti
Atâtea rătăciri, prin fluturi şi răzor...

Să calci măcar o floare e păcat.
Aşa se estima, pe când eram copil-
În urmă, laşi un suflet întristat,
Şi tu nu simţi pământul, că-i febril.

Vin... nouri negri, spuse în deşert,
Şi doare sufletul, ce florile-nsămânţă,
Să nu striveşti, că ai avea picior, fie şi drept,
Nicio tulpină.... nici cu rea-voinţă...

poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faţă în faţă

Duioasa ta abolire a timpului
Mă aduce în matricea eternităţii,
Să ne unim într-o fărîmă de absolut
Şi să avem ambii un contratimp.

Să ne aşezăm faţă în faţă
Şi predestinare să ne fie
Drumul înalt al dragostei.
Calculînd o intermitenţă,
Să salvăm rodul iubirii.

Tăcerile tale fără seamăn
M-au coborît într-un cosmic izvor,
Suprem şi imanent.
Am plecat spre Sine,
Să fim faţă în faţă-
Tu eşti...

poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara visului ars

Sub cerul de sânge, îl doare
tăcerea, ca într-un mormânt,
a visului care s-a frânt
în vara ce plânge şi moare.

Copacul, puternic odată,
credinţa-n iubire-a pierdut
şi simte un rece sărut
al toamnei ce i se arată.

Distrus de o vară fierbinte,
cu frunzele arse-n pârjol
şi-n el doar cu sete şi gol,
aşteaptă un semn să-i alinte

durerea din suflet, şi speră
ca trecerea-n alt anotimp
să-l facă să uite, în timp,
de vara ce-a pus frontieră

şi-a ars, într-un mod nepermis,
credinţa-n iubire şi vis.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, suflet de vânt, opreşte-ţi dansul lin şi cuprinde-mi inima într-o dulce îmbrăţişare! Lipeşte-ţi obrazul cald de sânii goi şi hai sa pictăm amintiri pe cerul senin. Te regăsesc veşnic prin gânduri, ca o şoaptă legănată uşor pe gene într-un tainic vis. Mâinile albe îmi ating trupul şi apoi coboară agale sărutând flămând formele dorinţelor vii. Sunt gata să înfrunt o lume şi să câştig fiecare bătalie la braţul tău. Fiorul gândurilor nespuse străbate drumul meu spre fericire şi răsăritul iubirii într-un surd abis! Tu eşti vara mea!

Andreea Palasescu (31 mai 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am vazut vara

Macii însângerează vara
Vara îşi arcuieşte verdele
Tulpinile verzi
taie arşiţa-n două.
Lumina născând albastru
Adulmecă spicele aurii
Aur arzând străbate
Oglinda albastră.
Aripile strapung aerul
Suflete albe
Căzând fulgerate în valuri
se-ntorc în mare.
Norii însetaţi aruncă
Lacrimi rotunde
Tulburând liniştea
Pământului încins
Visele negre ascund
Rotunda lună
Cuvinte ucise, nasc
Colţuroasele pietre.
Sufletul rotund în vară
Adulmecă păsări
Săgetând asfinţitul
Şi inima mea.
Eu am văzut vara
Născându-se
Şi murind.

poezie de Monica Danila
Adăugat de Sorina Minescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regăsire în Zodia Iubirii

REGĂSIRE ÎN ZODIA IUBIRII

Te regăsesc, iubite, pe aripi de dor,
În zborul ce duce către fericire,
Din amurg şi până în geana zorilor;
Când la stele din priviri înalţ zidire.

Te regăsesc în parfumul de petale,
Prin dimineţi culese dintr-un câmp de maci.
Te închid în suflet, ca să-mi alungi jale
Şi dorul nestăvilit de momente dragi.

Te-aud în şipot de ape curgătoare
Ce parcă îmi şoptesc un basm de iubire,
Şi duc ecouri pe-ale vieţii hotare,
Cu tristeţe ce se scurge din privire.

Te regăsesc în răsăritul de Soare,
Când strecoară raze prin nori de furtună,
Flacără de dor să-mi aducă din zare,
S-aprind focul iubirii prin nopţi cu lună.

Dar făclia iubirii cu tine s-a stins,
Când florile se ofileau în cunună.
Doar dorul mă-nsoţeşte în al nopţii vis,
Pe aripile lui să fim împreună.

Te aud cum mă strigai din trenul vieţii,
Ce-a traversat cândva, zodia iubirii.
Dar frânt mi-e visul în zorii dimineţii
Fără să cobori în gara fericirii.

Maria Filipoiu
Iunie. 2014

poezie de Maria Filipoiu din De dragoste şi dor / carte "În Zodia Iubirii" (iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet atins de stele

Nu mă întreba ce simt,
Eu chiar slăvesc divinul
Şi nu contest privirea oceanului.
Nu încerca să schimbi ale tale visuri,
Eu chiar pot stinge privirile tale.
Nu încerca să mă-nţelegi greşit
Eu, suflet atins de stele
Te caut zi de zi.
Tu eşti departe... atât de departe,
Că-mi vei ascunde la infinit
Iubirea într-un adaos de lumină,
Într-un absolut respiro al iubirii pure.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori...

Peste tot dai doar de flori...
Peste dealuri şi câmpii,
În buchete la copii,
În ghiveci, pe rămurele
Dar şi-n locuri strâmturele;
Mai găseşti flori şi pe piept
Şi pe cap când eşti deştept,
Flori poţi prinde la stomac,
Sunt şi-acelea cu caimac;
Flori se scot şi prin viu grai,
Sunt şi flori de mucigai,
Nu mai zic, les fleurs du mal
Recitate gutural....
Iar primordiala floare
Cea trimisă de la soare...

poezie de Vasile Zamolxeanu (11 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă îngerilor din pustiu

E cerul senin câmp cu flori
Şi lumea e doar un pustiu,
Din pleoape curg lacrimi în ploi,
E toamnă şi-atât de târziu.
Trec prunci fără mamă prin timp,
Săraci de părinţi şi iubiri,
Trec pruncii cu tată la schimb
Şi lumii aduc mulţumiri.

E cerul senin câmp cu flori –
O lume de simple minuni.
Ei trec prin vulcanice zări,
Prin lacrimi şi peste furtuni.
Străini în amonte plecaţi,
Aval de dureri luând în piept,
În noaptea de doliu sunt fraţi,
Legaţi prin destinul nedrept.

Şi lumea e doar un pustiu,
Tăcere şi lacrimi şi ploi.
Sărmani prunci, cu voi vreau să fiu,
Să ştiu de-ale voastre nevoi.
Pe străzi insalubre şi reci,
Dezbrăcaţi, înfometaţi, goi,
În liniştea nopţii de treci,
Doar Domnul e-alături de voi.

Din pleoape curg lacrimi de ploi,
În suflet e-un râu de dorinţi,
Spre Tatăl Ceresc numai voi
Înălţaţi repetat rugi fierbinţi.
Făeă voi lumea toată ar fii
Un pustiu şi un timp în zadar,
Căci ne-am naşte în goluri de zi
Şi prin noapte vom trece arar.

E toamnă şi-atât de târziu,
Voi plângeţi cu toamna deodat',
O ramură udă să fiu,
O pleoapă, un vis... m-am rugat.
S-acopăr cu sufletul meu
Durerea ce-n voi a-ncolţit,
Să fiţi pentru mine, mereu,
Un drum către plus infinit.

Trec prunci fără mamă prin timp
Popasul din ceasul târziu,
O flacără slab pâlpâind
Pierind prin abstractul pustiu.
O clipă din binele ieri,
Speranţa eternului mâine,
Un vis – piedestal altor veri,
Flămânzilor colţul de pâine.

Săraci de părinţi şi iubiri...
Să-mi trec peste timp sărăcia,
În carnea aceleiaşi firi,
Să încolţească-omenia.
Un gând pâlpâind hrănitor
În suflet cerşindu-şi dreptate,
O ploaie, un tremur uşor,
Un pas, încă unul spre moarte.

Trec pruncii cu tată la schimb,
Îşi plâng neiertarea prin noi,
O poartă spre-al timpului nimb
Mânjită de-a grijilor ploi,
Nevoi repetat le urzesc
Durerea şi dreptul de-a fi...
Se-ntreabă de ce mai trăiesc,
De ce mai există o zi.

Şi lumii aduc mulţumiri –
Acelaşi ecou repetat,
Aceleaşi dureri, tânguiri
Ce-n noi, ca un cânt s-au creat.
Fiţi, oameni, mai buni şi mai drepţi!
Daţi celor ce plâng – cei ce n-au
Lumină, etern înţelepţi...
Făclii de dreptate vă vreau!

Şi lumii aduc mulţumiri...
Trec pruncii cu tată la schimb,
Săraci de părinţi şi iubiri,
Trec punci fără mamă prin timp.
E toamnă şi-atât de târziu,
Din pleoape curg lacrimi în ploi
Şi lumea e doar un pustiu...
E cerul senin câmp cu flori...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt ploaie

Sunt ploaie caldă de vară,
mă preling pe buzele-ţi moi,
îţi sărut infinitul regăsit,
sorbind-ţi cu sete
lacrima
din colţul zâmbetului,
amară ca o cafea băută
pe fugă.
Marea o simt în ochii-ţi adânci,
gustul lor e dulce-sărat
la fel ca viaţa...
Înot printre valuri de suflet,
mă lovesc de stâncile
gândurilor tale...
Înserarea ne e paravan
pentru iubirea ce tăinuieşte
paradisul.
Cerul ne este aproape,
picurându-ne praf de stele
peste visul furat.
Iubeşte-mă ca un copil
cu luna în privire
pe ţărmul scăldat
de iluzii...

Iubite, atinge-mă cu gândul,
să simt acum talazul fericirii
cum se zbate-n mine.
Şoapte de sirenă îţi voi dărui
în asfinţitul aprins
de dorinţe...
Pescăruşii, cu cântul lor,
ne vor duce spre orizontul
pictat în veşnicie.

poezie de Lavinia Elena Niculicea din Florile cerului
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai fac un pas

Mai fac un pas spre minus infinit
Şi răzvrătit mi-e chipul în oglindă,
Îmi pare, părul, azi, că mi-a albit
Şi-n păr, fulgi albi au început să prindă.

Şi-n suflet ning cu tăceri. De dor,
mi-s braţele o ramură de sticlă
Şi gheţuri dintr-odată mă-mpresor
Şi munţi de gheaţă-n urmă-mi se ridică...

Chiar dacă azi sunt un copac cu flori,
Voi fii un vis cu stele în privire
Şi pentru voi, prieteni iubitori,
Un zâmbet ca un strop de fericire...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimile Tale

Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Se preling pe pleoape şi îmi curg pe faţă
Lacrimile tale sunt dulci sau amare,
După cum ţi-a fost trecerea prin viaţă.

Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Se preling pe trup şi îmi intră-n suflet,
Lacrimile tale alunecă tăcute
Fără ca să scoată nici măcar un sunet.

Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Ce încet ş-uşor inima-mi mângâie,
Lacrimile tale sunt nişte cristale
Ce parcă-s făcute, din culori, o mie.

Lacrimile tale-s susur de izvor
Ce-n tăcerea nopţii urcă pân' la stele,
Întâlnesc în taină dorul călător
Ş-apoi se-mpletesc cu cele ale mele.

Lacrimile tale-s flori de crizanteme
Ce-nfloresc la poarta inimii cu dor,
Lacrimile tale spun că-ntotdeauna
Marile iubiri mocnesc, dar nu mor.

poezie de Mariana Simionescu (8 septembrie 2011)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de câmp

De-a pururi ucenici măiestrei lire
ce-a dat nobleţe slovei româneşti,
prin secoli mulţi poeţi au să se-nşire,
dar nu vor fi nicicând doi Emineşti.

La zvonul codrului, murmuitor,
la al legendelor trăind prin vreme
atenţi precum la cristalin izvor,
aţi auzit cum glasu-i vrea să cheme

atâtea umbre şi lumini din cer,
credinţă şi durere, magi şi sori,
tot ceea ce-i pe lume efemer
şi aştri care sunt nemuritori.

Eternizând dulceaţa din cuvinte,
ivind simboluri proaspete în veac,
EL ne presară flori de câmp nainte
şi-n suflet ierburi tainice, de leac...

poezie de Corneliu Vasile din revista "Catedra" (ianuarie 1992)
Adăugat de Corneliu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!