Arzând în paradigmele iubirii
Arzând în paradigmele iubirii,
Eu, rogu-te, să nu mă părăsești,
Silabisind destinul revenirii,
Îți voi tămădui durerileomenești.
Prin chipul tău, redescoperi-voi vara,
Să te întorci la ploi de meteori,
Cu farmecul uimirii tale,
Să ne ascundem într-un câmp cu flori.
Sunt Zee, ori un Templu -
Atinge-mă, să simți,
Declară-te adonis
Și-n suflet să nu minți.
Și luminând în infinit de regăsire,
Străbate un Lucifer sus, pe cer,
Și iar e vară peste veșnicie
Și iar te întâlnesc, o, suflete-auster.
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.