OZN

Dintre enigme aspre şi severe
Apare statura unui mister
Înveşmântată în cai putere
Să nu trădeze, eu mai sper.

Venit la noi de nu ştiu unde
Din cosmosul străin şi vid
De pe planetele rotunde,
Multicolor în zborul lui perfid

El poartă-n pântece hibrizi
Inteligenţi peste ştachetă,
Când îndrăzneţi şi când timizi
Ca cei crescuţi în eprubetă

Călător în timp şi spaţiu,
Stăpân pe cosmos şi destine
Mânat de pofte şi nesaţiu,
E posesor de energii divine

Răsar din navă androizi
Deschid ferestre peste timp
Îndemânatici şi rapizi,
Parcă ar fi zeii din Olimp.

poezie de David Boia (21 octombrie 2013)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salvare

Neverosimile tăceri
umplu spaţiul dintre stele
amplificând enigme
nepământene linişti
transpuse în necunoscute
completează cu goluri
universul imuabil
la cheremul timpului
pierdut în spaţiu
şi a spaţiului uitat de timp
în dimensiuni haotice
ale unui infinit indefinibil
şi toate aste de peste ere
nu se mai ştie câte
nici peste câte epoci
va să fie a doua
venire mesianică
urmată de altă geneză
pe trasee incognoscibile
ca să salveze existenţa.

poezie de David Boia (13 mai 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea ne face pe toţi egali; ea spulberă distanţele dintre prinţi şi cerşetori, dintre bogaţi şi săraci, dintre timizi şi îndrăzneţi, dintre inteligenţi şi proşti etc.

aforism de George Budoi din Dicţionarul dragostei (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dinspre trecut

Dacă priveşti
Mai adânc în trecut
Poţi vedea statura
Lui Moise cel scos din apă
Cu tablele legii
Ca un miraj
Rătăcind
Peste pustiul Sinai
Dacă priveşti
Mai atent în timp
Vei observa chipul
Lui Samson
Cel mai puternic
Dintre pământeni
Luptând pentru poporul său
Dacă cercetezi
Şi mai cu atenţie
Îl vei putea vedea
Pe Iisus cel iubitor de oameni
În ipostaze divine
Sacrificându-se pentru oameni
Pe crucea suferinţei.

poezie de David Boia (6 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munţii

Sunt uriaşii din vechime,
În vechi scrieri pomeniţi
Ei, cei dintâi la înălţime
Peste vremuri neclintiţi

Privesc munţii cu nesaţiu,
Ancoraţi în timp şi spaţiu
Pentru mine munţii-s sfinţi
Îmi sunt fraţi, dar şi părinţi

Sunt falnici şi misterioşi
Îmi sunt dragi dar şi strămoşi
Tainici, majestuoşi sau duri
Ascund enigme prin păduri

Deţin, comori adânci şi reci
Prin codri, peşteri sau poteci
Transmit, o stare pozitivă
Din orişicare perspectivă

Acolo-n munţi, trăiesc iţanii
Popor robust, bătrân de zile,
Fraţi de cruce cu ciobanii,
Chiar şi-n condiţii dificile

În lumina aştrilor stelari
Admir, munţii milenari
Am o patimă şi un crez,
Deapururi, cu munţii votez.

poezie de David Boia (12 martie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ex nihilo

Fenomen transcendental
Ipotetic sau metafizic
Insolit peste măsură
Cu aspect exhaustiv
Mai înainte de timp
De materie şi spaţiu
Atunci când infinitul
Din proprie iniţiativă
Pe un trend intensiv
S-a comprimat enorm
În propriul sistem
Asimptotic în structură
Devenind singularitate
Dincolo de simţiri
Departe de percepţii
Anevoios de tradus
Şi mai greu de definit
Simptomatic de neînţeles
Născând prin explozie
Posibil cu har divin
Acest univers bizar
Un mit arhiplin enigme
Nimicul era eterul
Eterul era eternul
Eternul era divinul
Cu energie infinită
Nesfârşit în devenire
Cu siguranţă reversibil.

poezie de David Boia (6 septembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din viitor

Am sărit peste coarda sensibilă a minţii,
Am trecut peste bariera impusă în spaţiu,
Am depăşit între timp viteza luminii,
Am spart dictatura timpului prezent,
Am colonizat acele galaxii ascunse,
Am cucerit microcosmosul şi macrocosmosul,
Am călătorit în timp prin găuri de vierme,
Am depăşit orice imaginaţie a minţii umane,
Materia este la cheremul nostru acum,
Plutim nestigheriţi prin universul nostru,
Trăim într-un spaţiu multidimensional,
Dar cu viaţa spirituală suntem la pământ,
Aşa că eu implor asidduu divinitatea
Să ne acorde o minimă şansă, una infimă....

poezie de David Boia (14 februarie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu cine eşti?

Eşti doar o frământare a timpului uitat,
sau eşti zeiţa care nicicând n-a abdicat
şi-a zeilor putere spre oameni o îndrepţi,
trasându-le cărarea ce-i duce la cei drepţi?

Eşti o închipuire, eşti nimfa din păduri,
doar o hamadriadă ce, uneori, te-nduri
să ieşi din lumea-ţi verde, din casa ta de vis,
spre-a netezi cărarea ce duce-n Paradis?

Eşti poate un oracol, ce-apare din vechimi
cu soarta mea în mână: abisuri, înălţimi,
înscrisuri ne-nţelese, pe-un pergament de timp
mesaj din alte vremuri, venit de prin Olimp?

Fiica neştiută a unei energii
ce-n viaţa pământeană, cu ai naturii fii,
a fost însărcinată, de la pămînt la cer,
cu viaţa ce apare din marele mister?

Eşti marea mea-ntrebare, eşti o minune azi,
iar dacă eşti venită din cer sau dintre brazi,
din marile legende sau, poate, din poveşti
şi vrei să-mi fii iubită, răspunde-mi: cine eşti?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Continuum

Alerg, alerg, alerg...
în mână ţin timpul
şi timpul mă arde,
pe cărări neştiute
cu el eu converg.
Sunt prinsă-n sistem,
trei spaţii şi-un timp,
mulţimi mă desfid,
m-afund şi mă pierd
dar continui s-alerg.
Infinite ferestre
în cale deschid
spre porţi sângerânde
cu crâşnet perfid.
Pornesc mai departe
precum un aisberg,
sunt spaţiu şi timp
şi continui s-alerg
etern maratonul vieţii, mereu,
Continuum se numeşte
destinul meu.

poezie de Doina-Maria Constantin din Continuum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Timpul pentru el a stat.
Timpul tău merge-nainte.
Timpul tău nu s-a blocat.
Tu nu pleci la cele sfinte.

Fiecare avem un timp.
Nu ştim când se va sfârşi,
Nici când mergem în Olimp,
Nici când ne vom despărţi.

Dacă timpul se sfârşeşte
Pentru unul dintre noi,
Viaţa-n loc nu se opreşte.
Ea continuă cu cu voi.

Iar când timpul tuturor
Se sfârşeşte dintr-odată,
Nimic nu e mişcător.
Planeta e îngheţată.

El şi atunci continuă,
Chiar fără Tera, ştim bine.
Viaţa se perpetuă
Pe planetele vecine.

Timpul Universului
Nu are a se sfârşi.
Urmează decesului.
El mereu va dăinui.

Cum vaşnicia timpului
Încă e nedefinită,
După zeii Olimpului
Ştim că ar fi infinită.

poezie de Dumitru Delcă (5 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce...

Presimt că se apropie sfârşitul
Cu fiecare pas pe care-l fac,
Destinul crunt şi-a pregătit cuţitul
Şi-mi pare că e gata de atac.

As vrea sa scap, dar unde pot a merge,
Şi cum să mă sforţez a-ntineri,
Când anii vieţii, puşi să mă alerge,
Mă caută în fiecare zi?

Mi-ai dat să gust din toate, cu nesaţiu
Şi-ntreb, smerit, preabunule Stăpân,
Când am în jur atâta timp şi spaţiu,
De ce n-aş încăpea să mai rămân

Să mai petrec şi ierni şi veri şi toamne
La mare şi la munte şi la şes?...
Nu vreau să plec din lumea asta, Doamne,
De ce-i aşa de greu de înţeles?

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albatros în zbor

În zborul tău spre orizonturi neştiute,
Tu te înalţi suprem peste oceanul planetar,
Stăpân peste furtuni şi naufragii absolute,
Peste comori nemaivăzute, ascunse de corsari.

Ca şi un zeu veghezi corăbierii lumii,
Precum Poseidon din templul de pe Olymp,
Sfidezi abisul negru al mării şi-al furtunii,
Taifun apocaliptic, venit de peste timp...

Ca visele omenirii, tu poţi să zbori oriunde,
Tu poţi să faci ca ziua de azi să pară ieri,
Doar zborul omenirii porneşte spre niciunde,
Şi ajunge-n orizonturi, ce duc spre nicăieri.

De la un pol la altul aprinzi lumina lumii,
Al mării nesfârşite, semeţ cuceritor,
O cruce se înalţă din mijlocul furtunii,
Un înger al speranţei, un albatros în zbor...

poezie de Marian Florentin Ursu (8 iulie 2018)
Adăugat de Marian
Comentează! | Votează! | Copiază!

De familie

M-am pierdut azi o zi-n imagini pe facebook
Aşa când rar te-nalţi cu suflet altissimo...
M-anin cu drag de-o poză de-al meu un mic Massimo,
Fragilul fiicei ce-am, născut suav de "look".

Şi nu e singur el, că-s gemeni, doi deodată,
În cald de falduri roz, cu-albastru de deochi.
Îmi prind privirea-n pâclă că lacrimi am în ochi
Vrăjit de-un basm "on line", cu un băiat şi-o fată.

Sunt peste spaţiu, strâng în braţe-o mică Eva
Ce mă aduce-n gând la vis când aşteptam
La porţi, ferestre, garduri -c-accesul nu-l aveam-
Şi iar mă-ntorc din timp, privesc vrăjit Maeva.

Îs gelos că nu-s Patrick, nici Paula, Simona
Nici Daniela nu-s, copilul meu şi mamă...
Păcat că timp şi spaţiu în apoi nu se destramă...
Rămâne cap să schimb şi să întorc timona.

Sunt doar un mesager de simţuri şi urări
La cine vieţi a dat... şi-un pic din ce-s din mine
Şi la cei noi veniţi, celeste de destine...
Felicitări Simon, la toţi dragi... Sărutări!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărind peste timp

să nu-ţi faci bagajul
în pripă
ştiu
eşti obosit de propriul tău
timp
de genunchiul ce ţine apăsat
triunghiulara morţii
ca un blestem
viaţa răzbate
în corole de flori
să nu-ţi faci bagajul
când nimeni nu spune
nimic
evită obstacolul
o băltoacă de sânge
peste care poţi trece
sărind peste timp
cum ciutele îşi cheamă
spre seară
în cântul lor disperat
puii la apă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nano-introvertire

Trăiesc în interiorul unui spaţiu...
... din carne, ţesuturi şi oase

Aflat în afara altui spaţiu...
... din cărămizi, mortar şi ferestre

Descopăr că mai există un spaţiu...
... din pământ, copaci şi cer

Peste care se aşterne alt spaţiu...
... de stele planete şi aştrii

Dincolo de care se află un spaţiu...
... de necunoscut, neprevazut şi... apoi

Dar mai bine mă întorc în spaţiul...
... ce găzduieşte Enigma din noi

poezie de Jan Ţigănilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panoramă

Un portal estic
Cu evoluţie rapidă
Pe elipsa de revoluţie
Estetic peste limită
Paradis aievea curgător
Implementat cu ode
De factură angelică
Vibrând consecvent
În evidenţe înălţătoare
Al iubirilor ascendente
În spatii de creaţie
Cu energii divine.

poezie de David Boia (1 octombrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune

Spune- mi unde vei fi
Când timpul meu
Va fi în trecere
Peste zâmbetul tău
Din încăperile timpului
Spune-mi unde vei fi
Când cuvintele mele
Fără voce vor locui
Într-o trecere
Peste fereastra deschisă
A chipului tău
Spune-mi unde vei fi
Si unde-ţi vei pune gândurile
Până mă vei putea
Simţi din nou
Chiar şi atunci
Când voi putea
Să ascult cuvintele tale
Peste gura mea
Spune-mi unde sa te găsesc
De fiecare dată
Când nu mă gândesc
La singurătate
Deschid o fereastră de aer
Să te aud de-afară

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vis din viitor

Visez un timp mai bun şi mai frumos
Să îşi întindă peste noi mantia,
În care să domnească armonia-
Când împăcaţi vom fi şi sus şi jos!

Acesta-i Raiul lumii ne-ndoios,
Ce l-a văzut cu ochii săi, Maria;
Visez un timp mai bun şi mai frumos-
Să îşi întindă peste noi mantia!

Dar poate că atunci va fi Hristos,
Stăpânul peste tot, iar omenia,
Va fi din nou acasă-n România,
Când vremea va dospi un nou prinos-
Visez un timp mai bun şi mai frumos!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu (17 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Neagu-Scanteianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp peste timp

Revine în cuget un gând călător
şi timp peste timp aleargă-napoi,
copilul din mine mă prinde din zbor,
pe aripi de vis plutim amândoi.
Din tolbă descarcă poveşti minunate,
cu straie purtate cândva în trecut,
în lada de zestre a minţii păstrate,
închisă ermetic c-un dor convolut.

Tărâmuri pierdute revin în tăcere
cu dulci amintiri desfăcute ad-hoc,
din traista ţesută în ierni austere
cu jarul rămas pe tăciunii din foc.
Mă văd alergând pe păşuni nesfârşite
prin iarba crescută cu firul mănos,
picioarele goale, cu rouă stropite,
întorc, peste vreme, poteca pe dos.

Ajung lângă râul cu unde rebele,
jucând graţios peste pietre-argintii,
pe bolta senină tu treci printre stele,
m-aşez lângă mal aşteptând să revii.
Dar gândul se rupe în umbrele sure
ajunse din sobă pe albul tavan,
ca-n jocul bizar de pe cer să te fure,
când treci printre astre în mitic rădvan.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răutate apare de peste tot bunătate nici de unde speri.

aforism de David Boia (11 august 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cogito, ergo sum

Ştiu toţi "zeii din Olimp"
Cum că timpu-nseamnă bani;
Iar eu rezist de câţiva ani
Cumpărând, cu banii, timp...

epigramă de Corneliu Ioan Iovuţa din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!