Arzând în paradigmele iubirii
Arzând în paradigmele iubirii,
Eu, rogu-te, să nu mă părăsești,
Silabisind destinul revenirii,
Îți voi tămădui durerileomenești.
Prin chipul tău, redescoperi-voi vara,
Să te întorci la ploi de meteori,
Cu farmecul uimirii tale,
Să ne ascundem într-un câmp cu flori.
Sunt Zee, ori un Templu -
Atinge-mă, să simți,
Declară-te adonis
Și-n suflet să nu minți.
Și luminând în infinit de regăsire,
Străbate un Lucifer sus, pe cer,
Și iar e vară peste veșnicie
Și iar te întâlnesc, o, suflete-auster.
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre stele căzătoare
- poezii despre ploaie
- poezii despre minciună
- poezii despre iubire
- poezii despre infinit
- poezii despre flori
- poezii despre durere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.